Nu incercati sa fiti populari cu orice pret

Vreau sa va rog pe fiecare dintre voi sa nu incercati sa fiti populari cu orice pret, pentru ca veti avea foarte mult de pierdut si in cele din urma se va intampla exact contrariul.

Am intrat in seara asta pe blog, si foarte interesant a fost ca am citit un articol al unui coleg de-al nostru, printre altele.

Postez acest articol si in Scoala de bloggeri, pentru ca vreau sa fie un sfat pentru toti cei care sunt interesati de a fi cititi cu adevarat, de a aduna vizitatori prin metode care chiar functioneaza si nu prin diverse metode care spre dezamagirea unora, nu vor da roade.

Ce m-a deranjat pe mine, (dar gusturile nu se discuta, si am ajuns in final la concluzia ca fiecare poate sa scrie cum vrea, si sa comenteze cum doreste, fiecare are dreptul de a scrie un raspuns individual fiecarei persoane care ii comenteaza postarea) este ca nu mi se pare in regula sa procedezi asa ca si bloger din mai multe motive (dar din nou, aceasta este parerea mea, si nu o pot impune nimanui):

1. Eu nu citesc comenturi care se intind pe 6 pagini mai ales daca aceeasi persoana are comenturi scrise de el insirate unul dupa celalalt (desi recunosc ca de cele mai multe ori le citesc, doar ca imi vine mai greu, din motive personale, si uneori din cauza ca BLOGGER nu are buton de EDIT al comentariilor, trebuie sa mai scriu un comment exact dupa ce cu un rand mai sus am terminat de scris altul)

2. Blogul nu e FORUM, ca sa ti se numere postarile si sa primesti premiu la sfarsit (asadar nu postati aiurea un coment, ci scrieti un coment care sa aiba si calitate, sa aiba un rost, etc)

4. Daca vrei sa fi citit, respecta-i pe cei din jurul tau, in primul rand pe cei care vor sa te citeasca, raspunde-le frumos si da-le raspunsuri de calitate, citeste si comenteaza-le articolele cu interes, Daca ii alungi, comentand aiurea, nu ai facut decat sa te faci antipatic.

Atentie !!!! Aceasta postare nu este un atac la nici o persoana de pe acest blog. Sunt doar niste sfaturi vazute prin prima gandirii si viziunii mele. Puteti sa tineti sau sa nu tineti cont de ele. Pe mine m-au ajutat sa imi fac prieteni pe bloguri, din cauza faptului ca am scris original si ca am comentat de cele mai multe ori cu comentarii de calitate (in functie de timp si chef).

Multumesc tuturor ca imi sunteti alaturi !!!

Sunt sfaturi pe care vi le dau tuturor, nu numai lui, si i-am dat acest sfat pentru ca suntem colegi aici, pentru ca vreau sa crestem impreuna o comunitate frumoasa, (am zis impreuna ??, asta vroiam sa si zic IMPREUNA) si sa ne respectam reciproc, noi intre noi dar mai ales pe cei care ne citesc din exterior, pentru ca ei sunt ceea ce conteaza cel mai mult pentru "longevitatea blogului nostru" (cel putin unul din ingredientele necesare longevitatii)

Nu e normal ca fiecare singur sa incerce sa devina popular. Pentru a deveni popular SOLO este blogul individual - pe care il are cam fiecare.

Sper ca v-au fost folositoare sfaturile si sper ca pe viitor nu vom mai vedea asemenea intamplari, neplacute pe blogul nostru frumos.

Succes !!!

P.S. Articol editat in urma discutiilor de mai jos...

Suntem empatici in comunicare? Cum ar trebui sa comunicam

Emotiile pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin subtil comportamentul in relationarea sociala. Exteriorizarea lor poate lua forma unor trasaturi accentuate de personalitate care pot eticheta o persoana ca fiind vesnic nemultumita, snoaba, increzuta, laudaroasa.

In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai optime in abordarea acestor tipuri de persoane.
Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia, capacitatea empatica ca functie de comunicare.

Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un anumit mod de patrundere in psihologia partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a propriului model de comportament.
Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui gandurile si trairile afective, de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona corespunzator asupra acestuia.

Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand contracara manifestarea agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de ascultare si de luare in considerare a argumentelor furnizate de partener ca o conditie atat de necesara comunicarii interpersonale.

Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar trebui tratata o astfel de persoana?

Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si sentimentele. Sentimentele sunt cele care ne fac sa nu putem gandi la fel cum am gandi si am actiona in cazul unei persoane pentru care nu avem sentimente.

Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca modul sau de manifestare este o modalitate repetitiva si constanta in timp.

Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment.
In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari.
De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul cu astfel de persoane.

Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca trebuie sa comunicam cu ea, ar fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala (reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un motiv) pentru ca aceasta nu e altceva decat exteriorizarea gandurilor.
Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare?

Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o stima de sine scazuta, o strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui dezechilibru psiho-afectiv.

In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana se schimba de la o situatie la alta.
Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic si de intelegere, insa, cu tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare aceasta manifestare de victimizare.

O interventie brutala in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa determine o respingere inconstienta a acestei persoane.

Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult, nu reuseste sa se evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie. Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii, dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu incredere este de multe ori de ajutor.

Totul depinde de noi...comunicare uneori e cheia relatiei dintre doi oameni. Fara comunicare nu ne putem dezvolta relatiile pe niciun palier al existentei umane.

Pentru unii visele mor ca niste embrioni nedoriti, ininte sa li se ofere o sansa sa arate de ce sunt in stare

Eram in Kiseleff, intr-un parc de exercitii, pentru copii. O fetita de 11-12 ani, de etnie rroma, nu ca asta ar conta din punct de vedere psihologic sau etic sau mai stiu eu ce, dar conteaza cand e vorba de cultura si educatie...eh, fetita asta se juca pe-acolo. M-a intrebat la un moment dat "Ce faci aici?"
Cu mintea mea de bibilica, gandindu-ma ca e genul ala de copil nesuferit care pune prea multe intrebari si nu cunoaste limita dintre bagacios si vorbaret, i-am raspuns "Tu ce crezi ca fac?" Incercam sa fac pe ironica sperand sa se care repede, ultima tigara a zilei se fumeaza in liniste. Ce mi-a raspuns ea m-a facut sa ma simt total nelalocul meu "A aa... ce se face aici?'' Era cocotata pe un pod de echilibru, de antrenament, fie ...important e ca ea mi-a pus o intrebare serioasa iar eu, om ipocrit care se lauda ca nu discrimineaza in nici un fel am interpretat total aiurea.
M-a intrebat apoi ce se face pe un bustean lasat stingher intr-o parte. I-am spus ca nu stiu si spre surprinderea mea s-a dus la panou mi-a aratat instructiunile. "Uite!" Si m-a mai intrebat odata. Am crezut ca glumeste si i-am zis "Pai... citeste!" Ce mi-a raspuns? "Eu nu stiu carte."
Felul in care a spus-o, simplu, fara nici un substrat, fara complicatii ca si cum ar fi fost cel mai banal lucru... Ce viitor poate avea copilul asta? Ce vise are? N-a citit niciodata o poveste si banuiesc ca n-a stat nimeni sa-i citeasca o poveste asa cum trebuie citita o poveste, din moment ce nimeni nu s-a obosit sa o invete macar sa citeasca.
Imi pare aproape inuman sa nu stii sa citesti in secolul in care a stii engleza e o chestie "So what?!", cand la gradinita inveti ce e ala computer. Ea ce face? Se joaca intr-o casa mizera (sunt sigura de asta), are grija de un frate mai mic, vesnic racit si murdar, sta la strada pe scaune de plastic cu ma-sa si tanti Rumegatoarea-de-seminte-alias-fumatoarea-de-Carpati. In cativa ani o sa o ia unu' , un cocalar mai mult ca sigur, care o s-o faca femeie, o sa invete sa spele si sa arunce laturi la canal, sa faca mancare cu ceapa muuuhuhuulta si o sa-si piarda ultima urma de farmec la 25, dupa al 5-lea plod. Dar parca nu e corect. Nu e vina ei ca n-are viitor, nu e vina ei ca nimeni nu i-a dat nici o sansa. N-a apucat sa viseze la cariera, sa planga la moartea caprioarei, sa-si doreasca rochia Cenusaresei. Lucrurile astea sunt un "must have", asa trebuie sa fie , e ceva dat, astia sunt pasii. Trebuie sa mergi la scoala, sa ai emotii la lucrari, sa astepti ca un tamp vacanta mare, sa-ti alegi liceul, sa faci marea schimbare de look, sa ai un crush pe un coleg, sa ai un prof preferat si unul care nu te suporta. Ziua aia perfecta cand termini liceul... Sa-ti storci creierii gandindu-te la ce vrei sa faci, asta, ba asta, ba asta iar, ba nu...dar sa existe sansa de a spune "nu sau da". Ea nu o are. Din vina cui? In mod sigur nu a ei si parca aud miii de raspunsuri "Ma-sa ce pazeste?" Pai daca nici ea n-a avut pasii astia, a cui e vina? De invatat se poate invata si mai tarziu, unii invata singuri, dar e greu sa inveti sa fii om daca nimeni nu te ajuta...

