Buzna la iubire

Recent am aflat că iubirea nu este pentru toți. Întrebarea chinuitoare este: de ce? Atunci când fiecare se vede bun, frumos, inteligent, talentat, ar trebui ca toți să fim covârșiți de ea. Ei, iată că nu se prea întâmplă. Unii bocesc după ea, o invocă, o cerșesc, mai ales în versuri care mai de care mai insipide, alții vor s-o smulgă.
Cine poate explica iubirea? Un om de știință, evident! Ciudat, cum răspunsul nu îl au cei mai iubiți, carismatici, talentați, adulați, ci doar un simplu om, necunoscut sau neiubit de prea multă lume.
Dacă, totuși, răspunsul există, cum de, încă, nu se comercializează? Da, unii au nevoie de ea cu duiumul și, totuși, nu s-a găsit careva să ne-o ambaleze în cutii strălucitoare, ademenitoare, care să se vândă și la reducere în moluri, supermarkete sau la contrabandă pentru tot poporul. Nu are nimeni nevoie de iubire prefabricată? Nu s-a găsit piață pentru ea? Greu de crezut! Sau, poate, cineva ține de ea cu dinții, numai pentru el.
Asta ar rezolva problema plictisiților de neveste sau plictisitelor de soți, nu ar mai exista divorțuri, despărțiri, lacrimi cu bocete, iar toți cei ce suferă de lipsa ei ar fi fericiți. Nu ar mai tânji urlat nimeni după ea sau ..., nu cumva, Queen a avut dreptate cu Too much love will kill you? Poate, s-au gândit la Isus, căruia dragostea lui Dumnezeu i-a adus ciuda pământenilor care l-au asasinat?
În mesaj aș vrea să atrag atenția celor care cerșesc dragostea că ea nu este de vânzare, ea se câștigă. Unii vor să o câștige, altora le este indiferentă, însă acelora care nu sunt iubiți și pentru asta dau cu parul le transmit: nu dați cu parul în cea care nu vă iubește, dați cu parul în mamele voastre care nu v-au făcut pe placul ei sau, eventual, autoflagelați-vă, pedepsiți-vă pentru că sunteți de vină. I rest my case.