"Imi pare rau!... Nu ma atragi deloc!..."

M-ai sunat, pentru prima data, cred, cu cateva saptamani in urma. De fapt, imi dadusesi doar un bip. Cum nu cunosteam numarul am dat bipul inapoi; atunci m-ai sunat. Mi-ai spus ca vorbisem cu ceva timp in urma pe net... Posibil... Cum puteam tine minte pe toti cei cu care discutasem online?
Am inceput sa vorbim. Greseala mea a fost ca incepeam sa-mi deschid sufletul, insa nu suficient. Eram sincera cand iti spusesem ca sunt singura, neimplicata intr-o relatie. Si totusi trebuia sa-ti spun ca nu cred cu nici un chip in "scanteia", in "clicul" primei intalniri, in dragostea la prima vedere. Ca nu pot promite infiriparea unei relatii dintre noi doar pentru ca "ne-am vazut si ne-am placut".
Mi-ai propus sa ne intalnim. Necazul era ca ne desparteau destul de multi kilometri; nu locuiam in acelasi oras. Ar fi trebui fie ca unul dintre noi sa ajunga in orasul celuilalt, fie sa ne intalnim undeva "la mijloc", pe "teren neutru". Si asta nu-mi convenea 100%: eram mult prea sleita de puteri de problemele de la servici si de cele petrecute in familie, cu ceva timp in urma. Am incercat sa aman intalnirea, sa taraganez lucrurile, in speranta ca te-ai fi plictisit. Nu a fost sa fie.
Azi insa mi-am luat inima-n dinti si ti-am trimis un sms, unul cu "tenta" de adio. Se pare ca nu ai inteles mesajul, ca nu luai in consideratie aspectul ca ceva putea sa nu mearga. Ti-am mai trimis un sms, in care iti transmiteam ceva de genul: "Nu ma atragi! Nu are rost sa continuam!". Raspunsul tau a venit tot prinr-o intrebare: "De unde stii?". Am prins curaj si am vorbit, scurt, la telefon cu tine. Brusc, am devenit femeie maritata si cu copii... A fost singura metoda prin care (sper!) am reusit sa te fac sa spui: "O zi buna! Pa!". Pareai atat de trist si de dezamagit... Dar nu am avut ce face... Nu vroiam sa te fac sa speri in zadar. Era prea complicat sa demaram o viata impreuna... Chiar daca mi-as fi dorit-o... Dar simteam ca nu ne cunoastem suficient ca sa demaram "in tromba" o relatie, chiar daca ne-am fi placut reciproc...