Titlu*: | Ascult Fado si simt oceanic |
Autor:*: | http://ionelmuscalu.blogspot.com |
Poza: | noroc.jpg |
Articol*: | Ascult Fado si simt ca intreaga Portugalie se varsa in mine: um kilu de carne, não morrem de fome! Asa imi spunea fata neagra din centrul Lisabonei, aratandu-mi pantofi noi:nou! Incerca sa ma convinga sa cumpar, dar avea masuri mici. Apoi am vrut sa mananc o friptura din aceea argentiniana si am nimerit intr-un restaurant mic in care am baut o cupa de vin din vinul casei,um copo de vinho tinto da casa, fara fite. Acolo pe malul Atlanticului am vazut Banca Sfantului Duh si am inteles ca e una dintre cele mai apreciate din tara. A urmat nebunia celui mai inalt brad din Europa, maior árvore de Natal da Europa. O banca portugheza lansandu-se si in Romania, a pus si in Bucuresti un brad imens si a blocat capitala ore in sir. Avea milioane de beculete si am inghetat incercand sa tai Bucurestiul in doua dinspre Ploiestiul care deraiaza crivatul cu epitetul iarna (Nichita), spre Giurgiul care nici el nu poate spune alor lui te iubesc, dedicat amintirii copilariei mele, pe care am trecut-o in vers:" Am iubit copilăria ca pe o femeie devreme şi nebună,/ Am împănat-o cu dezmeticiri şi simţuri,/ Am pierdut-o în verdele pădurilor sterpe/ Din câmpia Burnazului şi din lunca Dunării,/ Foşnind din frunzele plopilor ca din fustele căzute./ în această umbră răcoroasă, dar nejilavă, în care/ Crapi şi somni se prindeau în cârje de japcă,/ Am învârtit pământul de la un cap la altul/ Ca pe un fus, ca pe ciorchinii de struguri furaţi./ Femeie sensibilă şi debilă, copilăria mea,/ De câinii lupi ai miliţiei şi de biciul paznicilor,/ Am iubit-o cu inima urlând p! rintre vaduri,/ Prin vârtejurile de ciocârlii ale neumbrei,/ Peste gorgane şi măguri, prin răstoace,/ Femeia-mac, copilăria mea aprinsă, voluptoasă,/ Am însângerat lanurile de grânele adolescenţei/ Cu fugi de faun prin pietrele căii lactee,/ îmbrăţişându-mi trupul slab cu liliac şi măceşe./ Am iubit copilăria îmbolnăvită de contrarii,/ Strident şi zvâcnit. Am iubit copilăria ca pe o femeie." Acum ascult fado (pe Amália da Piedade Rebordão Rodrigues) si mi-e dor, poate saudade, dupa amintirea Atlanticului la Lisabona. |
Powered by EmailMeForm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu