Tres tres sophistique.

Fie ca e vorba de cumparaturi,baieti,scoala sau prieteni. Ea nu se opreste niciodata din vorbit,are lucruri interesante de spus,crede ea si vrea sa se asigure ca lumea le va auzi.
Asa se face ca,Sophie sta acum singura pe banca,citind un bilet…O foaie mototolita cu niste mazgaleli indescifrabile pe care se pare ca ea le intelge. O lacrima ii traverseaza obrazul stang,si-o sterge..se ridica si pleaca.
Acelasi baiat din colt de strada se uita la ea cum se indeparteaza. Ar vrea sa alerge dupa ea,insa n-ar sti ce sa zica asa ca se decide sa mai astepte.
O batranica de la etajul doi,urmareste in fiecare zi acelasi scenariu,cu mici modificari. Azi ea citea un bilet si plangea,saptamana trecuta vorbea la telefon si fuma o tigare…mereu fumeaza si totusi e atata de tanara. Zambeste in sinea ei si se gandeste la o modalitate de a-l ajuta pe baiat. Coboara scarile in graba si se apropie de baiat.
“-Arati groaznic si afara e frig.Vrei o cafea?
-Nu stiu…nu beau cafea si totusi imi este frig…o sa stau cateva minute”
Si amandoi urca in apartamentul doamnei misterioase. Il serveste cu ceai cald si prajiturele,in casa ei miroase frumos si totul este foarte curat. Nu arata a locuinta de om batran,mobilierul este modern,insa nici doamna nu arata prea rau.Cutele de pe fata o dau insa de gol.
A doua zi de dimineata baiatul se trezeste bezmetic si sare din pat…
“-Unde sunt???..Aaah…Sophie…”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu