Controverse

Controverse legate de estetica si simbolistica statuii Imparatului Traian din Bucuresti

autor: FrontPress 30.04.2012

Primarul General, Sorin Oprescu, a participat, duminică, la dezvelirea statuii împăratului Traian a sculptorului Vasile Gorduz, amplasată de municipalitate pe treptele exterioare ale Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR).

Realizarea statuii împaratului Traian s-a încheiat la iniţiativa Primăriei Capitalei şi la recomandarea academicianului Răzvan Theodorescu, iar amplasarea acesteia pe Calea Victoriei face parte dintr-o operaţiune amplă de amenajare a spaţiilor publice, din cadrul programului “Calea Victoriei-traseu cultural”, informează municipalitatea.

Primarul general a arătat că prezentarea simbolică a împăratului Traian, cu elementele artistice elocvente ale simbolurilor dacice, pe care maestrul Vasile Gorduz a realizat-o, este o împlinire a proiectului pe care l-a început în urmă cu doi ani, pornind de la Piaţa Roma. Edilul şef a adăugat că alte elemente de design urban şi monumental vor împodobi în următoarea perioadă zona Centrului istoric.

La rândul său, academicianul Răzvan Theodorescu a arătat importanţa simbolisticii monumentului împăratului Traian, care realizează “întâlnirea între latinitate şi creştinism, cei doi piloni ai poporului român”. “Vom avea, de-acum, pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, un simbol al naţiunii noastre. Metafora aceasta îl reprezintă pe cel mai longeviv împărat roman, pe cel mai iubit împărat roman, pe Optimus Princeps, care înseamnă «fruntaşul cel mai bun»”, a declarat Răzvan Theodorescu.

Ce face Muzeul Naţional de Istorie cu “cadoul” Primăriei

Statuia “Traian” a sculptorului Vasile Gorduz, amplasată de Primăria Capitalei pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, e subiectul unei dispute între cele două instituţii, directorul muzeului, Ernest Oberländer Târnoveanu, declarând, în 11 aprilie, că lucrarea “nu va sta multă vreme” acolo.

Deşi a fost montată pe treptele muzeului încă din noiembrie anul trecut, statuia a fost acoperită cu folie şi nu a fost vernisată până duminică.

Directorul MNIR, Ernest Oberländer Târnoveanu, afirma că este “un cadou” de la Primărie, care “nu va sta multă vreme”, fără a preciza însă ce intenţionează să facă în acest sens. El preciza, însă, că statuia a fost instalată legal în faţa muzeului, cu toate avizele necesare, inclusiv al Comisiei Monumentelor de For Public a Ministerului Culturii.

Pe de altă parte, directorul MNIR aprecia că “sculptura este controversată”. “Unii o consideră monstruoasă, alţii, ridicolă”, spunea Târnoveanu, adăugând că “este foarte greu să îi aduci pe toţi la un numitor comun când vine vorba de arta contemporană”. El afirma că statuia – realizată de sculptorul Vasile Gorduz – îl reprezintă pe împăratul Traian cu o lupoaică, ce face trimitere şi la stindardul dacic, reprezentând mitul genezei daco-romane a poporului român.

Mihai Oroveanu: “Cred că oamenii ăştia l-ar refuza şi pe Brâncuşi”

La rândul său, Mihai Oroveanu, directorul Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC) şi preşedintele Comisiei Monumentelor de For Public, declara, precizând că îşi exprimă părerea personală, că statuia lui Vasile Gorduz “este o lucrare foarte frumoasă şi stă acolo foarte bine”.

Oroveanu asusţinea că statuia de la MNIR face parte dintr-un tiraj de trei lucrări realizate de artist, din care un exemplar se află la Sevilla, iar celălalt la Roma, în faţa Accademia di Romania. “Mi se pare un lucru pozitiv că se găseşte una şi la Bucureşti”, declara Oroveanu, confirmând la rândul său că a auzit “oameni care s-au manifestat împotriva ei”. “Este o lucrare foarte modernă, a unuia dintre cei mai buni sculptori ai noştri, de un profesionalism impecabil. (…) Cred că oamenii ăştia l-ar refuza şi pe Brâncuşi în zilele noastre”, sublinia Oroveanu, apreciind că în România nu există, în general, un exerciţiu în a aprecia sculptura de calitate, dovadă stând mai multe lucrări din spaţiul public.

Vasile Gorduz (1931 – 2008) a fost un cunoscut sculptor român şi profesor universitar la catedra de sculptură a Universitaţii Naţionale de Arte din Bucureşti.

Monumentul lui Gorduz cântăreşte 500 de kilograme

Monumentul lui Gorduz are o înălţime de 2,15 metri, transpus în material definitiv bronz, îl reprezintă pe împaratul Traian, simbol al latinităţii poporului român, în postura impunătoare, stând în picioare şi ţinând în braţe Lupoaica Romei – element reprezentativ. Masa totală a lucrării e de aproximativ 500 de kilograme. Costul lucrarii a fost de 200.000 de lei (TVA inclus).

Artistul plastic Vasile Gorduz (1931-2008) a fost absolvent al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Statuia lui Traian, amplasată pe malul Guadalquivirului, la Sevillia şi cea a lui Eminescu, amplasată într-o piaţă din Montreal, sunt lucrări ale lui Gorduz. De pe Gandul

 

Opriti atrocitatile

Opriti atrocitatile impotriva detinutilor politici palestinieni din inchisorile israeliene!

autor: FrontPress 30.04.2012

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților (APADAR) împreună cu membrii ai comunității palestiniene din România şi alte ONG-uri românești, vă invită să participați la protestul organizat împotriva atrocităților din pușcăriile israeliene. Adunarea publică va avea loc Joi 3 mai 2012 între orele 12-14 pe trotuarul de vis-a-vis (trotuar parc) de sediul Ambasadei Israelului din București, Piața Unirii.

Susținem greviștii foamei, deținuții politici palestinieni. Autoritățile au fost anunțate legal.

Amintim că aproximativ 1.200 de deţinuţi palestinieni au intrat de marţi 17.04.2012 în greva foamei şi alţi 2.300 au refuzat să fie hrăniţi vreme de 24 de ore, au anunţat serviciile penitenciare israeliene, citate de France Presse.

„Marcarea Zilei prizonierilor este diferită în acest an pentru că condiţiile de detenţie din închisorile israeliene s-au înrăutăţit”, a explicat ministrul palestinian al prizonierilor, Issa Qaraqae. “Pe de altă parte, Israelul urmează să îl elibereze în cursul după-amiezei pe responsabilul unui grup radical jihadist, Khader Adnan, care a făcut recent o grevă a foamei record de 66 de zile, după ce a fost menţinut în detenţie administrativă, fără a fi inculpat. Poporul nostru va continua să lupte până la eliberarea tuturor deţinuţilor”, a asigurat el.

Exemplul lui Khader Adnan i-a inspirat şi pe alţi deţinuţi palestinieni, care au început greve ale foamei în ultimele săptămâni. Peste 4.700 de palestinieni sunt deţinuţi în Israel, conform Clubului prizonierilor palestinieni, majoritatea din motive de securitate şi ispăşind pedepse cu închisoarea pe viaţă, informează Agerpres.

Președinte APADAR – Ene Viorel

Tel. 0766.482.999

 

Ce ajuta creierul ?

De ce mersul la sala ne poate ajuta creierul?

autor: FrontPress 30.04.2012

Pentru a ne proteja creierul de efectele îmbătrânirii, s-ar putea să fie nevoie să ne sporim masa musculară.

Un nou studiu a reliefat faptul că exerciţiile fizice care întăresc muşchii pot ajuta la încetinirea declinului mental, îmbunătăţind, totodată, performanţele cognitive.

Studiul a fost realizat de cercetători din Canada şi SUA pe un eşantion de 86 de femei care se confruntau cu deficienţe cognitive minore, dar care pot duce, în timp, la demenţă.

Pacientele, a căror vârstă varia între 70 şi 80 de ani, au fost împărţite în două grupuri. Un grup a urmat un antrenament de forţă, folosind gantere şi echipamente de sală, iar celălalt grup a făcut parte dintr-un program de exerciţii cardiovasculare bazat pe plimbărin în aer liber. Un alt grup, de control, a fost format din femei care au realizat exerciţii rudimentare pentru echilibru şi tonifiere.

După şase luni, femeile din primele două grupuri a-au descurat mult mai bine la o serie de teste mentale, comparativ cu grupul de control. Însă participantele din grupul care a urmat programul de forţă au arătat o îmbunătăţire majoră a răspunsurilor la anumitte sarcini mentale care implică funcţii executive.

“Funcţia executivă implică gândirea complexă. Ea reprezintă capacitatea de a lua decizii, de a realiza mai multe sarcini concomitent şi de a face planificări”, a explicat dr. Liu-Ambrose, implicat în studiu. Acest tip de exerciţii tind să implice un efort mental mai susţinut prin simplul fapt că ne monitorizăm în mod constant pentru a verifica dacă le facem aşa cum trebuie. În schimb, mersul este un act automat care nu presupune feedback.

Mai mult, sporirea masei musculare conduce la creşterea nivelului sangvin al hormonului numit IGF-1 (Insulin Growth Factor-1), proces ca poate fi benefic pentru creier. Dr. Teresa Liu-Ambrose speculează chiar că IGF-1 ar putea favoriza creşterea şi diferenţierea neuronilor, îmbunătăţind funcţionarea creierului. De pe Descopera

Rubberstamp.ro

rubberstamp.ro
Nume firma/produs/serviciu	SERKO ADVERTISING SRL
Descriere:	SERKO ADVERTISING SRL, va ofera servicii de printare, legatorie, copertare, indosariere lucrari diploma, lucrari doctorat, lucrari de master, lucrari de disertatie, lucrari de licenta, lucrari MBA, lucrari referate, lucrari diverse cu coperta imitatie piele legate tip carte sau cu surub sau indosriate cu inele plastic sau bagheta. www.serko.ro 0726744533
Adresa:	BUCURESTI
Telefoane:	0726744533
E-mail:	publicitate_serko@yahoo.com
Website:	rubberstamp.ro

Mituri

Mituri din lumea nordica

autor: FrontPress 28.04.2012

Religia omului scandinav avea câteva particularitãți importante. Acesta nu cunoştea sensul unei legãturi între lumea realã şi universul spiritual, aşa cum reiese ea şi etimologic (religere= a lega), nici nu concepea un ideal spre care sã tindã sufletul, nu avea noțiunea de absolut, neant. Ceea ce ştia el este cã destinul este condus de o fortã supremã, perceputã colectiv, care trebuie înduplecatã prin ofrande. Abstracțiunile, metafizica nu erau punctul forte al germanicului. Religia omului nordic se reducea în mare mãsurã la cult.

Ca surse majore în aceastã privința îi avem pe Saxo Grammaticus cu Gesta Danorum şi pe Snorri Sturluson cu Edda în prozã, dar sã nu uitãm cã ei practicã de multe ori interpretarea faptelor prezentate. În rest, este greu de separat autenticul de ceea ce este inventat, plus cã nici nu se poate identifica total credința nordicului cu cea a germanicului continental. Orice generalizare este problematicã, mai ales cã majoritatea documentelor parvin din mediul islandez, unde suferã şi de impregnarea cu elemente celtice sau creştine.

Scandinavii suferã indo-europenizarea completã în 3000 a.Hr., intrã în epoca bronzului pe la 1800 a.Hr., cea a gravurilor rupestre, iar epoca fierului (400 a.Hr.-800) este influențatã pe rând de celți, romani şi germanicii continentali. Epoca vikingilor dureazã cam între 800 şi 1100. Nordicii, fiind o populație relativ instabilã, au putut asimila influențe din alte medii culturale. Celții le-au dat arta narativã, romanii spiritul legilor, iar germanicii de pe continent tradiția cãlãtoriilor. În plus, fiind comercianți, au preluat influențe de la clienții cu care aveau contact.

Nordicul, apropiat de fel de naturã, se concentreazã pe o axã de tip natural. El trãieşte o conexiune foarte profundã cu forțele care guverneazã lumea. Cu frigul aspru, cu pãdurile bogate, cu apele tulburi, cu lumina binefãcãtoare. Soarele (Sol) este o entitate prietenoasã, rareori prezentã în forma mai crudã. Un obiect interesant în acest sens este carul din Trundholm (Danemarca), ce reprezintã un cal de bronz aurit care ce trage un car cu roata solarã. Divinitatea arhaicã cu numele de Sol este pomenitã şi de Snorri.

Apa are şi ea un rol fundamental. Cultul izvoarelor, cascadelor, lacurilor are o importanțã atestatã şi de izvoare negermanice. Obiceiul de a arunca victimele umane în puțuri sacrificiale sau mlaştini (blotkelda) are o istorie îndelungatã. Mosefolk, oamenii turbãriilor (în special in Jylland, Danemarca), sunt dovezi ale unor mesaje adresate divinitãților. Existã şi toponime care indicã cultul mlastinii. De altfel, religia nordicã avea şi un zeu, pe Aegir, echivalentul lui Okeanos.

Pãmântul justificã cultul munților, stâncilor sau roadelor solului. Credința în pãmântul-mamã se exprimã prin existența a landvoettir, divinitãți tutelare ale locului ce trebuiau îmbunate. Dragonul de pe prova vasului viking avea scopul de a alunga aceste entitãți de pe pãmântul pe care acosta. În schimb, figura era înlãturatã când corabia ajungea pe pãmânt prietenos. Nordicii au cunoscut o divinitate femininã, pe Jörd/Erde?Earth, dar entitatea care exprimã cel mai bine legãtura cu pãmântul este marele frasin Yggdrassil, arborele lumii.

Aerul este personificat de cãtre figuri înaripate, Loptr şi Völundr (Icar), precum şi de walkirii. Aceastã grilã de lecturã a mitologiei nordice poate fi extinsã.

La începuturile istoriei par sã fi dominat uriaşii – marile personificãri ale naturii: Aegir, Snior (zãpada), Logi (flacãra), Helgi (sacrul), forțele brute din care vor descinde zeii. Ei sunt cei care dețin cunoaşterea primordialã, iar Odin nu va ezita sã-i cearã sfatul lui Vafthrudnir pentru accesul la marile taine. Ymir este fondatorul lumii, pentru cã tot ce existã a fost creat din pãrțile trupului sãu. Uriaşii sunt şi creatorii neamurilor, regale, divine şi omeneşti. În strânsã legãturã cu ei sunt piticii, un posibil simbol al morților. Dvergr (nor.) mai înseamnã şi contorsionat, aluzie deci la poziția fetalã. Nu se ştie sigur dacã originile religiei nordice sunt de gãsit la uriaşi sau la morți, marii strãmoşi divinizați în timp. Piticii, lucrând sub pãmânt, dețin cunoaşterea secretã. În Alvissmal Thor cere sfatul unui pitic pentru a compune poezie scaldicã. Ar mai fi de precizat alfii, creature primitive, care ar fi stãpânit facultãțile mentale. In poemele eddice apar egali cu asenii şi vanii.

În epoca bronzului lucrurile se mai limpezesc datoritã reprezentãrilor rupestre. Este atestatã cosmogonia solarã – calul heliofor, securea de rãzboi (stridyxa) şi securea naviformã (batyxa). Dar apar şi simboluri telurice – şerpi, dragoni, omuleți, consacrați unui rit falic. Sunt şi numeroase reprezintãri ale nunții sacre, hieros gamos,amintiri ale cultului zeiței-Mamã. Epoca fierului marcheazã o fixare sociologicã – centrare pe familie, politicã – împãrțirea teritoriilor, lingvisticã – se naşte urnordisk, cea mai veche formã a limbilor scandinave, culturalã – mãrci speicifice nordului. Apare ideea de zei (gud, regin, bond – zei ai legãturilor). Apar triadele: Odin, Thor, Freyr, cei care creeazã bãrbatul şi femeia; precum şi Odin, Vili şi Ve, zeii-uriaşi fundamentali.

Tot acum apare ideea destinului atotputernic, care va rãmâne adânc înrãdãcinatã în mentalul omului Nordic. De altfel, şi Tacitus observa cã “auspiciile şi sorții nu au observatori mai atenți”. variantele natural sesizate mai devreme se pot remarca şi aici: ca element al aerului, Völundr inspirã walkiriile, Sol pe Tyr (tiuaz), imaginea zeului primordial, apa stã la originea vanilor, în special a lui Njördr (Nerthus la Tacitus, crae presupunea un cult marcat de cufundarea într-un lac). Puțurile pentru ofrande sunt atestate în toatã aria expansiunii germanice. Din pãmânt descind Frigg, soția-mamã, Idunna, cea cu merele tineretii, şi Matres, de influențã celticã.

