Suntem empatici in comunicare? Cum ar trebui sa comunicam

Emotiile pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin subtil comportamentul in relationarea sociala. Exteriorizarea lor poate lua forma unor trasaturi accentuate de personalitate care pot eticheta o persoana ca fiind vesnic nemultumita, snoaba, increzuta, laudaroasa.

In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai optime in abordarea acestor tipuri de persoane.
Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia, capacitatea empatica ca functie de comunicare.

Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un anumit mod de patrundere in psihologia partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a propriului model de comportament.
Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui gandurile si trairile afective, de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona corespunzator asupra acestuia.

Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand contracara manifestarea agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de ascultare si de luare in considerare a argumentelor furnizate de partener ca o conditie atat de necesara comunicarii interpersonale.

Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar trebui tratata o astfel de persoana?

Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si sentimentele. Sentimentele sunt cele care ne fac sa nu putem gandi la fel cum am gandi si am actiona in cazul unei persoane pentru care nu avem sentimente.

Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca modul sau de manifestare este o modalitate repetitiva si constanta in timp.

Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment.
In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari.
De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul cu astfel de persoane.

Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca trebuie sa comunicam cu ea, ar fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala (reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un motiv) pentru ca aceasta nu e altceva decat exteriorizarea gandurilor.
Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare?

Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o stima de sine scazuta, o strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui dezechilibru psiho-afectiv.

In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana se schimba de la o situatie la alta.
Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic si de intelegere, insa, cu tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare aceasta manifestare de victimizare.

O interventie brutala in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa determine o respingere inconstienta a acestei persoane.

Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult, nu reuseste sa se evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie. Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii, dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu incredere este de multe ori de ajutor.

Totul depinde de noi...comunicare uneori e cheia relatiei dintre doi oameni. Fara comunicare nu ne putem dezvolta relatiile pe niciun palier al existentei umane.