Autor: CRISTIAN LISANDRU
Articol: Am înnoptat odată într-un han aflat la răscruce de drumuri, ca orice stabiliment de acest fel care se respectă... Veneam de undeva, firesc, şi mă îndreptam, absolut normal, către necunoscutul care mă invită să călătoresc măcar cu gândul de fiecare dată când oraşul mă apasă cu betonul turnat peste vieţile noastre. Hangiul mi-a oferit o cameră cu vedere către câmpul însângerat de maci, cu o lună plină agăţată deasupra, pe un tavan de cer, şi mi-a pregătit o friptură alături de care stacana cu vin roşu, gros, sănătos, nu se plictisea niciodată... Ploaia lipsea... Lipsea şi vremea de beţie, vorba poetului bolnav de boală şi de gânduri, dar în acel han m-am simţit aproape de tot ceea ce îmi lipsise până atunci şi am călătorit către... mine, ca şi cum aş fi rezolvat o ecuaţie complicată inventată de un matematician măcinat de frustrările unei vieţi lipsită de precizia cifrelor... Muşterii hangiului, petrecăreţi tăcuţi, ascultau liniştea nopţii şi şoaptele macilor, vorbeau despre drumuri îndelung bătătorite de paşi anonimi şi spuneau că a fi amorezat de distanţe neparcurse este desfătare absolută... Am plecat a doua zi către destinaţiile mele neatinse, m-am prelins de-a lungul unei hărţi împăturite în patru, dar trăiesc fiecare oră în acelaşi han de la răscruce de drumuri... Şi mă întreb dacă nu cumva acel hangiu discret, spectator al unor vieţi în mişcare, sunt chiar eu...
CRISTIAN LISANDRU - http://lisandrulisandru.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu