Masaj, vă rog

Era vara, august mai exact şi făceam parte dintr-un grup de 6 români. Training internaţional în Turcia, un orăşel lângă Bursa. Trainingul se numea "3rd Dimension in Ceramics".

Între sesiunile de modelare a lutului, organizatorii ne-au plimbat prin împrejurimi, ne-au arătat lucruri ce meritau văzute şi ne-au făcut cunoştinţă cu obiceiurile lor. Într-una din zile a fost programată o vizită la hammam, în traducere, baie turcească. În preţul biletului de 20 de lire turceşti (aprox. 38 de ron la noi pe vremea aia) era inclus şi un masaj. Nu am fost niciodată un fan al masajului, dar nu strica să văd pe ce se grăbeşte lumea "civilizată" să dea bani, plus că...în mod normal, bărbaţii sunt masaţi de maseuze şi femeile de maseuri. Dar s-o iau cu începutul.

Am intrat în holul principal, am plătit biletul şi mi s-au înmânat un prosop şi o pereche de papuci de plastic. Am fost condus într-un fel de cabină din lemn unde m-am dezbrăcat şi dezchiloţat (necesar), am tras prosopul în jurul meu şi am ieşit în papuci. Ţin să precizez că am lăsat toate bunurile în acea cabină, inclusiv o sumă, pentru mine, importantă de bani. Nimeni nu s-a atins de nimic.

După cum spuneam am ieşit din cabină echipat cu prosopul şi şlapii după care am fost condus (împreună cu restul grupului de băieţi, fetele urmând să intre după ce ne terminam noi sesiunea) în sala principală. Acolo în mijloc era o chestie rotundă, destul de mare, arăta ca un fel de tocător de legume. Ni s-a indicat o cămăruţă mică, dar destul de încăpătoare pentru ca toţi să stăm jos. În clipa în care am păşit în acea cămăruţă, am vrut să fac stânga-mprejur şi să plec. Saună. Mi s-a explicat că mă voi obişnui şi îmi va face foarte bine, detoxifierea pielii cică. Timp de vreo 5 minute am trăit senzaţia continuă că acolo îmi voi găsi sfârşitul, nu era aer, căldura mi s-a părut absolut insuportabilă, mi s-a făcut rău. La un moment dat, miracol cred, a trecut. Am putut respira normal şi atmosfera a devenit mai mult decât reconfortantă. În condiţiile alea simţeam fiecare picătură de sudoare care se prelingea pe corpul meu. Nu ştiu cât timp am stat acolo, dar când am ieşit am simţit că plutesc.

Am fost condus către nişte bazinete în care curgea continuu apă caldă. Lângă erau nişte farfurii întinse folosite pentru a-ţi turna apă pe tine. Chestia asta chiar a fost refreshing, mai ales că am început să ne batem pe-acolo cu apă, râdeam, alţii îşi pierduseră deja prosoapele. Era un fel de mini paradis. Grijile nu trecuseră în plan secund, dar se evaporaseră cu totul odată cu aburul ce nu contenea să iasă din cămăruţa-saună.

La un moment dat ni s-a spus: câte doi dintre cei care au plătit şi pentru masaj să treacă pe tocător. Nu am făcut parte din primul duet, am preferat să aştept. Au intrat doi tipi, trecuţi bine de 55-60 de ani, nu erau masivi, dar se vedea cu ochiul liber că aveau forţă în mâini. Am înceut să întreb în stânga şi în dreapta dacă ei sunt maseurii şi vă daţi seama de dezamăgirea ce m-a cuprins când am aflat că da. Nicio tanti sexy care să mă destindă cu atingerea ei fină. În schimb...nimic. Am privit de pe margine la cei doi prieteni ai mei care scoteau tot felul de sunete ciudate. În concepţia mea hollywoodiană, masajul trebuia să fie ceva gingaş care să te facă să murmuri de plăcere. Boy, was I wrong...

