Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie. Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Este vârsta la care suntem cel mai aproape de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...
Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. In toata copilaria noastra cine ne educa, ce ne dezvolta, ce ne face sa crestem?
Specialiştii în psihologia copilului au afirmat că parinţii nu acordă importanţa necesară educaţiei copilului. Prin înţelegerea exactă a elementelor care contribuie la dezvoltarea unui copil părintele poate să controleze modul în care acesta îşi formează personalitatea; personalitate definitorie pentru baza acţiunilor din viitor..
Părinţii trebuie să răspundă nevoilor copiilor, în special celor emoţionale, care se concretizează în dorinţa de a fi ascultaţi, ăngrijiţi şi apreciaţi. În funcţie de vârsta şi nivelul de dezvoltare al acestuia, atitudinea părinţilor trebuie să fie corespunzătoare, deoarece fiecare vârstă a unui copil are nevoile ei.
Pentru a putea percepe sentimentele copilului, părintele trebuie să fie capabil să transmită propriile lui emoţii. Uneori este greu să întelegem dorinţele celor mici si explicaţiile lor nu ne lamuresc. O analiză mai atentă a situaţiei, a mediului în care traiesc, a pasiunilor lui sau a persoanelor cu care interacţionează ne poate lamuri. Chiar dacă sunt sinceri, aceştia trebuie sa fie stimulati să-şi mărturisească gândurile, să-şi poată arăta sentimentele.
Educaţia copilului este o provocare pentru orice părinte. Dacă învăţăm să facem o reprezentare clară şi complexă a ţelului pe care vrem să îl atingem atunci situaţiile pot fi mai simplu de abordat. Greşelile nu trebuie să ne descurajeze. Mai devreme sau mai târziu vom ajunge să ne înţelegem copiii şi să le acordăm sprijinul necesar. Experienţa ne ajută să devenim părinţi mai buni şi să preluam exemple din propria educaţie.
Lumea nu este perfectă şi nici noi nu suntem părinţi perfecţi. Trebuie să avem grijă să nu transmitem frustrările şi nemulţumirile noastre. Defectele noastre trebuie să fie exemple negative pentru copil iar calitaţile noastre să constituie un model demn de urmat. Ideea principală este să determinăm sursa nemulţumirilor care ne afectează şi să ne controlam atitudinea. Echilibrul este trăsătura perfectă care defineşte educaţia copilului.
Dilema cu privire la cât de corect este realizată educaţia unui copil a fost dezbatută de foarte mulţi psihologi. Părerea comună este aceea că fiecare cuplu trebuie să aplice metodele care se potrivesc personalităţii copilului. Nu există o lege strictă ci doar sfaturi care trebuie mai intâi analizate şi apoi aplicate.
Copiii nu au nevoie de părinţi ideali; ei îşi doresc ca aceştia să le reflecte dorinţele şi să le înteleagă nemulţumirile, să îi ajute când sunt nelămuriţi şi să ăi aprecieze atunci când merită. Schimbul reciproc de opinii pune bazele unei legături sincere între părinţi şi copii şi îi ajută să se cunoască mai bine.
În ciuda eforturilor noastre, există situaţii care ne depaşesc dar care ne ajută să realizam că, uneori , dezamagirile ne transformă în oameni mai puternici. Mediul pe care il asiguram copiilor noştri este oglindirea dorintelor si aspiratiilor noastre.
Părintii trebuie să se concentreze asupra modului în care se desfaşoară comunicarea în familie, asupra felului în care copilul îşi manifestă interesul sau dezinteresul cu privire la propunerile sau regulile care se aplică în casa. Trebuie să îşi lase nemulţumirile deoparte atunci când discuta cu fiii lor şi să îşi canalizeze întreaga atenţie asupra lor. Orice cuvânt spus acestora transmite nu doar ideile părinţilor ci şi sentimentele lor.
Se afișează postările cu eticheta comunicare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comunicare. Afișați toate postările
Suntem empatici in comunicare? Cum ar trebui sa comunicam
Emotiile pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin subtil comportamentul in relationarea sociala. Exteriorizarea lor poate lua forma unor trasaturi accentuate de personalitate care pot eticheta o persoana ca fiind vesnic nemultumita, snoaba, increzuta, laudaroasa.
In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai optime in abordarea acestor tipuri de persoane.
Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia, capacitatea empatica ca functie de comunicare.
Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un anumit mod de patrundere in psihologia partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a propriului model de comportament.
Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui gandurile si trairile afective, de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona corespunzator asupra acestuia.
Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand contracara manifestarea agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de ascultare si de luare in considerare a argumentelor furnizate de partener ca o conditie atat de necesara comunicarii interpersonale.
Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar trebui tratata o astfel de persoana?
Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si sentimentele. Sentimentele sunt cele care ne fac sa nu putem gandi la fel cum am gandi si am actiona in cazul unei persoane pentru care nu avem sentimente.
Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca modul sau de manifestare este o modalitate repetitiva si constanta in timp.
Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment.
In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari.
De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul cu astfel de persoane.
Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca trebuie sa comunicam cu ea, ar fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala (reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un motiv) pentru ca aceasta nu e altceva decat exteriorizarea gandurilor.
Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare?
Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o stima de sine scazuta, o strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui dezechilibru psiho-afectiv.
In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana se schimba de la o situatie la alta.
Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic si de intelegere, insa, cu tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare aceasta manifestare de victimizare.
O interventie brutala in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa determine o respingere inconstienta a acestei persoane.
Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult, nu reuseste sa se evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie. Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii, dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu incredere este de multe ori de ajutor.
