Picaturile reci si mari si plictisitoare, scalda asfaltul curtii.
Zgomotul lor ma sperie si ma indeparteaza de fereastra.
Imi imbrac camasa de noapte, din bumbac fin si moale.
Ursuletul si maimutica de plus, ma privesc cu rugaminti fierbinti in priviri.
Le zambesc, le iau langa mine si trag plapuma.
Visez vise. Toate frumoase, toate ale mele, le recunosc. Toate se indeplinesc incet, dar sigur, pe rand.
"- Te invit la o cafea, fata frumoasa!
-Dar cum asa? Tu nu bei cafea.
-De dragul tau, beau speranta si eman prin pori iubire. De dragul tau, merg pe strazi fluierand. De dragul tau, impart covrigul cu un cersetor... multe voi face de dragul tau.
Zambesc, apoi incep sa rad.
-Rasul tau e molipsitor.
-Rasul tau este hrana pentru sufletul meu. Mi-l doresc cand mi-e greu, mi-l doresc cand ma trezesc dimineata, mi-l doresc seara la culcare.
- Va fi al tau, promit!
Ne bem cafeau impreuna. Eu, neagra... cu zahar; el, cu mult lapte.
Mainile ni se ating. Eu tresar. El zambeste si imi saruta degetele. Inchid ochii si ma imaginez domnita, si-mi vad palatul de clester. O muscatura a degetului mic ma aduce in prezent.
- Scuze, dar plecasesi prea departe. Te vreau aici cu mine, acum si pentru totdeauna. Ce spui?
- Cu mare drag, cu suflet si din suflet, iti marturisesc ca sunt de acord!"
Doua pisici care s-au incaierat, cainele vecinilor care latra furios... ma trezesc.
Cu sosetele flausate, ursuletul de plus ce s-a prins ca un copil rasfatat de gatul meu, ies in curte.
Opresc harmalaia.
Si inca mai ploua.
Si zgomotul ploii ma face sa ma gandesc la el.
Oare acolo la el, ploua? Oare isi bea cafeaua cu lapte?
Voi afla...
Ma voi imprumuta de bani si voi merge acolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu