Ingerii pazitori si oamenii- ingeri




Azi am stat si am facut un bilant al anului trecut,un bilant al intamplarilor frumoase (mai ales) care mi-au luminat sufletul,pe cele urate n-are rost sa le mai trec in revista,dimpotriva incerc sa le asez intr-un sertar al memoriei  cat mai jos cu putinta,sa-mi fie chiar greu sa ma aplec la ele,deh! am si eu  o varsta si  am renuntat sa ma aplec pentru orice lucru...:)
Am facut asta pentru ca am simtit foarte des in anul care a trecut ca ingerul meu pazitor nu s-a multumit numai cu grija care el mi-o poarta ci mi-a scos in cale si un alt inger, un inger care l-am gasit intre OAMENI,da,da! exista oameni-ingeri,oamenii care apar in calea ta atunci cand ti-e greu si-ti lumineaza calea,fiinte in carne si oase care ajung sa-ti modifice gandirea ,sa ti-o destinda,sa te faca sa crezi din nou in tine,sa fii luat ingerul meu pazitor forma acestei femei?nu stiu?stiu un lucru!daca nu era ea  poate nu eram nici eu azi! Stiu ca ea,Camelia este inger viu.A fost catalizatorul de care aveam nevoie,acea consonanta care m-a dus spre armonie,spre lumina.
Se spune ca fiecare om are ingerul sau pazitor indiferent de orientarea religioasa pe care o are,chiar si cei care sunt atei si care nu cred in alte dimensiuni fiind materialisti convinsi,am simtit prezenta lui in mod vadit in urma cu aproape 4 ani.
Sotul meu era la Cluj internat la Spitalul de oncologie,intr-o stare grava,ERAM DISPERATA,incercam pe toate caile sa -l scap de aceasta boala cumplita,faceam absolut tot ce auzeam ca i-ar ajuta,studiam carti cu tratamente naturiste,medicamente miraculoase...uff!! dar cate n-am incercat,boala lui nu regresa deloc.
Pe D-zeu nu l-am uitat nicio clipa,ma rugam lui sa aiba mila de sotul meu sa nu mi-l ia asa devreme...ca ruga sa-mi fie mai primita m-am dus la o manastire linga Cluj,la Nicula,impreuna cu fiica-mea,auzisem de icoana facatoare de minuni de acolo,ba chiar eu le povesteam turistilor care vizitau muzeul unde functionam eu,atunci cand ma intrebau de obiective pe care le-ar putea vizita in Transilvania ca e bine sa treaca si pe acolo.
Ajungand acolo am luat legatura cu parintele staret,care la prima vedere m-a intrebat imediat"ne cunoastem de la ceva simpozion?"..."Nu stiu parinte staret, lucrez sub  acelas minister cu dv.Ministerul Culturii  si Cultelor,stiu insa un lucru,ca am mare nevoie de sfatul si vorbele dv...iar daca credeti ca ma cunoasteti,simtiti asta pentru ca D-zeu este cu mine tot timpul.."am stat mult si am vorbit,parintele  mi s-a parut la un moment dat un sfant,m-am hranit spiritual cu vobele lui in final mi-a spus"du-te asa cum ai venit,cu credinta in El ,vei vedea ca lucrurile vor lua calea cea buna".
Dupa ce am iesit din camaruta unde "m-am marturisit" parintelui am stat putin si m-am rugat...la un moment dat am vazut ca intra in manastire un barbat si se indreapta spre icoana facatoare de minuni,aveam sa aflu mai tarziu de la o calugarita de acolo ca era un prelat al bisericii romane si ca urma sa fie oficiata hotarirea ca Bartolomeu Anania sa fi e mitropolitul Clujului,icoana fiind partasa la acel eveniment.Pentru a verifica autenticitatea icoanei ea a fost deschisa in manastire de catre staret ,in acel moment toata lumea prezenta in manastire(vreo 10 persoane) s-a repezit s-o atinga,am facut si eu acelasi lucru,am simtit o usurare,calugarita cu care vorbisem inainte de a-l contacta pe staret s-a apropiat de mine si mi-a spus"mare lucru ca ati avut norocul s-o atingeti,ea se deschide poate o data la 20 de ani,nici eu n-am reusit s-o fac pina acum,multumiti Lui ca ati avut privilegiul"...am multumit si am iesit apoi sa aprind niste lumanari afara pentru cei morti si pentru cei vii,langa cei morti era o doamna cu o figura angelica,s-a uitat bland la mine si m-a intrebat:
-plecati spre Cluj?
-da,i-am raspuns eu privind-o cu interes...era o femeie ingrijita,frumoasa,trecuta de prima varsta dar cu o voce calda si o privire care parca te invaluia intr-o lumina  ciudata.De obicei nu iau la ocazie pe nimeni...i-am raspuns insa -da!fara sa ma gandesc o clipa...atunci cand m-a intrebat daca pot sa O  iau si pe ea cu masina.
Mai apoi, am inteles ca nimic nu este intamplator,ca acea femeie trebuia sa ma pregateasca pentru ceea ce a urmat in zilele care au venit - moartea sotului meu.Mi-a povestit atat de frumos despre tot ce este dincolo de acesta lume,de parca s-ar fi intors  ea de acolo,si vorba ei"de ce credeti ca nu se intoarce nimeni?...pentru ca este bine..."nu stiu cat de bine este dincolo,si nu vreau sa stiu inca,vreau sa pot sa ma bucur inca de viata de aici,alaturi de fetele mele,VREAU SA TRAIESC....oricum,multumesc Lui ca-mi scoate in cale astfel de oameni,ca ma tine pe brate si este linga mine mereu...si ca el ingerul meu pazitor este alaturi de mine in momentele dificile,ma incurajeaza si ma ajuta sa ma transform...
Fiti deschisi ,relaxati-va,gasiti-va citeva clipe de meditatie si veti simti vibratia lui,pacea interioara...veti fi mai puternici mai armoniosi,mai senini,mai buni.

UPDATE:

atasez si o poza cu femeia -inger Camelia.

25 de comentarii:

  1. Ce frumos! Nici nu pot sa comentez nimic! Atat doar: El ne ajuta intotdeauna sa trecem peste momentele grele, sa le acceptam oricat ar fi de greu si oricat de nedrept ni s-ar parea. Dovada de iubire si asta...

    RăspundețiȘtergere
  2. ...în urmă cu o săptămână jumate mi-am pierdut și eu tatăl, tot în spital...nu se poate descrie în cuvinte durerea care o simți când un om sănătos merge pe picioarele lui la spital și se întoarce în sicriu...oricum, Dumnezeu știe cum este mai bine pentru fiecare, iar nouă nu ne mai rămâne decât să ne rugăm Lui și să-i cerem să-i ierte, pe fiecare...iar nouă, să ne dea tărie în suflete..

    RăspundețiȘtergere
  3. Oana,doar credinta m-a tinut in viata,cand murit mi s-a parut ca universul meu s-a terminat.In timp cu ajutorul Lui am gasit resurse in mine si am luptat cu mine insami,stii cum se spune "esti ceea ce gandesti"...mi-am selectat gandurile,le-am reprimat pe cele negative si am tinut in brate doare gandurile pozitive,care mi-au dat o stralucire si m-au invatat sa merg mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adina draga,
    Condoleante,sincere condoleante,stiu prin ce treci,stiu ce a insemnat moartea mamei mele,desi s-a dus la cele vesnice la 90 de ani,si totusi,am suferit mult.Roaga-te pentru sufletul lui,asta am facut si eu...D-zeu sa-l odihneasca-n pace!:(

    RăspundețiȘtergere
  5. of, mi-au dat lacrimile. mi s-a mai întâmplat odată la un post de-al tău dar nu ți-am mărturisit!

    RăspundețiȘtergere
  6. DE CE N-AI FACUT-O?
    Sa-ti spun un secret!
    Suferinta m-a facut mai puternica,am realizat ce forta se ascunde in mine eu care la prima vedere par o fiinta calda,mica si inofensiva,blanda cum spunea una dintre coautoarele acestui blog vazandu-mi poza...necazul mi-a adus in fata oameni frumosi,care m-au ajutat sa-mi fac viata placuta,macar ,daca nu frumoasa cum era inainte de toate astea.Am putut sa vad frumusetea in aceste gesturi simple in aparenta,dar atat de esentiale pentru mine,mi-au deschis ochii,poate inainte nu le vedeam,am realizat ca n-am voie sa ma las invinsa niciodata ca toate lucrurile in viata au o rezolvare,totul este sa depasesc cu optimism si cu incredere in mine.Am invatat sa ma iubesc mai mult pe mine,vezi inainte ofeream ce-i mai bun lui,fetelor si apoi mie...eram la coada tot timpul,asta nu inseamna ca n-am fost rasplatita de viata,nu!!departe gandul...dar poate D-zeu acum a vrut sa-mi testeze puterea,sa vada daca pot zambi si in cea mai disperata situatie din viata,si am zambit,si am invins!(acum ma refer la ceva absolut personal ,despre care acum nu vreau sa vorbesc).

    RăspundețiȘtergere
  7. Prietenii sunt adevarati ingeri pe pamant, iar in cazul tau, Dumnezeu te iubeste si-ti trimie ingeri langa tine! Sau, de ce nu? Poate ca si tu ai fost la randul tau un inger pentru cineva...sau poate vei fi...
    Spuneam odata ca nici intalnirea cu bloggerii nu e intamplatoare deoarece cu fiecare gand impartasit cineva are de invatat ceva, evolueaza, ciar daca nu comenteaza intotdeauna!:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Alina,comentariile pe care le facem,ne ajuta mult,nu intamplator tot bat eu" apa in piua"(dar sa stiti ca si pivele au rostul lor,cei care vor veni la vara la mine la Negresti vor vedea pe viu la muzeu acest lucru)asa,ca tot se va prinde in final ceva,pentru mine acesta este marele castig .Poate ca da,poate si eu la randul meu am fost de folos cuiva la momentul potrivit,nimic fara voia Lui...

    RăspundețiȘtergere
  9. Monica,de cate ori imi amintesc momentele de mai sus ma simt stapinita de emotii,sunt lucruri mult prea personale pe care nu le pot povesti,care mi-au aratat miracolul puterii divine,miracolul puterii din noi....poate am avut si eu o vreme gandirea materialista(am fost obligati de regim pe undeva sa gandim asa) si am rupt legatura cu spiritualitea,cu sufletul poate unii dintre noi,chiar cu D-zeu,devenind atei...dar,poate experientele prin care am trecut au fost un semnal de alarma,ne-au facut sa ne intoarcem la radacinile vietii.

    RăspundețiȘtergere
  10. La vara, sa stii ca vin la tine.... :) Ca am vacanta 3 luni :), si cat ne mai dau astia fara plata... hehe!
    Vin sa te vad...sa vad muzeul in care ai lucrat, plus ca n-am ajuns pana acum in Satu Mare!:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Da,te-am invitat cu drag,si imi mentin invitatia,o sa-ti placa,sunt sigura de asta!zona e mirifica!:)

    RăspundețiȘtergere
  12. O replica a reginei Angliei, Catherine de Aragon, din filmul "The Tudors", suna asa: "Daca ar fi sa aleg dintre un moment de bucurie maxima sau unul de tristete maxima, l-as alege pe cel de tristete, pentru ca atunci cand oamenii sunt bucurosi, uita de Dumnezeu. Numai la tristete oamenii se apropie de Dumnezeu".

