Privea pe Ben Iehuda-ntr-o vitrină
Şi eu eram c’un pas în urma ei…
Avea un trup superb, de Messalină
Ş-un picioruş sculptat parcă de zei.
Să-mi depărtez din gînd melancolia,
Setos de noutăţi ca orice om,
Mi-am scos, cu politeţă, pălăria
Şi i-am şoptit surâzător: Salem!
M-a măsurat din cap pînă-n picioare
C’o nonşalanţă ce mă-ncătuşa
Şi parcă a zîmbit sau mi se pare
Că mi-a şoptit candid: Bevakasa!
Cum flerul niciodată nu mă-nşală
Ştiam precis că o să-mi cadă în laţ,
Şi am plecat cu ea la’nvălmăşeală,
Ca Julieta şi Romeo, braţ la braţ.
Simţind că din priviri am înţeles-o,
Şi fericit de-această aventură
Ne-am aşezat la masă-ntr-un Espresso
Eu, o cafea şi ea, o prăjitură.
La tot ce-i îndrugam:-Mamzel,duduie!
C’o frază mai de ici, mai de colo,
Guriţa-i dulce nu ştia să spuie
Decît o vorbuliţă, una: Lo!
Şi cum sălta din umeri, ştrengăreşte
Şi îmi zîmbea, pe loc m-am lămurit:
Ea nu ştia o boabă româneşte,
Eu nu ştiam nici un cuvînt ivrit.
Pe masă, şerveţele-mpăturite
Şi ea, ca eu să nu stau ca un bleg
Îşi însoţea cuvintele rostite
Cu cîte-un mic desen, s-o înteleg…
Mi-a desenat cuţit, farfurioară
Şi cum m-ardeau privirile-i adînce,
Am înţeles, că dulcea mea comoară
Ar fi dorit să mergem să mănînce.
În restaurant intrarăm şi îndată
Un chelner ne-a servit, ca din senin,
Un forspaiz, o friptură şi-o salată
Şi am ciocnit şi un pahar de vin.
Mînca cu mlădieri de porumbiţă
Cu dinţişori de-un alb mărgăritar,
A mai cerut ficat şi o costiţă,
Ş-am mai ciocnit cu ea înc’un pahar!
Apoi a început să deseneze
O tobă, saxofon şi-un clarinet
Ş-am înţeles că vrea să se distreze
Şi am intrat cu ea la cabaret.
Program, femei, orchestră mexicană,
Parfum de mosc, velour şi ametist
Şi drăgălaşa mea, pe nume Brană,
Mi-a acordat o porţie de twist.
După aceea, foarte’nfierbîntată
De dans, de coca-cola şi cafea,
Iubita mea cuminte ş’adorată,
Mi-a desenat frumos, o canapea.
De-atunci îmi chinui mintea să-mi pleznească
Şi nu pot dezlega acest mister:
De unde a putut ea să ghicească
Că sînt de meserie tapiţer?
Şi eu eram c’un pas în urma ei…
Avea un trup superb, de Messalină
Ş-un picioruş sculptat parcă de zei.
Să-mi depărtez din gînd melancolia,
Setos de noutăţi ca orice om,
Mi-am scos, cu politeţă, pălăria
Şi i-am şoptit surâzător: Salem!
M-a măsurat din cap pînă-n picioare
C’o nonşalanţă ce mă-ncătuşa
Şi parcă a zîmbit sau mi se pare
Că mi-a şoptit candid: Bevakasa!
Cum flerul niciodată nu mă-nşală
Ştiam precis că o să-mi cadă în laţ,
Şi am plecat cu ea la’nvălmăşeală,
Ca Julieta şi Romeo, braţ la braţ.
Simţind că din priviri am înţeles-o,
Şi fericit de-această aventură
Ne-am aşezat la masă-ntr-un Espresso
Eu, o cafea şi ea, o prăjitură.
La tot ce-i îndrugam:-Mamzel,duduie!
C’o frază mai de ici, mai de colo,
Guriţa-i dulce nu ştia să spuie
Decît o vorbuliţă, una: Lo!
Şi cum sălta din umeri, ştrengăreşte
Şi îmi zîmbea, pe loc m-am lămurit:
Ea nu ştia o boabă româneşte,
Eu nu ştiam nici un cuvînt ivrit.
Pe masă, şerveţele-mpăturite
Şi ea, ca eu să nu stau ca un bleg
Îşi însoţea cuvintele rostite
Cu cîte-un mic desen, s-o înteleg…
Mi-a desenat cuţit, farfurioară
Şi cum m-ardeau privirile-i adînce,
Am înţeles, că dulcea mea comoară
Ar fi dorit să mergem să mănînce.
În restaurant intrarăm şi îndată
Un chelner ne-a servit, ca din senin,
Un forspaiz, o friptură şi-o salată
Şi am ciocnit şi un pahar de vin.
Mînca cu mlădieri de porumbiţă
Cu dinţişori de-un alb mărgăritar,
A mai cerut ficat şi o costiţă,
Ş-am mai ciocnit cu ea înc’un pahar!
Apoi a început să deseneze
O tobă, saxofon şi-un clarinet
Ş-am înţeles că vrea să se distreze
Şi am intrat cu ea la cabaret.
Program, femei, orchestră mexicană,
Parfum de mosc, velour şi ametist
Şi drăgălaşa mea, pe nume Brană,
Mi-a acordat o porţie de twist.
După aceea, foarte’nfierbîntată
De dans, de coca-cola şi cafea,
Iubita mea cuminte ş’adorată,
Mi-a desenat frumos, o canapea.
De-atunci îmi chinui mintea să-mi pleznească
Şi nu pot dezlega acest mister:
De unde a putut ea să ghicească
Că sînt de meserie tapiţer?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu