Bucură-te de momentul prezent

O tendință cu totul regretabilă pe care o experimentează foarte mulți oameni în zilele noastre constă în incapacitatea lor de a fi fericiți sau satisfăcuți în momentul prezent. Spre exemplu, atunci când sînt la școala generală, elevii de-abia așteaptă să ajungă la liceu. Atunci când ajung în sfârșit la liceu, ei abia așteaptă s-ajungă la facultate. Foarte puțini oameni reușesc să se simtă satisfăcuți cu ceea ce au sau cu ceea ce sînt în prezent. Noi am uitat să ne oprim și să mirosim trandafirii care ne ies în cale. Cultura modernă ne învață că nu ne putem bucura de viață ( sau chiar că nu merităm să ne bucurăm de ea ) până când nu devenim perfecți ( oricum, percepția asupra perfecțiunii diferă de la om la om). Iată o întrebare la care obișnuiesc să reflectez din când în când: De ce cred atât de mulți oameni că nu se pot bucura în totalitate de viață până nu ajung la destinația pe care și-au propus-o? Pe măsură ce trec anii și devenim din ce în ce mai conștienți de calitățile pe care am dori să le îmbunătățim în viața noastră, ajungem să ne spunem că nu vom fi cu adevărat fericiți decât atunci când vom depăși cutare sau cutare obicei prost sau numai dacă vom depăși actuala criză prin care trecem ori dacă vom slăbi 15 kilograme... Și peste toate, nu vom putea fi cu adevărat fericiți decât atunci când ne vom putea permite să ne cumpărăm cutare mașină! Defapt, noi nu sîntem capabili să ne bucurăm de viață așa cum este ea în momentul de față! Foarte mulți dintre noi am fost condiționați să trăim în teamă, speriați de viitor și îngrijorați că trecutul nostru s-ar putea repeta. Vă mai aduceți aminte cum a fost atunci când ați învățat să mergeți pe bicicletă? Prima dată când ați încercat să vă mențineți echilibrul, nu vi s-a părut cumva imposibil? V-a împiedicat, însă, lucrul acesta să încercați în continuare?...Nu... Eu, cel puțin, am acceptat atunci cu seninătate necesitatea de a încerca de mai multe ori înainte de a reuși. Indiferent de câte ori am căzut, m-am ridicat de jos cu hotărârea fermă de a continua să-ncerc, până când am învățat combinația perfectă care mi-a permis să-mi mențin echilibrul. Îmi amintesc apoi, cum a fost atunci când am reușit în sfârșit să-mi mențin echilibrul pe bicicletă...momentul a fost unul de triumf..dar întreaga experiență de învățare nu a fost oare la fel de palpitantă?... Dacă am înțelege și dacă am accepta faptul că și procesul urmat pentru atingerea scopului trebuie savurat în totalitate, că el reprezintă o călătorie la fel de fascinantă ca și ajungerea propriu-zisă la destinație...dacă ne-am bucura de toate provocările momentului prezent...existența noastră ar fi mai satisfăcătoare... Noi nu ne putem dezvolta...nu putem crește fără să acumulăm toate aceste experiențe de viață!