:: Oglinzi deformate?

Titlu: Oglinzi deformate?
Autor:: La Rose Jaune
Articol: Trec azi pe la sor'mea. Pana ma obisnuiesc din nou cu singuratatea, nu prea pot sta in casa si-mi gasesc pretexte de fuga. Zic: "las' ca ma binedispune capricoarna si o sa-mi fie si mie mai bine". Cand colo, ma astepta o fata luuunga. De fapt, doua. Si a lui cumnata'miu. "E clar, ma gandesc in sinea mea, a venit factura la gaze". Ma intreaba daca beau o cafea. Binenteles ca vreau, ca doar d'asta m-am dus, sa sporovai. Cafea amara, fara lapte. "Bai, zic, lapte si zahar n'aveti?" Si unde nu incep sa-mi turuie, cand pe o voce, cand pe alta... ca s-au ingrasat, ca asa nu se mai poate, ca au inceput de trei zile o dieta (una daneza) cu maxim 800 calorii, ca vor da in 13 zile 10 kile etc... Masa plina de carti in care nutritionisti dau solutii miraculoase despre pierderea kilogramelor. Ma uit la ei, nu sunt grasi, sunt plinuti atat cat sa stea o haina pe ei. Arata foarte bine. Cuvintele mele nu au fost de ajutor, asa ca am plecat lasandu-i in supararea lor. (La iesire, ma bufneste rasul cand o vad pe postarita cu factura de la apa... imi dau seama ca era exact cireasa de pe tort! Nemancati si cu banii luati.) Ajung la munca. Pe mese zaceau pungi de pufuleti. Imi zice o colega ca e pranzul fetelor, ca nu mai comanda altceva, pentru ca sunt la regim (o fi vreo reteta romaneasca?). Nici una dintre cele despre care era vorba, nu e grasa. Cel mult supraponderala. Urc in birou. Buna mea amica imi spune:"Vezi ca am comandat la cantina ciorba de varza. Slabeste. Vom manca o saptamana numai asta." Ii spun ca daca am reduce cate putin din cantitati si nu am mai manca dulciuri, ar fi suficient sa ne mentinem asa. Iar in primavara ne apucam de sport. Ea nu si nu, ca nu ne incadram in nu's ce indicatori inaltime-greutate... Stau si ma gandesc. Oameni normali, care isi fac mii de probleme, care se vad grasi, diformi, desi nici nu se pune problema de asa ceva. Sunt de acord. E indicat sa fii atent cu sanatatea. E bine sa fii preocupat de aspectul fizic. Dar nu e o solutie sa devii obsedat de problema, atunci cand chiar nu este cazul. Ma uit in jur si vad fete anorexice de clasa a VII-a vorbind de regimuri si diete. (Dar vad, de asemenea, femei de peste 100 de kile care nu-si fac nicio problema. Ba, din contra, se vad zane gratioase. Ceea ce iar nu e in regula deloc!!!) Se pare ca este destul de greu sa ne apreciem just chiar si fizicul. Treaba devine serioasa, pentru ca se propaga si la psihic, la starea de spirit, la dispozitie etc. Of, omul asta modern, greu mai este de multumit!...
P.S. In timp ce scriam postul asta, intra pe usa o colega de vreo 55 kile sa-mi arate cat a slabit dupa o saptamana numai cu lapte si musli! Oh, my god...
--
Visitor Ip: 79.117.69.108