O altã temã importantã este cea a regelui sacru. Konungr, termen înrudit cu kyn (familie) trebuie sã aparținã anumitor familii, este ales de anumiți demnitari, în primul rând serveşte drept preot sacrificator în cadrul ceremoniilor publice şi trebuie sã-şi încredinteze supuşii de ai cu rod şi pace (funcția de fecunditate). Intervențiile şi harul sãu au puterea de a ocroti viața.

În epoca vikingilor beneficiem de primele surse sigure de informații şi de conturarea definitivã a imaginii omului nordic despre lume. Islandezii sunt cei care au adus cele mai mari contribuții, prezentând şi versiuni de mituri ce pot suporta comparația cu altel mai cunoscute şi integrand influentele din afarã. De aceea avem un numãr mare de zeitãți, prezenți în rune, antroponime, toponime, texte scaldice. Trifuncționalismul lui Dumezil (care presupunea cã zeitãțile pot avea trei funcții – magico-juridicã, marțialã şi vegetativã) se dovedeşte în mare mãsurã inaplicabil pentru cã funcțiile se tot combinã– doar Freyr îşi asumã oarecum o funcție, restul au derapãri funcționale sau nu se încadreazã deloc.

Dacã ar fi sã realizãm un portret al omului nordic, s-ar distinge ca trãsãturã aparte a mentalitãții germanice dragostea pentru ordine, lege, cod, organizare. Şi lumea miticã o reflectã pe cea umanã. Iubeau ordinea în mai multe variante: ordine prin lege, cea prin dreapta mãsurã a lucrurilor, cea prin organizarea lumii prin ştiințã şi cea prin fecunditate-fertilitate.

Elaborare pe cele 4 elemente:

Varianta solarã: Tyr este cel care echilbreazã pt cã îşi sacrificã mâna dreaptã pentru a-l ucide pe Fenrir (Tyr este zeu al pactului), astfel garanteazã ordinea lumii, onoarea, valoarea umanã. Şi Sigurd simbolizeazã dreptatea, la fel Baldr, zeul erou de o justețe atât de strãlucitoare încât nu poate fi privit. Şi Thor este un alt aspect al ordinii, este ordinea instauratã dupã violarea sa, este zeul care eliminã forțele ostile cu ciocanul Mjölnir (“zdrobitorul”, zãlog al fertilitãții), mai natural decât Tyr cãci îşi petrece timpul cu fapte concrete precum uciderea de uriaşi. Dar nu reprezintã doar o brutã, ci şi un cãutãtor de mari taine ale poeziei scaldice. Pentru vechii germani pare caracteristic principiul dihotomic: ordine + dezordine (ultima categorie fiind întruchipatã de Surtr, zeu-gigant ce va declanşa apocalipsa şi Hodr, anti-zeul, voința distructivã). Sunt uriaşii din etapa anterioarã.

Varianta aerianã: simbol al existenței spirituale. Suflul creeazã sau distruge, de aceea dominã aici o figurã enigmaticã, Loki/ Loptr/ Logi. Loki dubleazã marile divinitãți: anti-Tyr pt cã tempereazã rigorile legii; anti-Odin pt cã se ridicã deasupra dogmei. Este zeul care împiedicã lumea sã se roteascã, pentru cã nu crede în perfecțiunea sa, este farsorul, şarlatanul, sabotorul obiectelor şi ființelor sacre atunci când de exemplu îl pãcãleşte pe zeul orb sã-l ucidã pe Baldr. În acelaşi timp este şi Satana Trismegist, vinovat de terminarea destinului forțelor supreme, o creaturã complexã, capabilã sã se prefacã în orice, în iapã de exemplu pentru a-i da naştere lui Sleipnir, calul lui Odin. Völundr este şi el un personaj ambiguu, transcende regnurile cãci zboarã, este arhaic pentru cã are multe corespondente în domeniul indo-european.

Varianta lichidã: Odin este reprezentantul lui Odr/ Wut/ furor, acea stare care îl poate cuprinde pe om în împrejurãri conflictuale, sexuale, poetice sau magice care îl îndeamna sã sãvârşeascã fapte incredibile. Este furiosul invincibil (berserk), amantul nestatornic, scaldul de neîntrecut, vrãjitorul suprem. Nu este cu nimic umbrit de urâțenia sau de bãtrânețea sa. Inițial zeul morților se pare, maestrul necromant, el îi strânge în Valhöl/ Walhalla pe einherjar, rãzboinicii care se luptã, mor şi reînvie. Cunoaşterea esotericã provine din comunicarea cu morții şi din arta scaldicã, artã considerate ştiințã absolutã. Este zeul cunoaşterii supreme, frodr, termn care include savantul, pedagogul, fecundul. Lasã ochiul ca zãlog lui Mimir. Are doi corbi, Munnin (memoria) şi Hunnin (gândul). Este marele zeu şaman, care intrã în extaz. Simuleazã spânzurarea pt a-şi exersa ritualul, de aceea mai ne este prezentat şi ca zeul spânzuraților. Precum şamanul care-şi leagã bastonul de stâlpul colibei, Odin (Yggr-temutul) îşi leagã bidiviul de trunchiul arborelui, pe care-l cresteazã cu 9 tãieturi (cele 9 lumi). Se poate preface în animal. Este doar zeul victoriei, Sigtyr. Este crud, viclean, misogin, dar inteligent. Zeul supreme, asenul atotputernic, alfödr (pãrintele a toate), încarnarea ştiintei.