Totul depinde de noi...comunicare uneori e cheia relatiei dintre doi oameni. Fara comunicare nu ne putem dezvolta relatiile pe niciun palier al existentei umane.
In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai optime in abordarea acestor tipuri de persoane.
Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia, capacitatea empatica ca functie de comunicare.
Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un anumit mod de patrundere in psihologia partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a propriului model de comportament.
Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui gandurile si trairile afective, de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona corespunzator asupra acestuia.
Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand contracara manifestarea agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de ascultare si de luare in considerare a argumentelor furnizate de partener ca o conditie atat de necesara comunicarii interpersonale.
Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar trebui tratata o astfel de persoana?
Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si sentimentele. Sentimentele sunt cele care ne fac sa nu putem gandi la fel cum am gandi si am actiona in cazul unei persoane pentru care nu avem sentimente.
Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca modul sau de manifestare este o modalitate repetitiva si constanta in timp.
Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment.
In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari.
De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul cu astfel de persoane.
Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca trebuie sa comunicam cu ea, ar fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala (reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un motiv) pentru ca aceasta nu e altceva decat exteriorizarea gandurilor.
Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare?
Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o stima de sine scazuta, o strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui dezechilibru psiho-afectiv.
In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana se schimba de la o situatie la alta.
Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic si de intelegere, insa, cu tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare aceasta manifestare de victimizare.
O interventie brutala in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa determine o respingere inconstienta a acestei persoane.
Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult, nu reuseste sa se evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie. Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii, dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu incredere este de multe ori de ajutor.
Totul depinde de noi...comunicare uneori e cheia relatiei dintre doi oameni. Fara comunicare nu ne putem dezvolta relatiile pe niciun palier al existentei umane.
Limbajul trupului....mesaj subliminal(3)
Daca zilele trecute am postat notiunile generale ale limbajului trupului, mi se pare corect sa pun aici si cateva exemple. M-am gandit azi la acest subiect in drum spre facultate.
Una dintre cele mai eficiente metode de a-i transmite unei persoane ca te intereseaza o eventuala relatie cu ea este limbajul trupului.
Daca vrei sa ai succes, totul tine de priceperea transmiterii semnalelor de atractie fizica si de recunoasterea lor. Dar cum ai putea fi sigur ca transmiti semnalele corecte? Trupul tau comunica prin intermediul propriului sau limbaj. Fara sa-ti dai seama, felul in care te asezi pe un scaun, pozitia mainilor si a picioarelor, sau chiar tinuta ta obisnuita transmit ceva despre tine, despre sentimentele si gandurile tale. Pentru a fi constient de mesajele pe care le transmiti si pentru a nu da celorlalti posibilitatea de a te citi ca pe o carte deschisa, cel mai important este ca tu sa reusesti sa-ti controlezi limbajul propriului trup.
Femeile recunosc mult mai usor, decat barbatii, astfel de semnale si cu o mai mare rapiditate. Tot ele sunt cele care se folosesc de acest tip de comunicare mai mult, pentru a atrage atentia sexului opus. De asta, gesturile prezentate mai jos sunt despre femeie, cu si mai ales ale femeilor!!!
Deci:
Ochii: Primul contact care se stabileste intre doua persoane, este cel vizual. Inainte ca cineva sa rosteasca vreun cuvant, ochii au transmis deja un mesaj, care poate fi interpretat in diferite moduri.
Astfel, cand o femeie priveste adanc in ochii unui barbat, inseamna ca este fascinata de acesta si, mai mult decat atat, daca ea nu-si va mai muta privirea, inseamna ca pentru ea, in locul si la momentul respectiv, nu mai exista alt barbat.
Contactul vizual frontal poate fi, insa, si riscant. O femeie care se lanseaza intr-o astfel de comunicare poate fi considerata prea obraznica si prea indrazneata de catre barbatii care se simt "incoltiti" de o abordare prea directa.
Parul:Femeile se joaca adesea cu propriul par iar acesta este, si el, un semn de nervozitate. Daca te surprinzi rasucind de zor o suvita de par, este clar ca barbatul din fata ta are un efect asupra ta. Este foarte atragator, destept, spiritual sau ai inceput deja sa-ti imaginezi cum ar fi o noapte fierbinte in bratele lui?...asta mi se pare cam ciudat. Nu stiu daca de la primul contact, deja te vezi in bratele lui...si mai fiind si o noapte fierbinte!!!:D
Rasucirea unei suvite de par poate fi, insa, si un simplu gest jucaus. Femeile cu parul lung obisnuiesc sa se joace cu propriul par. In inconstient, ele stiu ca barbatii gasesc parul femeilor ca fiind sexi, iar joaca cu o suvita nu va face decat sa le atraga atentia asupra lor.
Buzele:Cand prezenta unui barbat o starneste si o excita peste masura, femeia va simti cum cavitatea bucala i se va usca. Ei bine, in cazul in care ai inceput sa-ti umezesti si sa-ti musti buzele in compania unui barbat, este semn clar ca acesta nu-ti este chiar indiferent. Suptul buzelor se traduce prin interesul nascut pentru persoana din fata ta. Este un semn evident, un gest a carui semnificatie nu poate fi ascunsa.
Desigur, acesta trebuie corect interpretat. Daca femeia din fata voastra isi umezeste buzele in sezonul rece, furioasa ca trebuie sa-si rascoleasca toata geanta pana sa-si gaseasca balsamul de buze, servetelele si pliculetele de ceai, nu va infierbantati, este doar un caz de gripa.:))
Bratele:Cand o femeie sau un barbat isi tine bratele incrucisate pe piept, acest gest poate fi interpretat in mai multe feluri. In cazul femeilor, incrucisarea bratelor poate arata ca ele sunt niste fapturi vulnerabile si simt nevoia de a se proteja in fata celorlalti.
