Suflet al meu. Suflet naiv si prost


*** Nota pentru cei care citesc: stiu ca este perioada sarbatorilor, deci in esenta sunt cateva saptamani in care nu ar trebui sa ne fie permis nici macar un moment trist, dar , inevitabil sufletele nu tin cont de asta. Multumesc ***


Si vreau sa imi schimb stilul de viata. Si mereu incep sa iti vorbesc numai prin “si-uri”.

A ramas numai un suflet cu parul taiat…cu buzele cusute, cu ochii arsi de atatea lacrimi…

A ramas cazut pe marmura rece. Alba…nicicand la fel de alba ca sufletul meu.








De ce e acolo? A suferit. A fost inselat. Sufera si cerseste!

NETREBNICULE! Ridica-te!

Degeaba! Nu vezi , prostule ca degetele iti sunt prinse in panza amintirii? Nu iti dai seama ca te-a inselat? De ce ???!!!>>>>>

Tanjesti dupa atingeri asa cum iti cersea si el saruturile! Si ce ai rezolvat? Ai ramas inchis intr-o camera albastra, cu peretii rotunzi. Pe frunte iti cad picaturi negre! Tu esti in fiecare picatura? Prinde-o intre unghii si uita-te la ea: ha ha ce vezi? Prostule! Esti tu! Tu urland si tipand de furie! Esti TU in noaptea aceea ! ti s-a daruit tie si apoi….! infernul te-a asteptat prea mult nu?

Of, tu! Suflet al meu prost…nu intelegi? Adu-ti aminte….dar aminteste-ti numai pentru a te hrani. Taie-ti buzele arse de sarutul lui, arunca-ti ochii inecati in fumul lui. Mai tii minte?




A venit la tine beat de ideea ca niciodata nu vei mai intalni ceva asemanator. S-a asezat cu incredere in fata ochilor tai si a inceput sa te alunge! Asa e ! nu nega! Te-a alungat intr-un coltisor pentru ca sa vorbeasca direct cu inima ta! Si a facut-o!. Aminteste-ti ca i-ai permis sa o faca!...

Singuri, in camera indragostita de parfumul vantului….cu coroana de lumanari parfumate…

Masa veche de lem plina si ea cu lumina. Si…..fata in fata..: chipurile voastre! Ai fost slab suflet al meu….

Te-ai lasat convins de atingeri, te-ai lasat ridicat din trup de vorbe dulci….ESTI SLAB! ESTI PATETIC!

Iti aduci aminte…????

Si-a ridicat mana mincinoasa, aceeasi mana cu care inainte a atins-o pe ea. Si te-a mangaiat pe obraz. Stiai asta!….de ce l-ai lasat???

“ Am venit aici pentru tine”.asta asteptai de la el,nu? Te-ai intrebat :cum de a stiut? Ochii te-au dat de gol…

“ Mereu voi si aici pentru tine. Nu intelegi? M-ai invatat sa te iubesc cum nu am mai iubit pana acum” – vise! Vorbe incarcate de praf….pentru cate altele le-a spus, pentru cate altele le-a creat.

Si TU! Si tu te-ai lasat amagit! I-ai lasat mana sa iti atinga pleoapele…sa iti inchida ochii. Te-ai lasat legat la ochi! Si atunci? Aminteste-ti! Si-a apropiat buzele de gura ta. Ii simteai respiratia calda cum te ameteste…. Lovitura lui de gratie: “ Te iubesc, ma crezi?”. Si ….eternul sarut. MINCINOS!


Asa am ramas eu, privind tacuta din spatele perdelei. In timp ce TU te-ai lasat inghitit de mangaieri si aruncat in vise, in sperante! PROSTULE! Ne-ai condamnat pe amandoi…. TU , suflet al meu, numai pentru o seara in care sa fii sarutat i te-ai daruit! Si a mai scrijelit un nume pe lista lui…

Erati……frumosi impreuna! El, cu trupul lui,….cu dorinta lui de a atrage. Tu, condus de sufletul meu, numai din dorinta de a fi iubit. Lupta pierduta exact de la inceput!

Si, te-a privit de sus. Cu privirea Aceea si zambetul Acela pe care le adori.

Stateati amandoi imbratisati in noapte, printre cearceafuri albe. In noaptea aceea m-ai tradat!

Iti desenai stupid de dulce dezertarea de mine pe trupul lui, cu fiecare sarut, cu fiecare privire.

Iar eu? Faptura demna de mila, priveam tacuta din spatele perdelei! Vedeam cum te lasi cuprins in dansul inventat de trupul lui, cum doresti sa il simti numai pentru tine. Vedeam si fata lui, privirea aia demonica inaltata din ce in ce mai sus de unghiile tale ce ii insemnau visul. Vedeam tot.

Esti bolnav! Suflet al meu, esti PATETIC SI BOLNAV! Tanjesti dupa momentele in care trupul lui se coboara asupra ta taindu-ti respiratia! Cand iti musca buza, te simti al lui! Si poate…simti ca si el iti apartine. Ii sorbeai fiecare respirare, lacrima cu lacrima, picatura cu picatura, de parca prin ele ti se scurgea viata.

Rosu rosu rosu in jurul tau.

Muzica in timpane, ploaie de foc in tine. Trenuri ce ii conduc sarutarile departe de trupul tau, ca niste pasari subterane bolnave de lumina neonului. Linisteste-te suflet al meu! Revino in tinutul arborilor de foc, sterge-ti buzele arse, curate-ti obrajii otraviti, spala-ti trupul insangerat…….si haide sa mergem pe un alt peron.


Un comentariu:

  1. Nu iti pierde speranta...poate chiar Mosu' iti va aduce lumina in suflet:)...o zi frumoasa:)

    RăspundețiȘtergere