Varianta teluricã: onorarea puterii fertilitãții. De menționat este personajul bisexuat Fjorgyn(n), mama lui Thor şi amantul lui Frigg, cel care potențeazã viața. Vanii sunt prin excelențã zeii telurici şi agrari: Njordr (Nerthus), Freyr şi Freyja, dar şi soția lui Njördr, Skadi, de unde provine probabil şi termenul de Scandinavia. Sunt forțe mobile, acordã întâietate valorilor de acțiune.

În ceea ce priveşte cosmogonia, dispunem în acest sens de cel mai remarcabil text al Eddei, şi anume Volüspa, profețiile vizionarei, care relateazã începuturile lumii. Acestea sunt illustrate de genunea primordialã– Ginnungagap. La nord este tãrâmul negurilor – Niflheim, iar la sud țara focului – Muspellsheim. Din contopirea lor se naşte uriaşul hermafrodit, Ymir, hrãnit de vaca Audhumbla şi zãmisleşte pe uriaşii de promoroacã. Fiii lui Bur, Odin, Vili şi Ve îl ucid, apoi creeazã şi primii oameni din doi buşteni (Askr şi Embla). Zeii îşi asuma apoi organizarea lumii: Asgard – tãrâmul zeilor, Midgard – cel al oamenilor, Utgard – tãrâmul exterior unde se aflã şarpele primordial care îşi muşcã coada. Când dinții sãi o vor elibera, atunci va fi sfârşitul (Ragnarök). Midgardsomr are rolul orizontal al lui Yggdrassil. Dar arborele este simetric, ține 3 lumi aeriene şi 3 orizontale şi 3 subterane, de unde avem o imagine sfericã.

Suntem în afara granițelor istorice pânã acum, în epoca de aur. Vin apoi divinitãțile destinului, Nornele, Urd, Verdandi şi Skuld, care se instaleazã la poalele arborelui lumii. Are loc un eveniment capital care va pune capãt timpului mitic: sperjurul de care se fac vinovați zeii din cauza lãcomiei unei femei (gullveig) care reprezintã cupiditatea. Confruntarea dintre aseni şi vani este prima bãtãlie din lume, cea prin care destinul îşi face loc în istorie. Îndreptarea spre Ragnarök înseamnã nevoia de purificare universalã, în virtutea simetriei. Oamenii renasc datoritã unui cuplu: Lif (viața) şi Lifthrasir (dornic de viațã), care au supraviețuit la adãpostul lui Yggdrassil.

Yggdrassil, axis mundi, are un rol cosmic fundamental. Este posibilã o identitate cu Heimdall, misteriosul zeu care semnificã stâlpul lumii. Copacul este fãrã îndoialã ideograma miticã a lumii germanice. Arborele vieții. Suma ideilor germanicului despre lume. Izvorul destinului şi cunoaşterii, izvoare ce curg la bazele trunchiului. La baza sa este şi izvorul memoriei, Mimir, care îi furnizeazã cunoaşterea lui Odin. Are mai multe nume: laeradr (protectorul), Mimameidr (stâlpul lui Mimir), Mjotvidr (arborele care judecã). Este forța vitalã. Nu cunoaşte absurdul sau neantul, ci simbolizeazã la modul absolut viața naturalã. De Irina-Maria Manea – Historia

Referințe: Regis Boyer, “Islanda Medievalã”, Bucureşti, 2002;

Rudolf Simek, “Götter und Kulte der Germanen”, München, 2004.

 

Argentina fara FMI

Argentina, fara FMI, dar cu o crestere economica spectaculoasa si stapana pe resursele sale naturale

autor: FrontPress 28.04.2012

O incitantă incursiune în universul unei ţări aflată într-o o spectaculoasă relansare economică şi într-o efervescentă prezenţă diplomatică, aşa ar putea fi caracterizată expunerea prezentată la Casa Titulescu de către Excelenţa Sa domnul Claudio Perez Paladino, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Argentina, la invitaţia Fundaţiei Europene Titulescu şi a Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI). O ţară pe care distinsul diplomat a caracterizat-o astfel:”Argentina are o populaţie foarte eterogenă alcătuită din mai multe comunităţi etnice şi, cu toate acestea, este o societate orizontală, cu foarte multe oportunităţi şi o mobilitate socială mare”.

Oportunităţi în întâmpinarea cărora a venit proiectul ”Patria Grande”, aşa încât, în prezent, Argentina a devenit un veritabil punct de atracţie pentru locuitorii altor state latino-americane şi chiar ale unor continente îndepărtate. O situaţie pe care autorităţile au ştiut să o fructifice printr-o inteligentă “politică a uşilor deschise”.

Inevitabil, experienţele politice şi economice pe care le-a traversat Argentina în ultimul deceniu, caracterizat ca deceniu al unei autentice renaşteri, au avut ca termen de raportare “groaznicul colaps finaciar” în care ţara ajunsese după ce “a ascultat de sfaturile FMI”. Aşa încât, după un deceniu, se dovedeşte pe deplin că decizia Argentinei de a renunţa la păguboasele sfaturi ale FMI a fost cu adevărat una inspirată şi, mai ales, profitabilă: “Acum, ştim că în anul 2011, ţara noastră a avut o creştere economică spectaculoasă, iar politica sa economică a adus beneficii nu numai statului, ci şi tuturor cetăţenilor săi”, iar conceptul de “echitate şi justiţie socială” s-a dovedit a fi nu doar un simplu slogan propagandistic, ci o normă de conduită pentru statul argentinian.

Printre priorităţile agendei politice şi aconomice ale strategiei relansării, s-a menţionat creşterea exporturilor, la fel ca şi cea a investiţiilor publice. La rândul lor, politicile sociale vizeză redistribuirea avuţiei, creşterea consumului, acestea fiind doar două componente ale proiectului politic al echităţii şi justiţiei sociale.