    RăspundețiȘtergere
  13. Cora,cata dreptate avea...:)
    Eu nu pot sa spun ca l-am uitat,nasul meu de botez a fost preot,cred ca realizezi ca am fost educata de mica in acest sens.Dar poate atunci cand mi-a fost foarte bine ,am uitat sa-i multumesc Lui pentru tot ce mi-a dat.

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte FRUMOS tasha...si eu m-am gandit de multe ori,oare oamenii nu se intorc din cauza ca e bine acolo?

    RăspundețiȘtergere
  15. 100Ro,stii cate intrebari mi-am pus dupa ce a murit el?...ufff!!! n-ai idee...zi de zi imi era gandul la el,de cate ori faceam mancarea care-i placea, de cate ori faceam ceva pentru care el sunt sigura ca m-ar fi felicitat,asteptam parca vocea lui ,si-mi spuneam in mintea mea..."ti-e bine acolo,de aia nu ma auzi...de aia nu-mi vorbesti"as fi vrut sa-l aud macar in vis,nu l-am auzit decat atunci cand lacrimile mele au fost mult prea multe,atunci l-am visat ca statea pe sicriu si-mi spunea:"sa nu ma mai plangi,lacrimile tale ma ard si nu ma pot odihni",l-am ascultat,m-am abtinut sa n-o mai fac,decat foarte rar,apoi m-am dus la Viena,mi-a aparut in vis,eram pe un camp plin de flori si ne iubeam...

    RăspundețiȘtergere
  16. Am dat send prea repede,vroiam sa mai spun ceva..
    Am tradus visul...am zis ca-i este bine..ca e fericit...:) si m-am linistit intr-un fel.

    RăspundețiȘtergere
  17. Stiu si eu Dane,de obicei acceptam varianta care ne convine...:)

    RăspundețiȘtergere
  18. of, tasha, iar mi-au dat lacrimile ...
    ce de comentarii frumoase ai adunat.

    RăspundețiȘtergere
  19. Selena,draga mea,
    n-as fi vrut sa te inlacrimeze,dar viata mea avut si gri nu numai roz,cand imi aduc aminte de cea gri,lacrimez si eu...
    Multumesc celor care au comentat,sunt intamplari rupte din viata mea iar cand simti ca cineva este alaturi de tine,parca uiti pe moment toata durerea.

    RăspundețiȘtergere
  20. Si inca ceva Selena,tare as vrea sa vii si tu la vara la mine,mai ales dupa ce ti-am simtit caldura vocii,mi-am zis ca trebuie sa te cunosc si-n realitate...:)

    RăspundețiȘtergere
  21. Scumpa mea,tu mereu ma lasi fara cuvinte.Dragilor!!!!ma adresez celor care iti scriu,Olga este o femeie unica din toate punctele de vedere.Daca o s-o cunoasteti cu adevarat o sa-mi dati dreptate.Are insa ghinion la oameni pt.ca le da tot, fara sa se intristeze macar ca nu primeste nimic.Olga draga mea,atunci cand ne-am cunoscut si eu aveam mare nevoie de o prietena ca tine,probabil ca Dzeu.mi-a ascultat ruga si mi-a trimis un inger.

    RăspundețiȘtergere
  22. Camelia,stii ce mi-ai facut?...m-ai facut sa plang,chiar plang acum cand te citesc,nu-mi vine sa cred ca tu ai scris asta!
    Tu femeia - inger care stii sa aduci atata bucure celor din jurul tau prin bunatatea ta,prin felul tau deosebit de a fi,nu se poate!
    Oameni ca tine se nasc odata la 100 de ani,tu te hranesti din bucuria pe care o faci celor din jurul tau....cred ca asta te face asa frumoasa si luminoasa.
    Multumesc Cami pentru tot ce ai facut si faci pentru mine,esti minunata zana mea buna!

    RăspundețiȘtergere