De ce adorati femeile?.... Suntem un rau necesar....:)) dar suntem fermecatoare

Noi, femeile suntem neintelese, capricioase, mofturoase, ciudate, nervoase, stresate, tipam, urlam, ne bucuram si atunci cand ne cumparam o pereche de dres-uri noi, ne sacrificam...toate astea si multe altele pentru ca doar noi:

1. putem fi fericite in asa fel incat sa nu simtitm pamantul sub picioare, iar el sa faca o glumita si asta sa fie de ajuns ca noi sa nu mai vorbim toata ziua cu el

2. ne putem trezi in mijlocul noptii, buimace si pufoase de somn, dar nu ne-am trezit degeaba...ne-am trezit pentru ca ne-am amintit ceva ce uitasem in mijlocul zilei, si evident ca il trezim sau sa il sunam pe el sa ii spunem despre ce este vorba...

3. putem sa ne imaginam si sa ajungem, si sa credem, si apoi sa vorbim despre povestea natra de dragoste mult timp

4. iertam greu, greu de tot, dar si atunci nu iertam cu totul; cand ne amintim tot mai intepam noi un picut...ca altfel uita ca a gresit...

5.ne suparam cand ne spuneti ca ziua urmatoare mergem la teatru si defapt ne duceti la film (asta nu e promisiune tinuta:D)

6. daca uitati ziua noastra de nastere, cu siguranta va amintim de cel putin 3 ori pe luna de acest eveniment:))

7. suntem "fenomenale" cand spunem "n-am nimic"....(eu daca as fi barbat si daca as auzi asta mi-as baga unghiile in gat, mai mult ca sigur:)))

8. atunci cand iubim, iubim cu totul, nu avem jumatati de masura ins entimente - ne facem planuri, visam, credem, speram...

9. daca ne despartim sidupa o saptaman tot suferim putin...si daca nu plangem de ciuda tot nimic nu am rezolvat

10. am invatat sa fim femei de cariera, mame, iubite, prietene si ce mai vreti voi...

11. la orice eveniment, orice simpla discutie, orice simpla plimbare noi o vrem cu happy end

12. nu ne imbatam aproape niciodata, dar atunci cand o facem suntem comice...si da, dezgustatoare, patetice, neatragatoare...

13. putem sa murim de durere, daca stim ca pe el il doare ceva doar pentu ca a stat intr-o pozitie incomoda nu ne plangem...

14. stim unde gresim, suntem geniale in a da sfaturi altora, dar cand vine vorba despre noi...STOP:))

15. suntem adorabile ca uram cocalarii, betivii, taranii si prostii

16. stim sa ne prefacem ca nu ne pasa, ca suntem inabordabile, putea sa ne prefacem ca suntem reci ca gheata desi npoua ne vine sa ii sarim in brate si suntem foarte timide

17. putem sa radem pe strada, sa vorbim despre orice fara sa ne pese de ce zice lumea din jur

18. suntem mandre ca suntem femei

19. uneori suntem atat de prosate, de toante, de dependente incat ajungem sa credem ca nu putem trai fara o anumita persoana...de cele mai multe ori este vorba despre un EL, si de fapt putem sa traim si singure mai mult decat ne putem imagina

20. doar noi, dragii nostri, putem dupa 10 ore de munca sa venim acasa sa facem curat, sa facem mancare, sa va ascultam absolut orice fraza, sa facem dragoste si probabil sa mai si planuim ziua urmatoare in cele mai mici detalii

21. stim sa te facem sa crezi ca esti unicul barbat din lume...prin zambet, prin atitudine si prin reactii

22. avem puterea sa va iertam; sa va iertam mereu si mult de tot, dar stim sa tragem o linie cand cuvintele nu mai sutn de ajuns iat faptele lasa de dorit

23. oricat de mult am suferi din dragoste, oricat de ranite am fi tot credem in dragoste si tot ne abandonam in bratele fat-frumosului...

24. facem compromisuri, doar pentru ca speram ca asa va fi mai bine pentru amandoi

25. plangem la filme, si apoi mai plangem inca jumatate de zi pentru ca ne-am amintit anumite momente grele din viata noastra

26. putem mereu sa o luam de la capat, desi sufletul ne este spulberat

27. avem atat de multe imaginatie, incat mereu putem surprinde cu ceva, daca vrem sa ii facem lui o bucurie suntem originale si ne surprindem chiar si pe noi

28. uneori credem ca suntem atat de simple si de ok, incat ne simtitm foarte ofensate cand auzim o discutie intre doi barbati pe subiectul vesnic "Femeia e cel mai complicat mamifer!"

29. noi putem spune ceva fosrte clar si fara substraturi, si voi aveti un talent fantastic de a intelge altceva si finalul actiunii e o chestie mare si impodobita doar pentru ca suntem femei si suntem complicate

30. suntem geloase, ne pisicim si stim sa santajam...

31. uneori suntem atat de rele, foarte rele, iar atunci cand avem un scop...mintim si calcam peste tot cu nerusinare si fara sa privim inapoi...dar am ajuns unde ne-am prospus

32. suntem paranoice, iar, recunoasteti ca asta va amuza teribil...baietilor:P

33. gasim un milion de solutii pentru o singura problema si gasim alte o mie de variante ca sa putem aplica solutiile asupra problemei respective

33. putem sa ne vedem cu prietenele noastre o saptamana la rand si duminca sa ne revedeam si tot sa avem ce discuta

34. suntem atat de copii uneori

35. suntem atat de naive, incat daca in seara asta am cunoscut un baiat si ala a zis ca ne va suna maine, noi chiar credem ca asa va fi si stam o zi intreaga calare pe telefon:)))

36. suntem penibile atunci cand cautam totu felul de scuze copilaresti deoarece nu am putu ajunge la intalnirea cu prietenii lui

37. putem sa facem legaturi si conexiuni intre evenimentele unei zile...si sa ajungem la concluzii sfasietoare si de-a dretul nebunesti:))

38. atunci cand suntem triste e nevoie doar sa ne tina in brate si devenim bucuroase si imbratisarea devina recipoca

39. putem sa va povestim depsr eo carte sau un film ore in sir fara sa ne plictisim

40. putem sa vorbim ore i sir despre absolut orice: carti, pantofi, fuste, mancare, farduri, de ce iarna ninge si nu e soare...:))


Si acum, sincer...ce farmec ar mai avea viata fara noi!!! ???