A venit şi rândul meu, m-am întins pe tocător, maseur-ul a tras prosopul şi mi l-a aranjat în aşa fel încât să acopere strictul necesar. Prima oară m-am lăţit pe burtă. Moşuleţul a luat un burete alb, ca cele de la Oriflame, doar că acesta era gigantic, l-a înmuiat în ceva şi a început să mă dea cu el. A fost o senzaţie bestială, în câteva secunde mă acoperise complet de spumă. De fapt, eram atât de îngropat în spumă încât nu ştiu de unde a găsit să ma apuce de gât. Pe cât eram de relaxat în acel moment, pe atât de tare mi s-au încleştat dinţii când şi-a înfipt degetele în umerii mei. Am simţit că-mi sar ochii din orbite de durere. Sunt un tip corpolent, iar când moşuleţul a început să-şi facă de lucru, apoi mă modela de parcă eram aluat de pâine sau Modelino. Am început să scot tot felul de mormăieli, la început au fost aşa mai mult în sinea mea. Doar sunt bărbat, ce dracu? Apoi a coborât pe spate, la şele, deja durerea nu o mai resimţeam atât de tare. Îmi auzeam fiecare oscior trosnind. Şi dintr-o dată am simţit iar încleştarea morţii fix în pulpe. Începând de sus şi până în talpă, îşi trecea degetele prin fiecare nerv al piciorului. Mă dureau ochii de la cât de tare îi strângeam, credeam c-o să-mi sparg dinţii. La un moment dat s-a oprit. Mi se păruse c-a trecut o veşnicie. Ştiam doar că nu vreau să mă întorc şi pe spate. Însă când te bagi în gura leului, stai acolo până termină cu tine.

M-a întors pe spate, stadiul de cârpă în care mă transformase punându-mă în imposibilitatea de a mă mai mişca. A aranjat încă o dată prosopul pe mine şi m-a îngropat din nou în spumă. Eu nu mă gândeam decât că nu mai vreau să sufăr, iar buretele nu era decât "liniştea dinaintea furtunii". Am avut dreptare.

M-a luat de mâini. Într-o tentativă de a-mi demostra că mă poate transforma în Plastic Man a început să mă tragă de degete, de mâini, de muşchi, de păr, nici nu mai puteam să gândesc. Am început să scot au-uri!

-Au, au, au!

-Eeeeeee, hab, habib, baba, bla bla bla (era evident că-mi spune să nu mă mai plâng)

-Aaaaaaaaaaau, aaaaaaaaaau, aaaaaaaau!

-Ntz, ntz, ntz!

Mi-a lăsat mâinile în pace, a trecut la şolduri. Îmi venea să plâng. Mă gândeam, dacă mă vede că plâng, oare se opreşte? Nu am plâns, dar nici el nu s-a oprit. M-a luat iar de picioare. Mi-a luat fiecare picior în parte, îl punea pe umăr, îşi băga ghearele în carne, trăgea. "Fir-al dracu cu turcul mătii şi cu cine te-a învăţat să faci masaj. Fir-aş al dracu cu capul meu şi cu cine m-a adus aici." Toate astea erau în mintea mea, mă temeam că turcul ştie română şi nu vroiam să mor pe un tocător.        

La un moment dat s-a oprit. Mi-a dat de înţeles că a terminat. M-a ajutat să mă ridic, îmi tremurau picioarele în draci, simţeam că am renăscut. Cu ultimele puteri, m-am uitat la el şi i-am spus Tesekkür ederim (mulţumesc). Am ieşit din sala principală, am intrat în holul cu vestiarele. Acolo mă aştepta recepţionerul cu un ceai proaspăt făcut. M-a invitat să stau jos la masă cât timp mă usuc. Am băut ceaiul, m-am echipat în propriile-mi haine şi am ieşit afară.

Dacă eşti miop şi nu-ţi pui ochelari, ajungi la un moment dat să zici că vezi bine, dar nu perfect. Adevărul e că deseori este o mare diferenţă între ceea ce credem noi că e bine şi ceea ce e cu adevărat bine. Mi-am dat seama de cât de mult bine mi-a făcut acel masaj abia după ce am ieşit la aer curat. Ca şi cum mi-ar fi repus rotiţele în mişcare, rotiţe care nu mai mergeau de mult şi de care uitasem. Aş da orice să mă întorc azi la moşuleţul ăla sadic şi să mă mai contorsioneze puţin.