Totodata, femeile apeleaza la aceasta postura pentru a atrage atentia asupra sanilor lor, in aceasta situatie incrucisarea bratelor primind o incarcatura sexuala.
De asemenea, in anumite situatii incrucisarea bartelor poate arata dezinteres, respingere, indiferenta fata de celalat partener de comunicare.
Picioarele:
Incrucisarea picioarelor poate fi interpretata ca fiind un gest ce tradeaza nervozitate sau dorinta de a provoca. Majoritatea persoanelor isi incruciseaza picioarele, intr-un gest inconstient, cand sunt cuprinse de o stare de nervozitate. Daca o femeie isi va incrucisa picioarele, in mod voit, pentru a-si expune gleznele intr-o pozitie sexi sau va impinge inainte varful piciorului, inseamna ca isi doreste sa cucereasca barbatul aflat in fata ei.
Pozitia corpului:Cand o femeie sau un barbat se simte confortabil in prezenta unei persoane de sex opus, are tendinta de a se apleca in fata, spre trupul celuilalt. Tinuta este relaxata iar corpul este indreptat cu fata catre cealalta persoana.
In cazul in care persoana din fata ta simte un disconfort in prezenta ta, va avea tendinta de a se departa de tine, facand pasi mici in spate. Pozitia corpului va fi cu spatele teapan iar corpul nu-i va fi indreptat spre tine, ci va forma, cu al tau, un unghi cu varful ascutit in jos.
Nu stiu cati dintre voi va regasiti in aceste posturi si gesturi, si mai ales nu stiu cati dintre voi sunteti constienti ca prin insasi gesturile voastre transmiteti dorinte prezente...si de ce nu, care pot dainui in timp?!!!
Mai multe despre acest vast subiect puteti gasi in:
Una dintre cele mai eficiente metode de a-i transmite unei persoane ca te intereseaza o eventuala relatie cu ea este limbajul trupului.
Daca vrei sa ai succes, totul tine de priceperea transmiterii semnalelor de atractie fizica si de recunoasterea lor. Dar cum ai putea fi sigur ca transmiti semnalele corecte? Trupul tau comunica prin intermediul propriului sau limbaj. Fara sa-ti dai seama, felul in care te asezi pe un scaun, pozitia mainilor si a picioarelor, sau chiar tinuta ta obisnuita transmit ceva despre tine, despre sentimentele si gandurile tale. Pentru a fi constient de mesajele pe care le transmiti si pentru a nu da celorlalti posibilitatea de a te citi ca pe o carte deschisa, cel mai important este ca tu sa reusesti sa-ti controlezi limbajul propriului trup.
Femeile recunosc mult mai usor, decat barbatii, astfel de semnale si cu o mai mare rapiditate. Tot ele sunt cele care se folosesc de acest tip de comunicare mai mult, pentru a atrage atentia sexului opus. De asta, gesturile prezentate mai jos sunt despre femeie, cu si mai ales ale femeilor!!!
Deci:
Ochii: Primul contact care se stabileste intre doua persoane, este cel vizual. Inainte ca cineva sa rosteasca vreun cuvant, ochii au transmis deja un mesaj, care poate fi interpretat in diferite moduri.
Astfel, cand o femeie priveste adanc in ochii unui barbat, inseamna ca este fascinata de acesta si, mai mult decat atat, daca ea nu-si va mai muta privirea, inseamna ca pentru ea, in locul si la momentul respectiv, nu mai exista alt barbat.
Contactul vizual frontal poate fi, insa, si riscant. O femeie care se lanseaza intr-o astfel de comunicare poate fi considerata prea obraznica si prea indrazneata de catre barbatii care se simt "incoltiti" de o abordare prea directa.
Parul:Femeile se joaca adesea cu propriul par iar acesta este, si el, un semn de nervozitate. Daca te surprinzi rasucind de zor o suvita de par, este clar ca barbatul din fata ta are un efect asupra ta. Este foarte atragator, destept, spiritual sau ai inceput deja sa-ti imaginezi cum ar fi o noapte fierbinte in bratele lui?...asta mi se pare cam ciudat. Nu stiu daca de la primul contact, deja te vezi in bratele lui...si mai fiind si o noapte fierbinte!!!:D
Rasucirea unei suvite de par poate fi, insa, si un simplu gest jucaus. Femeile cu parul lung obisnuiesc sa se joace cu propriul par. In inconstient, ele stiu ca barbatii gasesc parul femeilor ca fiind sexi, iar joaca cu o suvita nu va face decat sa le atraga atentia asupra lor.
Buzele:Cand prezenta unui barbat o starneste si o excita peste masura, femeia va simti cum cavitatea bucala i se va usca. Ei bine, in cazul in care ai inceput sa-ti umezesti si sa-ti musti buzele in compania unui barbat, este semn clar ca acesta nu-ti este chiar indiferent. Suptul buzelor se traduce prin interesul nascut pentru persoana din fata ta. Este un semn evident, un gest a carui semnificatie nu poate fi ascunsa.
Desigur, acesta trebuie corect interpretat. Daca femeia din fata voastra isi umezeste buzele in sezonul rece, furioasa ca trebuie sa-si rascoleasca toata geanta pana sa-si gaseasca balsamul de buze, servetelele si pliculetele de ceai, nu va infierbantati, este doar un caz de gripa.:))
Bratele:Cand o femeie sau un barbat isi tine bratele incrucisate pe piept, acest gest poate fi interpretat in mai multe feluri. In cazul femeilor, incrucisarea bratelor poate arata ca ele sunt niste fapturi vulnerabile si simt nevoia de a se proteja in fata celorlalti.
Totodata, femeile apeleaza la aceasta postura pentru a atrage atentia asupra sanilor lor, in aceasta situatie incrucisarea bratelor primind o incarcatura sexuala.
De asemenea, in anumite situatii incrucisarea bartelor poate arata dezinteres, respingere, indiferenta fata de celalat partener de comunicare.
Picioarele:
Incrucisarea picioarelor poate fi interpretata ca fiind un gest ce tradeaza nervozitate sau dorinta de a provoca. Majoritatea persoanelor isi incruciseaza picioarele, intr-un gest inconstient, cand sunt cuprinse de o stare de nervozitate. Daca o femeie isi va incrucisa picioarele, in mod voit, pentru a-si expune gleznele intr-o pozitie sexi sau va impinge inainte varful piciorului, inseamna ca isi doreste sa cucereasca barbatul aflat in fata ei.
Pozitia corpului:Cand o femeie sau un barbat se simte confortabil in prezenta unei persoane de sex opus, are tendinta de a se apleca in fata, spre trupul celuilalt. Tinuta este relaxata iar corpul este indreptat cu fata catre cealalta persoana.
In cazul in care persoana din fata ta simte un disconfort in prezenta ta, va avea tendinta de a se departa de tine, facand pasi mici in spate. Pozitia corpului va fi cu spatele teapan iar corpul nu-i va fi indreptat spre tine, ci va forma, cu al tau, un unghi cu varful ascutit in jos.
Nu stiu cati dintre voi va regasiti in aceste posturi si gesturi, si mai ales nu stiu cati dintre voi sunteti constienti ca prin insasi gesturile voastre transmiteti dorinte prezente...si de ce nu, care pot dainui in timp?!!!
Mai multe despre acest vast subiect puteti gasi in:
Limbajul trupului....mesaj subliminal(2)
Ieri, vorbeam despre importanta limbajului trupului in viata noastra, totusi vreau sa specific si faptul ca unii dintre cei din jurul nu au auzit despre acest tip de limbaj, cu atat mai putin de insemnatatea acestuia in procesul comunicarii!
Dar, ce este limbajul trupului?
Literatura de specialitate, il defineste ca fiind totalitatea stimulilor si semnalelor transmise prin mimica, fizionomie, postura, gestica, privire, distanta, inclusiv prin stil vestimentar, machiaj, coafura, parfum.
In absolut fiecare moment al desfasurarii actului comunicarii cuvintele transporta idei, pareri, notiuni, concepte, credinte de viata, experiente si poate intregi scenarii de viata...dar mesajul trupului
este emotia, sentimentul, atitudinea.
Daca cuvintele pot fara indoiala sa ne transmita continutul informational complet al unui mesaj, la fel de bine trupul ne evidentiaza, semnalizeaza, naste, creste si mai ales dezvolta relatia dintre doua persoane capabile de actul comunicarii...( oare cine nu poate detine limbajul trupului????)....
Relatia dintre doua entitati prezente in actul comunicarii poate fi: pozitiva (evidentiata prin acceptare, prietenie, aprobare, admiratie, completare) neutra (evidentiata prin indiferenta) sau negativa (evidentiata prin dicomfort, respingere si uneori chiar dispret)
Informatia digitala cuprinde simboluri, semne si cuvinte pe cand informatia analogica se bazeaza pe stimulii nonverbali care se transmit la nivel biochimic.
Este important de stiut ca in viata contidiana limbajul trupului poate schimba intreg sensul unei intregi conversatii!
Comunicarea interpersonala reprezinta relatia care se naste intre doi interlocutori prin dialogul excesiv. Aici, charisma, farmecul personal, întreaga gama de limbaje nonverbale se pot manifesta cu amplitudine maxima. Aici ne putam purta natural si mesajul sa fie transmis si preluat ca atare!
Comunicarea nonverbala implica semnale corpo-vizuale-olfactive-vegetative ce ofera informatii despre persoana conlocutorilor si modul de participare al acestora la contextul social.
Aceste semnale pot fi:
- statice (naturale, dobandite sau supraadaugate)
-cu referire la fizionomie, tip morfologic, riduri, cicatrici, stil vestimentar propriu, machiaj etc;
-cinetice, legate de posturi corporale, gestica, mimica, zambet, orientarea privirii;
-senzitive adică semnale olfactive, termice sau tactile, puternic implicate în relaţiile intime.
Elementul definitoriu al comunicarii nonverbale este ochiul, gestica acestuia!
Ca si notiuni generale si fundamentale in prezentarea limbajului non-verbal am plecat de la:
In urmatoare zile voi incerca sa explic, clar anumite pozitii ale corpului care transimit mesaje interioare clare!
Dar, ce este limbajul trupului?
Literatura de specialitate, il defineste ca fiind totalitatea stimulilor si semnalelor transmise prin mimica, fizionomie, postura, gestica, privire, distanta, inclusiv prin stil vestimentar, machiaj, coafura, parfum.
In absolut fiecare moment al desfasurarii actului comunicarii cuvintele transporta idei, pareri, notiuni, concepte, credinte de viata, experiente si poate intregi scenarii de viata...dar mesajul trupului
este emotia, sentimentul, atitudinea.
Daca cuvintele pot fara indoiala sa ne transmita continutul informational complet al unui mesaj, la fel de bine trupul ne evidentiaza, semnalizeaza, naste, creste si mai ales dezvolta relatia dintre doua persoane capabile de actul comunicarii...( oare cine nu poate detine limbajul trupului????)....