În ceea ce priveşte stadiul actual şi perspectivele relaţiilor dintre România şi Argentina, începute cu 130 de ani în urmă, acestea au fost caracterizate ca definind “o colaborare bună, fără probleme, care poate fi îmbunătăţită”. În mod special a fost menţionată agricultura ca fiind domeniul în care Argentina are tehnologiile şi know-how-ul necesare pentru a ajuta România.

Nu au fost lăsate în afara discuţiei, aspecte mai sensibile cum ar fi situaţia Insulelor Malvine sau conflictul diplomatic dintre Argentina şi Regatul Unit. După cum era de aşteptat, în cadrul sesiunii de întrebări şi răspunsuri care a urmat expunerii, a revenit intens controversata decizie de naţionalizare a companiei spaniole YPF luată de către statul argentinian. Răspunsul domnului ambasador a fost pe cât de categoric pe atât de expresiv:”Aici vorbim doar despre afaceri. Dacă aţi citit ziarele de astăzi, guvernul spaniol a spus că nu are nici-o problemă dacă va fi plătit preţul corect. Este o chestiune care va fi gestionată de către guvernul argentinian.”

“Pentru Repsol (grupul petrolier spaniol a cărei divizie este YPF n.n.), poate fi doar o afacere. În ultimul an, de la un producător de petrol, Argentina a devenit un importator. Dar pentru noi petrolul este ceva legat de suveranitatea noastră, iar, dacă avem petrol şi trebuie să importăm, atunci e ceva care nu funcţionează cum trebuie. În acelaşi, în contractele de privatizare a companiei se menţionează că statul poate lua compania înapoi, iar Argentina va urma procedurile necesare şi, dacă nu vom putea rezolva problema în mod bilateral, sunt mai multe tribunale la care putem apela.” Concluzia, urmează în mod logic, necesar: “Dacă vorbim despre drepturile noastre şi dacă vorbim despre resursele naturale dece să importăm petrol, dacă avem deja, nu e normal. Aşadar, facem ceea ce trebuie să facem”.

Evocând prima întâlnire pe care a avut-o la începerea mandatului cu “Marele Tit”, domnul ambasador Claudio Perez Paladino, a povestit despre o foaie de hârtie găsită pe biroul său. Erau câteva însemnări ale vizionarului ctitor al diplomaţiei române care se refereau la o întâlnire cu ziarişti din America Latină şi care, poate, i-au fost folositoare şi domniei sale. Aşa după cum, cu siguranţă, câteva dintre ideile şi acţiunile pe care le-a prezentat, ar putea oferi câteva teme de meditaţie diriguitorilor diplomaţiei de la Bucureşti. De Serban Cionoff – Jurnalul National

 

Aduceti-va aminte.

-”Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot” (Luca 17:32)-




Când învăţătoarea de şcoală duminicală le-a spus copiilor: “Soţia lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a transformat într-un stâlp de sare”, un copil a replicat: “Asta nu e nimic! Mama conducea ieri în drum spre casă când s-a uitat înapoi şi s-a transformat într-un stâlp de telegraf!” Soţia lui Lot apare puţin în Scriptura şi atunci de ce ne-a spus Domnul Isus să ne aducem aminte de ea? Din două motive:



1) Şi-a investit viaţa în lucruri fără viitor, Ioan scrie: “lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac” (1 Ioan 2:17). Dumnezeu a încercat să o scoată pe soţia lui Lot din Sodoma, dar ea nu a putut să-şi scoată Sodoma din viaţă. Când s-a gândit la ce lasă în urmă, s-a uitat înapoi şi s-a transformat într-o stană fără viaţă. Când Dumnezeu îţi spune să pleci, nu trebuie să eziţi! Nu deveni ca cei ce au umblat odată cu El, au fost martori ai lucrării sale, s-au evidenţiat fiind lumină în comunităţile lor, dar acum sunt reci şi împietriţi.



2) Deciziile tale sunt urmate de consecinţe. Dacă soţia lui Lot s-ar fi dus mai departe şi-ar fi putut apăra fiicele când au ajuns în peşteră. În schimb, ele au devenit victime ale abuzului şi ale incestului. Înainte să-ţi pierzi copiii, să-ţi otrăveşti căsnicia şi să-ţi distrugi viaţa refuzând să laşi în urmă trecutul, “adu-ţi aminte de nevasta lui Lot”. Ea nu a reuşit să se pună la adăpost, dar a rămas în Scriptură pentru a ne avertiza cu privire la trei lucruri:



a) complacere;



b) implicare în lucrurile greşite;



c) o inimă împărţită.

Bureti " rasisti "

Scandalul buretilor de vase “rasisti”

autor: FrontPress 27.04.2012

Compania britanică Paladone a fost aspru criticată după ce a lansat pe piaţă un produs considerat “rasist”. Este vorba de gama bureţilor de vase afro, o parodie a frizurii cântăreţei Diana Ross şi a altor persoane de culoare din perioada Disco a anilor ’70, scrie cotidianul Daily Mail care precizează că produsele inedite au fost scoase la vânzare pe întreg cuprinsul Marii Britanii.

“Care va fi următorul pas? Perii asemănătoare de curăţat WC-urile?”, se întreabă Weyman Bennett, secretarul general al organizaţiei Uniţi Împotriva Fascismului. “Genul acesta de imagini inventate în perioada sclavagismului şi discriminării nu sunt corespunzătoare secolului XXI. Se reintroduc vechi stereotipuri şi idei. Chiar dacă se dorea a fi o glumă, nu este amuzant”, a continuat acesta.

Reprezentanţii companiei au spus că aceste produse au fost un real succes de piaţă. O purtătoare de cuvânt a declarat că “bureţii de spălat vase sunt concepuţi pentru a face mai distractive activităţile casnice”. Sursa: FrontPress.ro

Dinu Giurescu

Academicianul Dinu Giurescu: “Cind vinzi resursele minerale, stergi o tara de pe harta lumii” (VIDEO)

autor: FrontPress 25.04.2012

Academicianul Dinu C. Giurescu, un neobosit luptator pentru interesele nationale romanesti, considera ca statul roman se apropie de o dezintegrare. Afirmatia se bazeaza pe analiza cunoscutului istoric, aducand ca argument cedarea pe nimic a resurselor naturale si a vinzarii actiunilor statului roman din companii strategice. Iata gandurile academicianului Giurescu:

“Când vinzi resursele minerale, practic falimentezi o ţară şi o ştergi de pe harta lumii. O asemenea vânzare este, alături de regionalizare, cea mai dură lovitură dată integrităţii statului român.

În condiţiile actuale mai ales, când globalizarea şi-a dovedit din plin limitele, când fiecare ţară îşi conservă resursele ca o temelie a existenţei statale, preşedintele, guvernul şi majoritatea parlamentară a României, vor să dea aproape de pomană, bogăţiile ţării. Ce se ascunde în spatele acestor lucruri, lăsăm pe fiecare din dvs. să judecaţi.

În ce stare gravă se găseşte ţara, pe ce mâini a intrat, când personaje importante se transformă în misiţi pentru prăpădirea bogăţiilor României? Ce viitor mai poate avea un asemenea stat?

La acestea se adaugă aşa-zisele privatizări în procente de 10-15-20%: Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, 3 filiale ale companiei Electrica, Tarom, Salrom, Aeroportul Bucureşti, deocamdată procentele sunt modeste, dar suficiente pentru a extinde aşa-zisele privatizări.

În perspectivă, forţele active ale înstrăinării se repede şi pe alte resurse (vezi Poşta Română, CEC, fondurile de pensii) adică toate acele componente care în fond ţin de siguranţa naţională.

Considerând atare realităţi dacă ele se dezvoltă în continuare putem vedea viitorul României. El este acela al unei colonii. Definiţia coloniei: teritoriu ocupat şi administrat de o naţiune străină şi care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. (Dicţionarul Enciclopedic, vol. I, A-C, Editura Enciclopedică, 1993). În această definiţie naţiunea se înlocuieşte cu finanţele internaţionale, inclusiv cu Fondul Monetar Internaţional, cu monopolurile şi companiile internaţionale etc.” De Radu Tudor

 

Luca Calinescu s-a sinucis

Luca(24 ani) fiul cel mic al lui Florin Calinescu s-a sinucis la Praga

Foto Luca (dreapta)

Dumnezeu sa-l ierte !

Legenda evreului ratacitor

Ahasverus, legenda jidovului ratacitor

autor: FrontPress 24.04.2012

Sărbătoarea Învierii, de curând încheiată, reîmprospătează în memorie figura legendară a lui Ahaşverus, “jidovul rătăcitor”. Produs al Evului Mediu, povestea lui nu circulă în toate ţările creştine (în România, amintim, totuşi urma tălpii Jidovului, la Corbii de Piatră, păstrată în stâncă de parcă ar fi păşit în ciment proaspăt, şi tot acolo urmele unui schelet de uriaş peste doi metri jumătate înălţime despre care se crede că tot ale lui sunt). Iar credibilitatea ei ne pare, în orice caz, îndoielnică.

Ipoteza că legenda s-ar fi născut imediat după moartea lui Iisus Hristos e considerată fără temei de majoritatea exegeţilor Bibliei. Evangheliile povestesc, ce-i drept, despre Simon din Cyrene care i-a purtat crucea lui Iisus, dar nu pomenesc nici un cuvânt despre Ahaşverus, cizmarul din Ierusalim.

Ahaşverus, spune legenda, l-ar fi gonit pe Mântuitor atunci când acesta a vrut să se odihnească puţin sub povara crucii pe care-o purta spre Golgota. Mai mult chiar, Ahaşverus ar fi asmuţit evreii, strigând: “Crucificaţi-l! Crucificaţi-l!”, lucru care, în final, s-a şi întâmplat. Răspunsul lui Iisus ar fi fost: “Eu mă voi odihni, însă tu vei rătăci până când mă voi întoarce, la Judecata de Apoi!”.

Probabil că această istorie apocrifă e un produs literar care valorifică legenda potrivit căreia soldatul Malchus, paznicul lui Caiafa, a primit ca pedeapsă pentru că l-a lovit pe Mântuitor, să alerge veşnic pe sub pământ în jurul crucii pe care a fost răstignit Iisus. Primul document despre paznicul lui Caiafa provine de la un cronicar englez care spune că, în 1228, un episcop l-ar fi cunoscut pe acest personaj în Munţii Armeniei, unde trăia în izolare şi purta nume de botez, sperând să fie iertat, într-o zi, pentru ceea ce făcuse. Tema fost speculată şi în secolele următoare.

