Minciuna are picioare...

Primavara este prietenoasa. Parcul cheama toata suflarea la plimbare. Copii mici si mari, animale si plante se bucura de razele jucause si caldute ale soarelui.
Un tufis se misca si se tot misca. Toate privirile sunt indreptate intr-acolo. Nimeni nu indrazneste sa se apropie. Dupa cateva minute bune, din tufis se iveste o fiinta mica, urata, grasa si spune ragusit:
- Ce ma priviti asa? Nu ati sarit niciunul sa-mi dati o mana de ajutor. Ma prinsesem in ramurile astea nenorocite. Tufis nemernic!
-De ce vorbesti asa urat? intreba un domn elegant, putin incruntat.
-Pentru ca eu ajut mereu oamenii sa iasa din dificultate, dar pe mine nu ma ajuta nimeni, niciodata. Nu este corect, a raspuns intrigata fiinta urata.
-Dar cine esti tu? au intrebat in cor oamenii adunati.
-Ha ha ha. Ce caraghiosi sunteti. Aveti niste fete asa nevinovate. Eu va cunosc pe fiecare dintre voi. Toti ati apelat, pe rand, la mine. Sunt Minciuna. Multumiti de raspuns?
-Ooooo...
-Cum?
-De-asta e asa urata.
-N-as fi recunoscut-o in veci.
Exclamatiile acestea au curs neincetat. Minciuna, se uita cand la unul cand la altul, se invartea ca un titirez.
-Incetati. Sunteti cumpliti. Niciunul nu este mai breaz. Nu exista om in lumea asta care sa nu ma fi cunoscut, care sa nu-mi ceara ajutorul.
Undeva, pe alee, apare o silueta inalta, frumoasa, zambitoare, ce radia bucurie si incredere. Auzind discutia, se apropie de grupul galagios.
-Buna ziua! Imi cer scuze, dar am inteles ca esti cunoscut de toata lumea. Cine esti? Eu nu am avut placerea de a te intalni, zise silueta.
Oamenii o priveau uimiti, dar fascinati de frumusetea si candoarea ce o emana.
-Ihhh... nu ma cunosti, caci esti dusmanul meu de moarte. Esti Adevarul. Dispare diin jurul meu. Mereu ma discreditezi, mereu apari dupa mine, mai devreme sau mai tarziu. Nu te suport.
Minciuna a inceput sa tremure de suparare, si a luat-o la fuga.
Adevarul, privind uimit, spuse celor stransi inca la locul cu pricina.
-Oameni buni... nu uitati: Minciuna are picioare scurte si Adevarul iese mereu la suprafata. Fiti sinceri cu voi in primul rand, apoi cu cei din jurul vostru. Va parasesc acum, trebuie sa ajung sa fac dreptate intr-o relatie. Zi senine si adevarate va doresc!
-Oauuuu.... ce intalnire de zile mari am avut... spusera oamenii, privind admirativ silueta gratioasa ce se indeparta incet, dar sigura pe ea.