Relatia dintre doua entitati prezente in actul comunicarii poate fi: pozitiva (evidentiata prin acceptare, prietenie, aprobare, admiratie, completare) neutra (evidentiata prin indiferenta) sau negativa (evidentiata prin dicomfort, respingere si uneori chiar dispret)
Informatia digitala cuprinde simboluri, semne si cuvinte pe cand informatia analogica se bazeaza pe stimulii nonverbali care se transmit la nivel biochimic.
Este important de stiut ca in viata contidiana limbajul trupului poate schimba intreg sensul unei intregi conversatii!
Comunicarea interpersonala reprezinta relatia care se naste intre doi interlocutori prin dialogul excesiv. Aici, charisma, farmecul personal, întreaga gama de limbaje nonverbale se pot manifesta cu amplitudine maxima. Aici ne putam purta natural si mesajul sa fie transmis si preluat ca atare!
Comunicarea nonverbala implica semnale corpo-vizuale-olfactive-vegetative ce ofera informatii despre persoana conlocutorilor si modul de participare al acestora la contextul social.
Aceste semnale pot fi:
- statice (naturale, dobandite sau supraadaugate)
-cu referire la fizionomie, tip morfologic, riduri, cicatrici, stil vestimentar propriu, machiaj etc;
-cinetice, legate de posturi corporale, gestica, mimica, zambet, orientarea privirii;
-senzitive adică semnale olfactive, termice sau tactile, puternic implicate în relaţiile intime.
Elementul definitoriu al comunicarii nonverbale este ochiul, gestica acestuia!
Ca si notiuni generale si fundamentale in prezentarea limbajului non-verbal am plecat de la:
In urmatoare zile voi incerca sa explic, clar anumite pozitii ale corpului care transimit mesaje interioare clare!
Limbajul trupului....mesaj subliminal(1)
Comunicarea este in mod indiscutabil un element definitoriu si fundamental pentru fiecare dintre noi in parte. Care este rolul comunicarii? Rolul ei nu este doar acela de a asigura doar simplul schimb de informaţii între indivizi şi de a facilita relaţiile interumane şi buna înţelegere,rolul ei fundamental este acela de a face posibila coexistenta oamenilor. Limbajul, putem spune ca dezvolta societatea, din punctul meu de vedere!
Este bine de stiut ca intregul actul al comunicarii se desfasoara în două planuri: cel verbal si cel psihologic. Adesea în spatele unor vorbe dulci se ascund gânduri negative, asa cum deseori un suras poate fi tentativa de camuflare a adevăratelor intenţii şi sentimente ce se ascund în spatele acestei masti dezirabile menite să ne integreze în social. Scriind ideea de mai sus, mi-am amintit involuntar de Arhimede care incerca cu ajutorul unui ghioc sa descopere gandurile ascunse ala unei persoanem desi cuvintele sale erau imbracate cu haine de alata culoare decat culoarea gandurilor....Aici "ghiocul" este trupul nostru care cu ale sale arme ne tradeaza gandurile ascunse si reactiile interioare!!!
Cu timpul importanta trupului si mai ales mesajele transmise de catre acesta au luat amploare, astfel incat studiul asupra limbajului trupului a castigat multi adepti. Astfel odată ce a fost conştientizată însemnătatea primei impresii pe care o lăsăm cuiva, părere irevocabilă de altfel, oamenii s-au arătat dornici şi dispuşi totodată să pătrundă în tainele limbajului trupului, fie cu scopul de a-şi ameliora ţinuta, fie de a desluşi arta citirii semnalelor pe care involuntar corpul unei persoane le emite, le emite si poate transmite mesaje "valoroase" din punct de evdere emotional.
Chiar daca nu stiam ca putem transmite mesaje clare cu ajutorul trupului nostru, acum cei mai indrazneti deja stiu ce gesturi si posturi pot folosi ca sa fie "victoriosi" intr-o anumita situatie.
Limbajul nonverbal a fost studiat mult timp, sau scris multe lucruri, s-au experimentat multe lucruri...unele mai interesante decat altele, dar dupa parerea mea nu toate sunt bazate pe autenticitate...
Asadar ce este mit si ce este realitate in limbajul trupului?
Am citit ca inca din Antichitate trupul poate lasa mesaje clare...iar oragnul cel mai expresiv si mai comunicativ, la antici este ochiul. Eu cred si azi este la fel!
Apoi, marii oratori au sustinut ideea cum ca in actul comunicarii o importanta ce nu poate fi deloc neglijata o au mainile, privirea si mimica.
Limbajul trupului isi are radacinile inca din epoca semnelor si a semnalelor – perioada aparitiei si manifestarii primului sistem de comunicare, când fiintele din Neanderthal comunicau prin sunete (mârâituri, mormăieli, ţipete) şi prin limbajul mimico-gestual.
Cu toate acestea mie, personal mi se pare de necerezut cum în decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele nonverbale ale comunicării au început să fie studiate mai intens abia în anii 1960, iar publicul a luat cunostinta de existenta acestora numai în anul 1970, o dată cu aparitia cartii lui Julius Fast despre limbajul trupului – un rezumat al muncii depuse pana atunci de savantii behavioristi în domeniul comunicarii nonverbale. În domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importanta lucrare aparuta înainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tipărită în 1872, “Exprimarea emotiilor la om si la animale”. Aceasta a constituit baza studiilor moderne consacrate expresiilor faciale şi limbajului trupului în general, multe din ideile si observatiile lui Darwin fiind validate de către cerceatorii din întreaga lume. De atunci, oamenii de stiinta au observat si inregistrat aproape un milion de semne si semnale nonverbale care cu siguranta au ajutat la studierea continua a limbajului trupului...
