EMO - generaţia depresivă

Vă întrebaţi de ce scriu despre acest subiect? E simplu: pentru că în ultima vreme mă scandalizează, mă intrigă tot mai tare. E un fenomen din ce în ce mai mediatizat de mass-media. La TV sunt emisiuni peste emisiuni în care sunt invitaţi tineri din ăştia foarte trişti, dar care pretind a fi foarte profunzi. Partea aiurea e că, dacă îi vezi, nu prea poţi să deosebeşti "triştii" de "triste". E destul de greu sa-ţi dai seama care dintre ei sunt fete şi care băieţi din simplul motiv că se tund la fel (dacă chestia aia de pe capul lor se poate numi tunsoare), se machiază la fel, tonul vocii e cam acelaşi (piţigăiat şi foarte deprimant). Dar să zicem că asta nu e extrem de important. Ceea ce pe mine m-a uimit de-a dreptul a fost faptul că un EMO kid de vreo 12-13 ani s-a sinucis din raţiuni legate de acest fenomen. I se părea viaţa prea urâtă sau îl părăsise iubita. Cum e posibil ca la 12-13 ani să iei decizia de a-ţi lua viaţa? Consider că nu există motiv pe lumea asta care să te facă să te sinucizi. Cu atât mai puţin la o vârstă aşa de fragedă. Ce conştiinţă, ce putere de decizie poate avea un copil la vârsta de 12 ani pentru a decide să se sinucidă? Un motiv întemeiat cu siguranţă nu există. A făcut asta probabil pentru că aşa spuneau versurile vreunei formaţii ce promovează "muzica" (de fapt, e doar mult zgomot) aia odioasă care le sugerează tinerilor că viaţa e foarte urâtă şi că ar fi mai bine să încheie conturile cu ea. E clar că la 12 ani nu ai discernământul să alegi ce e bine pentru tine, să-ţi defineşti orientările sau personalitatea şi efectul negativ de turmă îşi spune cuvântul. Chiar e dureros că trăim vremuri în care copii de 12 ani se sinucid pentru că sunt EMO. La vârsta aia viaţa e extrem de frumoasă: n-ai griji, poţi să te joci în voie, nu ştii că banii fac de multe ori diferenţa... Cazul ăsta mă face să fiu împotriva acestul curent EMO care promovează plânsul în orice împrejurare şi necondiţionat. Până la urmă, tinerii ăştia nu se bucură de viaţa pe care o au. Dar bănuiesc că e destul de aiurea şi pentru ei să-şi autoimpună să plângă şi să fie trişti tot timpul. Un prieten îmi povestea că în Bucureşti găştile EMO se întâlnesc ca să plângă în grup. Pe sistemul: prietene, ce mai faci? păi, uite, am venit să plâng! Îngrozitor de ridicol. Din câte am observat, EMO sunt tineri care au anumite complexe sau chiar probleme psihice ori familiale. Unii sunt foarte graşi, alţii nu comunică cum trebuie cu părinţiii sau alţii, pentru că le e prea bine, devin EMO. Mircea Badea povestea într-o seară că emolăii se întâlnesc în faţa McDonald's-ului şi încep să plângă. Foarte tare imaginea şi extrem de penibilă în acelaşi timp. Am înţeles că fanul numărul 1 al EMO kids este Bill, solistul formaţiei de 3 parale Tokio Hotel. Săracul, dacă îl vedeţi în vreo revistă, vă trebuie între 30 şi 60 de secunde să vă daţi seama că e băiat. E efeminat până în măduva oaselor, iar muzica lui e un zgomot continuu (ca şi când ai sparge farfurii prin casă, vecinii ar striga la tine, câinele ar lătra în curte, trenul ar deraia; o combinaţie de genul ăsta). La un moment dat, era nebunie totală cu nemţii ăştia. Mă întrebau şi pe mine duduile dacă ascult Tokio Hotel. Ştiu fete care s-au apucat să înveţe germana ca să le înţeleagă versurile. Şi atunci ne mai mirăm de ce alţii s-au sinucis... Pentru mine rămân în continuare nişte penibili de care o să fac băşcălie de câte ori o să am ocazia. O să vină mulţi acum să-mi spună că EMO au trăiri intense şi că nu trebuie să râdem de ei, micuţii... Parcă îmi dau şi lacrimile. Din cauza penibilului situaţiei în care se află aceşti EMO kids, lumea a început deja să inventeze bancuri care să-i parodieze. În continuare, vă las să vă bucuraţi de câteva bancuri cu/despre EMO. Chiar dacă sunt despre EMO, vă rog totuşi să râdeţi, nu să plângeţi!

EMO este doar o scuză pentru băieţi să se poarte ca fetele!

Bancuri EMO !

De ce EMO plâng mai bine pe întuneric?

Ca să aibă şi ei intimitatea lor.

Ce face un EMO de ziua lui?

Plânge fiindcă nu este în fiecare zi.

Ce face un EMO care dă teza?

Plânge pentru că urmează să se despartă de ea, după ce a scris-o.

De ce un EMO care se îneacă nu cere ajutor?

Este ocupat cu plânsul.

Cum opreşti un EMO să se sinucidă?

Îi spui că a fost condamnat la moarte.

De ce nu există EMO scriitori de science-fiction?

Fiindcă pentru ei deja viitorul nu mai există.

Ce face un EMO care intră în cimitir?

Plânge pentru că n-a murit şi el.

MĂ MAI GĂSIŢI ŞI PE BLOG-UL MEU PERSONAL: EXERCIŢIU DE ATITUDINE