...in visare...

Cand te trezesti din somn tresarind si incerci sa adormi din nou,trebuie sa alungi din gand orice inceput de idee,caci ideea clar formulata,explicita e cel mai mare dusman al somnului...Am descoperit de curand ca m-am trezit in visul meu...nu pasesc pe realitatea de fiecare zi si ma intreb ce mi se intampla?Ultimul lucru pe care mi-l amintesc era fata mea lovind pamantul...si durere...nu stiu daca e acea durere in urma faptului ca am lovit pamantul ci mai degraba acea durere sufleteasca,stiu ca vreau sa revin,as vrea sa revin...
In copilarie eram genul de fata care juca fotbal,nu ma intelegeam cu fetele de varsta mea...purtam ochelari si drept "rasplata" diverse porecle.Ma durea intr-un fel,dar ma simteam-ciudat,nu?-in centrul atentiei.Am uitat sa spun ca in timp ce povesteam ceva din trecutul meu am observat ca sunt intr-o incapere,langa mine un pat,il simt dar nu il vad,stiu ca e langa mine...Oare de ce nu ma trezesc din vis?Poate daca povestesc in continuare ma trezesc...
Adolescenta mea e marcata de un el...L-am vazut in parc,era seara,o tinea pe ea de mana si ii spunea un Te iubesc fals...ceva din privirea lui imi spunea ca el nu merita sa fie iubit pentru ca nu stie sa iubeasca...si o vedeam pe ea ca sufera...In acea seara s-au despartit.
Mi-am amintit ceva...Aveam 17 ani cand m-a gasit...cazuta la pamant,cu fata in jos,aveam sange,pluteam intr-o baie de sange...ma lovisem?poate...Cine m-a gasit?Mama,o vad cum plange,abia daca reuseste sa vorbeasca la telefon,nu aud si nu vad...dar simt...
El nu vroia sa se desparta,ea da...suferise prea mult!De aici nu imi amintesc...
Nu inteleg...ma vad intinsa pe pat...Cand cazi sub vraja mortii,totul se petrece ca si cum ai fi cunoscut-o intr-o existenta anterioara.Moartea are o dubla calitate,distrugator si aducator de pace,gasesc inlauntrul aceleiasi clipe un leac dar si otrava...
Ciudat!sa visezi in propriul vis ca nu esti tu ci doar franturi din tine si o parte din cu totul alta persoana...nu as vrea sa mai visez ca ma trezesc in alt vis...Noi nu deslusim decat grade de realitate,lucrurile ne par mai mult sau mai putin reale,mai mult sau mai putin existente...si astfel nu stim niciodata unde am ajuns...