Despre iertare

Terapia Iertarii 1.

(Embedded image moved to file: pic15724.jpg)In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintificacu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Statdin Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave insectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violentaacestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si lapicioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar ceimai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativo luna de lucru cu acest gen de pacienti.In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-lconvinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu osinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusipostul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-adovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie decatuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor sichiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit safie inchis din lipsa de… pacienti violenti.Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbitcu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-avazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost dea i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. “Totce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, adeclarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe uncriminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine.”In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungulcarierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusivcu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase, precumUNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinutla Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sausucces ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatatede la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahunaprin pastrator al secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahunareprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Oricemeserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insacunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abundain descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecarimiraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-siatraga prosperitatea etc.Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili dinHawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoaravie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation ofI, o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicilepsihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metodatraditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cusucces la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea deho’oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corectao eroare.Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra,fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile,are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciudasimplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul degreu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentrurational si stiintific.Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechiikahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea cesuntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta agandurilor noastre. In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce seintampla in interiorul nostru.

Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sacautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

• Daca o persoana ne agreseaza este util sa ne amintim ca ceilaltisunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu estedecat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pecare il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noiinsine gandim in sinea noastra despre noi.

• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupuleste o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unuigand, intr-o eroare de judecata. “Nu-i nimic in neregula cu erorile dejudecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.”In viziunea unui kahuna mintea este asemeni unei gradini, iar gandurileasemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ceganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce amsemanat.

Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decatcele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna circumstantele exterioare sunt un barometru al niveluluinostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostrureflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.

Daca nivelul nostru deconstiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iarnivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumamresponsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot cese intampla in jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra?

“Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti”, afirma dr. Len, constient ca declaratiasa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sane gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge inviata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriiloractiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violenteale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singuralegatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multipsihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizezein mod excesiv.Terapa iertarii -2-(Embedded image moved to file: pic11478.jpg)Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decatatunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despreredescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuatinfantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii.

Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical.

“Nu va faceti probleme. Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram”, afirma dr. Len.

Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erauresponsabilitatea lui, doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa facapentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga elinsusi gandurile care le-au generat. Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii.

Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema desanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se petreaca; daca sotulori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care necunosteau foarte bine – reactii in care parca nu eram noi insine, nu-i asa?Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz, o suferinta,intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce anume din ceea cese intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sastergi gandurile care au produs respectiva problema.Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? Nu va faceti probleme, spune dr.Len. O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa ofaca.

”Cand judec o persoana, acea persoana devine un “prizonier algandurilor mele”.

Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este ometafora. Este o realitate. In viziunea lor – care este comuna cu cea atuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putemsa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea cevedem se interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriileganduri. Lumea este ceea ce credem ca este, afirma Serge Kahili King,doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna.Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ceafirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la proprialor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oameniitind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunemin mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte caatare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiardaca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in cemai bine.In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine unprizonier al gandurilor mele. Asta inseamna ca el tinde sa se conformezeperceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoanesunt o consecinta a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asumresponsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singuraatitudine corecta vizavi de o alta persoana. Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii, lucranddoar asupra lui insusi.Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?

Am repetat in continuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.

De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sasurpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastramentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient.Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poaterezolva problemele.

Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca “o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o”.

CERE-TI IERTARE

De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti lanivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purificigandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare.” Te rog,iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele si fiindca, prinnegativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructivcomportamentul” .

Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de caintasi de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa secaiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putemevada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul insusi. Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi? Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc. Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma. Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare.

Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma. Esteesential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pedeplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea ainceput.Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul casunt prostii, povesti de adormit copiii.

Dar kahuna afirma casupraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorandformularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzieasemanatoare: interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nuajung la pacienti.

Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nueste posibil, decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unuicopil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivareainfantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, darsi-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumariiresponsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in carenu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal –viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viatainutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptammai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre seimbunatateste semnificativ.

IN LOC DE CONCLUZIE

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foartemult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziilesale in doua carti devenite best-seller- uri.

Una dintre ele se numeste TheFour Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri, care conteaza cel maimult) si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le faccelor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt:

IARTA-MA

TE IERT

MULTUMESC

TE IUBESC

Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in ane vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.