Scarbit, Dezorientat

Autor: Beto
Titlu: Scarbit, Dezorientat
Se mai gaseste si aici
Text:
E un loc lipsa, fara lumina, fara culoare, fara sentimente sau emotii. E insusi casa de nebuni, o cusca, sunt dezorientat si scarbit, sunt in lanturi cu aripile frante. Imi plang soarta de fapt...in realitate nu mai am loc de lacrimi, de durere. Mintea joaca feste, intru in panica, strig, sunt depresiv, prea multa ura fara sperante in acest calvar, e noapte un cer intunecat fara luna sau stele, fara visele mele. E groaza cea de veacuri, este o intelepciune spurcata in miez de negru care ma face sa ma comport ca un lup turbat, in veci fiind blestemat sa fiu confuz! Straluceste doar speranta intr-o cadere libera, simt cum cad, sunt speriat ca ma voi speria, sunt jucaria celui care se hraneste cu frica mea dar eu, as vrea o minte senina ca un picur de raua, o oglinda, ca o apa curgatoare, dar in mine este o furtuna gata sa ma inunde. Imi vad sfarsitul! Cum voi mai scapa? Astept un semn. Oare va fi un nou inceput? Macar o raza de lumina, macar atat iti cer. Cel ce stai ascuns dupa popor si ma chinui prin cele mai intelepte metode trimite-ti duhurile slujitoare sa-mi crute viata, promit ca nu o sa incerc sa evadez, ma voi lasa in voia destinului pierdut, esti Luna care lumineaza intunericu si Soarele ce lumineaza ziua, apropie-te de mine vreau sa vad un strop de lumina. E o batalie cruda, infinge-ti sabia scurt-incovoiata in mine ca nu mai suport, nu mai vreau, lasa-ma!