Printre spicele de grâu
din lanul unde ne-am ascuns,
cel de lângă pârâu,
căutam cu ardoare răspuns.
Vroiam să cunosc
mai mult decât mi-era permis,
constrâns de tine, recunosc
că sunt uman cât să ajungem la compromis.
În mijloc de lan,
sub cer de porţelan,
cad lacrimi din cer
şi se amestecă cu nămol
şi din pământ răsare, domol,
falnic, un înger.
Îngenuchiaţi amândoi
în lanul sfânt de grâu,
sfărşit singurătăţii-n doi,
legaţi amândoi cu sfânt brâu.
Iubesc poezia, acolo unde este ea sunt şi eu.
RăspundețiȘtergereFrumoasă imaginea lanului şi a pârâlui, o locaţie mirifică pentru îndrăgostiţi.
Zi faină!
Mulţumesc Geanina. Zi faină şi ţie!
RăspundețiȘtergere