Suflet tras până in infinit

Am citit printre ridurile de pe chipul nopţii

Plasa cernită a bucuriilor vieţii.

Am căutat printre pupilele sparte

Urmele pe nisip ale ultimelor şoapte.

Eu nu le înteleg iubirea.

Ele nu ştiu sa îmi deseneze fericirea.

Dar ştiu să o sărute

Pe gene, pe degete....pe frunte.

Tu eşti fericit acum căci pe degetul tău se odihneşte un inel,

Inel vechi de aramă ce caută neobosit către cer.

Dacă asta este calea spre săruturile sărate de lună

Nu îi dărui acest suflet stingher!

Poate tot ce vrea este o fugă nebună.

Nu uita: sufletul tău este o scrisoare

Ce aleargă prin cosmos fără raze albastre sub picoare!

Nu uita: sufletul tău este o floare,

Un trandafir ruginit a cărui speranţa niciodată nu moare!

Cum să îţi afunzi degetele golaşe în rugină?

Nu îţi este teamă că inima degetelor tale suspină?

Eşti om! Dăruieşti viaţă lucrurilor din jurul tău!

Nu ai voie să greşeşti!

Nu arunca lumina într-un aşa de adânc hău!

Îti interzic ca priviri stinghere să cerşeşti!

Îti ordon să iubeşti!

Totul: lumina, focul şi sarea

Cearta , iubirea şi marea.

Privirea , dorinţa şi iubirea

Dansul, creionul şi nemurirea.

Speranţa , pămantul şi bătrâneţea

Frumosul , zâmbetul şi tinereţea.

 Eşti un suflet subjugat de aţa ciocolatie  a norilor.

Eşti un suflet căţărat pe fruntea zărilor.

Un comentariu: