Toleranta - prostie sau act criminal

Tot mai des sunt confruntat cu o replică ce se doreşte a fi expresia unui adevăr ce nu poate fi negat: şi ei sunt aici, au dreptul de a trăi şi trebuie să învăţăm să convieţuim unii cu ceilalţi (referitor fie la ţigani, arabi, turci, poponari… şi tot felul de astfel de „minorităţi”).

Ei bine, eu nu văd calitatea de adevăr suprem a acestui enunţ. Da, ei sunt aici (ţiganii, turcii, etc…), dar nu văd de ce trebuie să ne abandonăm valorile, familiile, tradiţia, patria, căminul pentru idealul “suprem” al toleranţei. Nu văd de ce eu trebuie să învăţ să trăiesc conform obiceiurilor unui turc. Nu văd de ce ar trebui să accept să mă las furat de un ţigan, numai pentru că furtul face parte din tradiţia culturală a acestui “popor”.

Mă întreb, dacă strămoşii noştri, atunci când au fost confruntaţi prima dată de turci, ar fi acţionat cu toleranţă şi mărinimie, noi am mai fi existat. Credeţi oare că, dacă Europa i-ar fi întâmpinat pe turci acum 700 de ani cu braţele deschise, aşa cum îi întâmpinăm noi acum, Europa ar mai fi existat? Credeţi că ar mai fi existat acum biserici? Vă spun eu: ar fi fost numai moschei, iar despre albi s-ar fi învăţat în şcoli aşa cum învăţăm noi acum despre omul de Neanderthal.

Strămoşii noştri cunoşteau lecţia, pe care noi o ignorăm: nu îţi lăsa duşmanul în casă, iar dacă vrea să-ţi cotropească ţara, taie-i capul, trage-l în ţeapă şi pune-l proţap la Dunăre, ca să ştie şi ceilalţi ce-i aşteaptă.

Aşa că celor care îmi explică despre toleranţă, despre dreptul altora de a-mi ocupa ţara şi de a-mi distruge tradiţia, le spun ceea ce le-ar fi spus şi strămoşii mei: lasă-i să vină, că eu îmi ascut toporul şi fraţii mei ascut ţepile, iar atâta timp cât vor mai creşte copaci pe pământul ţării, vom avea şi ţepe în care să-i tragem pe toţi ţiganii, turcii, etc… care au senzaţia că asta e ţara lor.

Remus Radoiu – ND Germania

11 octombrie 2010
http://odorica-dariaion.blogspot.com/