Dorinte second - hand...

Trezita din vis si privind catre hau,
Rasucesc viitorul ridicandu-l din rau...
Mi-e prea dor de mine si sila de tot
Pentru a mai crede in zane si a sufla in tort...

Privesc frunze livide valsand catre mormant...
Ma intreb daca si ele or avea profeti care le mint.
Noaptea ce vine e spaima si vid
Ganduri cernite de suflet se prind...

Vreau un mic zambet de care s-anin,
Tot restul vietii, pe cer, doar senin...
Vreau cu o pensula sa colorez pastel
Viata cubista din tara unui castel...

As mai dori dimineti inrouate si vii...
Vreau ca izbanda sa urle pe voci de copii.
Cand fulgi de iubire se cern peste noi,
As vrea s-aflam taina-mpartirii la doi...

Sa zbor peste creste, sa fiu mai mereu
Cu gandul usor... chiar de-i umarul greu.
Sa uit lacrima incuiata prin glande...
Pana vor seca altarele de-ofrande.

Sa fiu colb ori stele in prodvorul crem,
Sa presor tacere peste rani ce gem.
Sa ma cufund in vazduh libera si curata,
Asteptand Timpul la care visam altadata.

Dar uneori invat ca sorii rasar cand esti trist ori pustiu...
Ca lumea se misca si atunci cand iti piere un fiu...
Asa ca privesc zambind larg la toate si-ncet,
Imi indrept umbrele catre destinul incert...

4 comentarii:

  1. Imi place corespondenta dintre poezie si titlu:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Macar atat:)...Iti multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  3. Exact!soarele rasare cand nici nu te astepti...

    RăspundețiȘtergere
  4. @tasha: din fericire - sau poate ca nu - soarele rasare in fiecare zi dupa propriile legi. Poate ar fi bine sa invatam de la el sa mergem mai departe in viata indiferent de griji, nevoi sau nostalgii.

    RăspundețiȘtergere