Dupa...

A trecut si ziua de ieri... Si mamaliga nu a explodat (inca!...), desi era cat pe ce sa o faca... S-a lucrat timp de mai bine de 8 ore ca sub stare de asediu. S-a avut puterea de a glumi si de a se "impunge" reciproc, desi disperarea oamenilor vuia peste tot.
Nemultumirea inca persista, desi senzatia ca nu se poate face mai nimic daca nu exista vointa acolo sus... Si totusi se poate face ceva sub presiunea, daca nu a strazii, macar a noastra, a tuturor... Totul este sa nu se renunte la lupta, chiar daca se desfasoara in mod civilizat si sub toate rigorile legii.
Se discuta... Inca se mai discuta... Se pun intrebari retorice si se cauta raspunsuri... Raspunsuri care nu vor veni niciodata intr-o forma completa si satisfacatoare... Dar trebuie cautate...
Va trece si ziua de azi... Si cea de maine... Vor veni alte zile, cu alte probleme, cu alte dispute, cu alte nenorociri... Si, totusi, vom avea incapatanarea si sansa de a supravietui...