Secvente cotidiene
Secvente cotidiene
Unul dintre lucrurile de care imi dau seama din ce in ce mai mult si pe care il "vad" mereu cand sunt in mijlocul unui grup este acela ca incep sa "colectionez" oameni. Imi place sa fac colaje. Colectionez = observ! Da, observ oamenii din jurul meu si mi-am dat seama ca imi place acest lucru!
Uneori un gest, un comportament, o privire, o discutie ce o surprind intre doua persoane in drum sper facultate, in metrou sau ratb inseamna mult pentru mine. Poate ca totul pare intamplator, dar un autor polonez (daca imi amintesc bine!?) spunea ca "Intamplarile sunt invitatii ascunse din partea lui Dumnezeu!"(reproduc din memorie)...
Nu am pretentia si nici nu cred ca, asa cum vad oamenii atunci, exact in acel moment, este si ceea ce ar trebui sa iau cu adevarat din ei. Dar mi-am dat seama ca oamenii pot fi foarte frumosi in clipe in care ei nu stiu acest lucru! Si nici nu pot observa ca altcineva poate vedea si intelege minunea din ei!
Astazi am observat: plictiseala din ratb chiar si la ora noua dimineata; fete stresate din cauza coafurii; studenti obositi si studenti veseli si vorbareti; un tip imbracat la costum cu ochelarii de soare pe crestet si castile bagate in urechi ascultand Bob Dylan; o fetita foarte frumoasa care statea pe scaun cuminte si privea atent fiecare persoana din jurul ei; un cersetor ce avea privirea indreptata spre pamant si bocancii foarte murdari de noroi si un om care facea semnul crucii si murmura o rugaciune in dreptul unei bisericute din lemn....
Nu am un gand bun astazi, la fel cum este de ceva timp cu sufletul meu, dar in acest moment imi dau seama ca lumea din jurul meu imi spune mai mult decat as vrea! Multe franturi din mine se vad si in alte persoane. Multe cuvinte si gesturi imi spun aceiasi poveste pe care sufletul meu o stie deja, dar povestea lumii are semne de punctuatie total diferite fata de povestea mea...deci lumea are o alta poveste pe care o percep si ii simt mesajul subtil!...
Abia acum imi dau seama ca nu suntem nimic mai mult decat particele de lumina si franturi de intuneric! Dar lumea in care traiesc mi-e draga!Pe oamenii care ma iubesc ii port in suflet! Iar de gesturile frumoase ale celor din jur, imi voi aminti si maine.....:)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Monica.Ai un stil deosebit de a-ti transpune gandurile in postari...pot sa il numesc chiar talent.Hmm trebuie sa incerc cateodata sa observ si eu oamenii asa,mai in mod "Davincian",mi se pare interesant...
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereE nemaipomenit sa simti"mesajul subtil" cum spui tu,crede-ma!
RăspundețiȘtergereBravo pentru asta!
Monica are suflet boem, asta se stie :)
RăspundețiȘtergere@Tasha-Multumesc
RăspundețiȘtergereALille -Am ras cand am vazut ce ai scris:P..nu stiu daca sunt boema..sunt un ansmablu de multe multe multe....:P
E bine ca stii sa privesti in jurul tau.
RăspundețiȘtergere