: Vremuri de câine

*:	Vremuri de câine
Poze:
:
*:	Vremuri de câine, cu mitul nutrit al calului cu corn, Ale stelelor fluturând prefăcut sub acelaşi pavilion, Nu luna este răspunsul suprem, ea este aproape, Iar ele, oameni, mai mari şi mai interesaţi, aproape se văd, Pajiştile înzăpezite ale nourilor, scrişi în boabe de orez, Alăptează Pegaşi pentru a ne da nouă noi pene de scris ceresc, De a ne reaminti prin ploi că nu avem dreptul la sărăcie, Prin ninsori, că nu avem dreptul la seceta imaginaţiei, Prin curcubee, mon amour, că nu avem dreptul la frică, Iar prin pornirile lor giganteşti că avem drept La exprimare în stil propriu şi la viziuni Cu îngeri din al şaptelea cer, agili şi curioşi, Din care fiecare se închină cu trâmbiţa sa Dumnezeului lui, Aşa că, hai să uităm de starea de vreme de câine, Incepând de mâine !