S-a constatat:
- ca din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta sunt verbale (numai cuvinte), 38 la suta sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55 la suta sunt mesaje non-verbale
S-au făcut estimari similare în privinţa cantitatii comunicatiilor nonverbale între oameni. Astfel, o persoană obisnuita, de-a lungul unei zile, vorbeste efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propozitie obinuită dureaza în jur de doua secunde si jumatate. În cazul conversatiilor în doi, componentul verbal este sub 35 la suta, comunicările nonverbale reprezentând peste 65 la suta.
Continuare..maine...ca acum trebuie sa termin o carte!!!
Este bine de stiut ca intregul actul al comunicarii se desfasoara în două planuri: cel verbal si cel psihologic. Adesea în spatele unor vorbe dulci se ascund gânduri negative, asa cum deseori un suras poate fi tentativa de camuflare a adevăratelor intenţii şi sentimente ce se ascund în spatele acestei masti dezirabile menite să ne integreze în social. Scriind ideea de mai sus, mi-am amintit involuntar de Arhimede care incerca cu ajutorul unui ghioc sa descopere gandurile ascunse ala unei persoanem desi cuvintele sale erau imbracate cu haine de alata culoare decat culoarea gandurilor....Aici "ghiocul" este trupul nostru care cu ale sale arme ne tradeaza gandurile ascunse si reactiile interioare!!!
Cu timpul importanta trupului si mai ales mesajele transmise de catre acesta au luat amploare, astfel incat studiul asupra limbajului trupului a castigat multi adepti. Astfel odată ce a fost conştientizată însemnătatea primei impresii pe care o lăsăm cuiva, părere irevocabilă de altfel, oamenii s-au arătat dornici şi dispuşi totodată să pătrundă în tainele limbajului trupului, fie cu scopul de a-şi ameliora ţinuta, fie de a desluşi arta citirii semnalelor pe care involuntar corpul unei persoane le emite, le emite si poate transmite mesaje "valoroase" din punct de evdere emotional.
Chiar daca nu stiam ca putem transmite mesaje clare cu ajutorul trupului nostru, acum cei mai indrazneti deja stiu ce gesturi si posturi pot folosi ca sa fie "victoriosi" intr-o anumita situatie.
Limbajul nonverbal a fost studiat mult timp, sau scris multe lucruri, s-au experimentat multe lucruri...unele mai interesante decat altele, dar dupa parerea mea nu toate sunt bazate pe autenticitate...
Asadar ce este mit si ce este realitate in limbajul trupului?
Am citit ca inca din Antichitate trupul poate lasa mesaje clare...iar oragnul cel mai expresiv si mai comunicativ, la antici este ochiul. Eu cred si azi este la fel!
Apoi, marii oratori au sustinut ideea cum ca in actul comunicarii o importanta ce nu poate fi deloc neglijata o au mainile, privirea si mimica.
Limbajul trupului isi are radacinile inca din epoca semnelor si a semnalelor – perioada aparitiei si manifestarii primului sistem de comunicare, când fiintele din Neanderthal comunicau prin sunete (mârâituri, mormăieli, ţipete) şi prin limbajul mimico-gestual.
Cu toate acestea mie, personal mi se pare de necerezut cum în decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele nonverbale ale comunicării au început să fie studiate mai intens abia în anii 1960, iar publicul a luat cunostinta de existenta acestora numai în anul 1970, o dată cu aparitia cartii lui Julius Fast despre limbajul trupului – un rezumat al muncii depuse pana atunci de savantii behavioristi în domeniul comunicarii nonverbale. În domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importanta lucrare aparuta înainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tipărită în 1872, “Exprimarea emotiilor la om si la animale”. Aceasta a constituit baza studiilor moderne consacrate expresiilor faciale şi limbajului trupului în general, multe din ideile si observatiile lui Darwin fiind validate de către cerceatorii din întreaga lume. De atunci, oamenii de stiinta au observat si inregistrat aproape un milion de semne si semnale nonverbale care cu siguranta au ajutat la studierea continua a limbajului trupului...
S-a constatat:
- ca din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta sunt verbale (numai cuvinte), 38 la suta sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55 la suta sunt mesaje non-verbale
S-au făcut estimari similare în privinţa cantitatii comunicatiilor nonverbale între oameni. Astfel, o persoană obisnuita, de-a lungul unei zile, vorbeste efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propozitie obinuită dureaza în jur de doua secunde si jumatate. În cazul conversatiilor în doi, componentul verbal este sub 35 la suta, comunicările nonverbale reprezentând peste 65 la suta.
Continuare..maine...ca acum trebuie sa termin o carte!!!
De ce adorati femeile?.... Suntem un rau necesar....:)) dar suntem fermecatoare
Noi, femeile suntem neintelese, capricioase, mofturoase, ciudate, nervoase, stresate, tipam, urlam, ne bucuram si atunci cand ne cumparam o pereche de dres-uri noi, ne sacrificam...toate astea si multe altele pentru ca doar noi:
1. putem fi fericite in asa fel incat sa nu simtitm pamantul sub picioare, iar el sa faca o glumita si asta sa fie de ajuns ca noi sa nu mai vorbim toata ziua cu el
2. ne putem trezi in mijlocul noptii, buimace si pufoase de somn, dar nu ne-am trezit degeaba...ne-am trezit pentru ca ne-am amintit ceva ce uitasem in mijlocul zilei, si evident ca il trezim sau sa il sunam pe el sa ii spunem despre ce este vorba...
3. putem sa ne imaginam si sa ajungem, si sa credem, si apoi sa vorbim despre povestea natra de dragoste mult timp
4. iertam greu, greu de tot, dar si atunci nu iertam cu totul; cand ne amintim tot mai intepam noi un picut...ca altfel uita ca a gresit...
5.ne suparam cand ne spuneti ca ziua urmatoare mergem la teatru si defapt ne duceti la film (asta nu e promisiune tinuta:D)
6. daca uitati ziua noastra de nastere, cu siguranta va amintim de cel putin 3 ori pe luna de acest eveniment:))
7. suntem "fenomenale" cand spunem "n-am nimic"....(eu daca as fi barbat si daca as auzi asta mi-as baga unghiile in gat, mai mult ca sigur:)))
8. atunci cand iubim, iubim cu totul, nu avem jumatati de masura ins entimente - ne facem planuri, visam, credem, speram...
9. daca ne despartim sidupa o saptaman tot suferim putin...si daca nu plangem de ciuda tot nimic nu am rezolvat
10. am invatat sa fim femei de cariera, mame, iubite, prietene si ce mai vreti voi...
11. la orice eveniment, orice simpla discutie, orice simpla plimbare noi o vrem cu happy end
12. nu ne imbatam aproape niciodata, dar atunci cand o facem suntem comice...si da, dezgustatoare, patetice, neatragatoare...
13. putem sa murim de durere, daca stim ca pe el il doare ceva doar pentu ca a stat intr-o pozitie incomoda nu ne plangem...
14. stim unde gresim, suntem geniale in a da sfaturi altora, dar cand vine vorba despre noi...STOP:))
15. suntem adorabile ca uram cocalarii, betivii, taranii si prostii
16. stim sa ne prefacem ca nu ne pasa, ca suntem inabordabile, putea sa ne prefacem ca suntem reci ca gheata desi npoua ne vine sa ii sarim in brate si suntem foarte timide
17. putem sa radem pe strada, sa vorbim despre orice fara sa ne pese de ce zice lumea din jur
18. suntem mandre ca suntem femei
19. uneori suntem atat de prosate, de toante, de dependente incat ajungem sa credem ca nu putem trai fara o anumita persoana...de cele mai multe ori este vorba despre un EL, si de fapt putem sa traim si singure mai mult decat ne putem imagina
20. doar noi, dragii nostri, putem dupa 10 ore de munca sa venim acasa sa facem curat, sa facem mancare, sa va ascultam absolut orice fraza, sa facem dragoste si probabil sa mai si planuim ziua urmatoare in cele mai mici detalii
21. stim sa te facem sa crezi ca esti unicul barbat din lume...prin zambet, prin atitudine si prin reactii
22. avem puterea sa va iertam; sa va iertam mereu si mult de tot, dar stim sa tragem o linie cand cuvintele nu mai sutn de ajuns iat faptele lasa de dorit
23. oricat de mult am suferi din dragoste, oricat de ranite am fi tot credem in dragoste si tot ne abandonam in bratele fat-frumosului...
24. facem compromisuri, doar pentru ca speram ca asa va fi mai bine pentru amandoi
25. plangem la filme, si apoi mai plangem inca jumatate de zi pentru ca ne-am amintit anumite momente grele din viata noastra
26. putem mereu sa o luam de la capat, desi sufletul ne este spulberat
27. avem atat de multe imaginatie, incat mereu putem surprinde cu ceva, daca vrem sa ii facem lui o bucurie suntem originale si ne surprindem chiar si pe noi
28. uneori credem ca suntem atat de simple si de ok, incat ne simtitm foarte ofensate cand auzim o discutie intre doi barbati pe subiectul vesnic "Femeia e cel mai complicat mamifer!"
29. noi putem spune ceva fosrte clar si fara substraturi, si voi aveti un talent fantastic de a intelge altceva si finalul actiunii e o chestie mare si impodobita doar pentru ca suntem femei si suntem complicate
30. suntem geloase, ne pisicim si stim sa santajam...
31. uneori suntem atat de rele, foarte rele, iar atunci cand avem un scop...mintim si calcam peste tot cu nerusinare si fara sa privim inapoi...dar am ajuns unde ne-am prospus
32. suntem paranoice, iar, recunoasteti ca asta va amuza teribil...baietilor:P
33. gasim un milion de solutii pentru o singura problema si gasim alte o mie de variante ca sa putem aplica solutiile asupra problemei respective
33. putem sa ne vedem cu prietenele noastre o saptamana la rand si duminca sa ne revedeam si tot sa avem ce discuta
34. suntem atat de copii uneori
35. suntem atat de naive, incat daca in seara asta am cunoscut un baiat si ala a zis ca ne va suna maine, noi chiar credem ca asa va fi si stam o zi intreaga calare pe telefon:)))
36. suntem penibile atunci cand cautam totu felul de scuze copilaresti deoarece nu am putu ajunge la intalnirea cu prietenii lui
37. putem sa facem legaturi si conexiuni intre evenimentele unei zile...si sa ajungem la concluzii sfasietoare si de-a dretul nebunesti:))
38. atunci cand suntem triste e nevoie doar sa ne tina in brate si devenim bucuroase si imbratisarea devina recipoca
39. putem sa va povestim depsr eo carte sau un film ore in sir fara sa ne plictisim
40. putem sa vorbim ore i sir despre absolut orice: carti, pantofi, fuste, mancare, farduri, de ce iarna ninge si nu e soare...:))
Si acum, sincer...ce farmec ar mai avea viata fara noi!!! ???
1. putem fi fericite in asa fel incat sa nu simtitm pamantul sub picioare, iar el sa faca o glumita si asta sa fie de ajuns ca noi sa nu mai vorbim toata ziua cu el
2. ne putem trezi in mijlocul noptii, buimace si pufoase de somn, dar nu ne-am trezit degeaba...ne-am trezit pentru ca ne-am amintit ceva ce uitasem in mijlocul zilei, si evident ca il trezim sau sa il sunam pe el sa ii spunem despre ce este vorba...
3. putem sa ne imaginam si sa ajungem, si sa credem, si apoi sa vorbim despre povestea natra de dragoste mult timp
4. iertam greu, greu de tot, dar si atunci nu iertam cu totul; cand ne amintim tot mai intepam noi un picut...ca altfel uita ca a gresit...
5.ne suparam cand ne spuneti ca ziua urmatoare mergem la teatru si defapt ne duceti la film (asta nu e promisiune tinuta:D)
6. daca uitati ziua noastra de nastere, cu siguranta va amintim de cel putin 3 ori pe luna de acest eveniment:))
7. suntem "fenomenale" cand spunem "n-am nimic"....(eu daca as fi barbat si daca as auzi asta mi-as baga unghiile in gat, mai mult ca sigur:)))
8. atunci cand iubim, iubim cu totul, nu avem jumatati de masura ins entimente - ne facem planuri, visam, credem, speram...
9. daca ne despartim sidupa o saptaman tot suferim putin...si daca nu plangem de ciuda tot nimic nu am rezolvat
10. am invatat sa fim femei de cariera, mame, iubite, prietene si ce mai vreti voi...
11. la orice eveniment, orice simpla discutie, orice simpla plimbare noi o vrem cu happy end
12. nu ne imbatam aproape niciodata, dar atunci cand o facem suntem comice...si da, dezgustatoare, patetice, neatragatoare...
13. putem sa murim de durere, daca stim ca pe el il doare ceva doar pentu ca a stat intr-o pozitie incomoda nu ne plangem...
14. stim unde gresim, suntem geniale in a da sfaturi altora, dar cand vine vorba despre noi...STOP:))
15. suntem adorabile ca uram cocalarii, betivii, taranii si prostii
16. stim sa ne prefacem ca nu ne pasa, ca suntem inabordabile, putea sa ne prefacem ca suntem reci ca gheata desi npoua ne vine sa ii sarim in brate si suntem foarte timide
17. putem sa radem pe strada, sa vorbim despre orice fara sa ne pese de ce zice lumea din jur
18. suntem mandre ca suntem femei
19. uneori suntem atat de prosate, de toante, de dependente incat ajungem sa credem ca nu putem trai fara o anumita persoana...de cele mai multe ori este vorba despre un EL, si de fapt putem sa traim si singure mai mult decat ne putem imagina
20. doar noi, dragii nostri, putem dupa 10 ore de munca sa venim acasa sa facem curat, sa facem mancare, sa va ascultam absolut orice fraza, sa facem dragoste si probabil sa mai si planuim ziua urmatoare in cele mai mici detalii
21. stim sa te facem sa crezi ca esti unicul barbat din lume...prin zambet, prin atitudine si prin reactii
22. avem puterea sa va iertam; sa va iertam mereu si mult de tot, dar stim sa tragem o linie cand cuvintele nu mai sutn de ajuns iat faptele lasa de dorit
23. oricat de mult am suferi din dragoste, oricat de ranite am fi tot credem in dragoste si tot ne abandonam in bratele fat-frumosului...
24. facem compromisuri, doar pentru ca speram ca asa va fi mai bine pentru amandoi
25. plangem la filme, si apoi mai plangem inca jumatate de zi pentru ca ne-am amintit anumite momente grele din viata noastra
26. putem mereu sa o luam de la capat, desi sufletul ne este spulberat
27. avem atat de multe imaginatie, incat mereu putem surprinde cu ceva, daca vrem sa ii facem lui o bucurie suntem originale si ne surprindem chiar si pe noi
28. uneori credem ca suntem atat de simple si de ok, incat ne simtitm foarte ofensate cand auzim o discutie intre doi barbati pe subiectul vesnic "Femeia e cel mai complicat mamifer!"
29. noi putem spune ceva fosrte clar si fara substraturi, si voi aveti un talent fantastic de a intelge altceva si finalul actiunii e o chestie mare si impodobita doar pentru ca suntem femei si suntem complicate
30. suntem geloase, ne pisicim si stim sa santajam...
31. uneori suntem atat de rele, foarte rele, iar atunci cand avem un scop...mintim si calcam peste tot cu nerusinare si fara sa privim inapoi...dar am ajuns unde ne-am prospus
32. suntem paranoice, iar, recunoasteti ca asta va amuza teribil...baietilor:P
33. gasim un milion de solutii pentru o singura problema si gasim alte o mie de variante ca sa putem aplica solutiile asupra problemei respective
33. putem sa ne vedem cu prietenele noastre o saptamana la rand si duminca sa ne revedeam si tot sa avem ce discuta
34. suntem atat de copii uneori
35. suntem atat de naive, incat daca in seara asta am cunoscut un baiat si ala a zis ca ne va suna maine, noi chiar credem ca asa va fi si stam o zi intreaga calare pe telefon:)))
36. suntem penibile atunci cand cautam totu felul de scuze copilaresti deoarece nu am putu ajunge la intalnirea cu prietenii lui
37. putem sa facem legaturi si conexiuni intre evenimentele unei zile...si sa ajungem la concluzii sfasietoare si de-a dretul nebunesti:))
38. atunci cand suntem triste e nevoie doar sa ne tina in brate si devenim bucuroase si imbratisarea devina recipoca
39. putem sa va povestim depsr eo carte sau un film ore in sir fara sa ne plictisim
40. putem sa vorbim ore i sir despre absolut orice: carti, pantofi, fuste, mancare, farduri, de ce iarna ninge si nu e soare...:))
Si acum, sincer...ce farmec ar mai avea viata fara noi!!! ???
Abonați-vă la:
Postări (Atom)