La Forli, în Italia a apărut un şarlatan care spunea că el este soldatul care l-a lovit pe Iisus, motiv pentru care i s-a pus numele Buttadeus (“cel care loveşte”). “Jidovul rătăcitor” e văzut în acelaşi timp în Flandra, în Bretagne, iar în 1542 apare la Hamburg, unde asistă, desculţ, la o predică a episcopului Paulus de Eitzen. Raportul întocmit de episcop a fost editat în broşură de Chrysostomos Dedalus, unul din ucenici, şi a devenit baza cărţii populare despre “Jidovul rătăcitor” apărută în 1602. De Tudor Cires – Jurnalul National

 http://odorica.blogspot.com/

SPRING

http://fotonatura2569.blogspot.com/2012/04/spring.html

Arma auromata germana Heckler si Koch G.3

Civilizatii Europei

Raoul Weiss: Civilizatii Europei de azi sunt taranii romani

autor: FrontPress 23.04.2012

E scriitor, traducător, vorbitor a şapte limbi, vorbeşte impecabil româna şi maghiara, a lăsat cariera universitară europeană şi mirajul turnului de fildeş occidental şi s-a mutat la Mera, lîngă Cluj. E Raoul Weiss, omul care s-a născut în Alsacia şi a ales o nouă patrie: Transilvania. Şi poate cel mai în măsură să vorbească despre două lumi paralele, a noastră şi a europenilor. Are şi dezamăgirea creatoare, dar şi distanţa necesară ca să facă asta.

Stai într-un sat din Transilvania, aproape de Cluj, deși ești scriitor. Ai predat la universități, vorbești șapte limbi. Deci ești, într-un fel, cetățean global. Ce lipsește dincolo, în Occident, și ai găsit în Transilvania ca să te hotărăști să te muți aici?

Raoul Weiss: Aici am găsit omenia. Occidentul de azi e reprezentantul unui proces de cel puțin 30-40 de ani de dezumanizare a societății, sub influența neo-liberalismului. Când omul e redus la o funcție de producere și consum, rămâne din el ceea ce vedem azi în Occident: un roboțel isteț, foarte eficient în urmărirea propriului interes. Un aparat destul de bine pus la punct și absolut gol din punct de vedere spiritual. Psihologic, fără nicio legătură emotivă adevărată cu vreo comunitate familială, națională, regională sau lingvistică. O variantă a omenirii cu care eu nu mă mai identific deloc. Eu mă simt mult mai comfortabil emoțional, liniștit, acasă, într-o societate de români sau unguri din Transilvania, decât printre studenți, pedagogi, salariați, sau orice altă categorie socială de la Paris, Strasbourg sau Berlin.

Cum te-ai acomodat aici? Cum te înțelegi cu țăranii din Mera? Găsiți subiecte despre care să vorbiți?

Desigur, nu sunt aceleași subiecte pe care le-aș aborda cu dumneavoastră, nu aș vorbi cu ei despre ceea ce vorbim noi acum. Acolo nu am cum să vorbesc despre asta și tocmai aceasta este tragedia societății tradiționale: ea, cultural, nu este echipată conceptual, pentru a măsura primejdia care se apropie. Asta e o foarte mare problemă, care a fost sesizată de cei care au încercat să conceptualizeze problema asta. Cum ar putea societățile tradiționale să reziste globalizării? E întotdeauna aceeași poveste – omul tradițional nu înțelege logica globalizării. Și fiindcă nu o înțelege, nici nu are arme împotriva ei.

Hungtington v-ar privi cu invidie și mirare, apropo de ciocnirea civilizațiilor.

Eu am puțin spre deloc simpatie pentru Hungtington. Ce am încercat eu să fac este o reîntoarcere la civilizație. Ce pe mine mă atrage cel mai mult în Ardeal este supraviețuirea – drept e, doar sub formă de rămășițe – a unei mari civilizații tărănești europene. Termenul acesta de civilizație țărănească trebuie subliniat, pentru că în România există încă, în masele urbane, ideea modernității mijlocii, prejudecata care opune civilizația și țăranul, ceea ce iarăși e o greșeală enormă. Barbaria modernă de la care eu încerc să fug a fost creată de lumea industrială – acapararea societății prin tehnică. Cei cu adevărat civilizați în Europa de azi sunt țăranii români, cei care au rămas, desigur și care au rămas și cultural țărani. Nu e destul să te ocupi cu agricultura sau să stai într-un sat ca să fii, antropologic, țăran. Mă refer aici la țărănia culturală și la păstrarea tradițiilor caracteristice lumii țărănești tradiționale. În acest moment, eu consider că m-am întors spre civilizație, civilizație care era reprezentată și în regiunea în care m-am născut, dar a fost exterminată de barbaria tehnică.

Ce se întâmplă acum, în toată această confuzie din interiorul Uniunii Europene? Noi ne așteptam la mutații culturale benefice, care să aducă un plus de complementaritate fiecărei culturi și, de fapt, asistăm la o bătălie în cușcă în care fiecare țară încearcă să dea vina pe cealaltă. Italia pe Spania, Spania pe Grecia, Grecia pe Germania și tot așa.

Uniunea Europeană, ca întreg, e pe moarte, e pe cale de dispariție. Cred că pentru țările periferice și nou aderate în spațiul european asta e o veste bună, pentru că pentru ele – România, Ungaria, Bulgaria – Uniunea Europeană nu a fost niciodată altceva decât o structură neo-colonială. Ce era în cadrul așa numitei fraternități socialiste, Uniunea Sovietică, e acum nucleul țărilor conducătoare în cadrul UE. Practic, e vorba de Germania și Franța – una are industria, alta armata, iar împreună, au o majoritate cel puţin relativă în instituțiile europene. Cazul cel mai ilustrativ este exemplul gazelor din rețelele de distribuire din România, unde există un monopol de stat, un monopol dublu privat – sudul României la francezi, și nordul, mai ales Transilvania, la nemți. Plătim gazul la preț de Germania pentru o stare a țevilor care, în mare, nu a evoluat de prea mult timp. Mari lucrări de modernizare nu au fost făcute. Asta e toată povestea, nu numai a Uniunii Europene, ci a catastrofei neo-liberale din Occident de 30 de ani încoace – și anume acapararea statelor de o oligarhie industrial- financiară. Voi chiar aţi crezut că o să fiţi egalii nemţilor sau ai francezilor? Să fim serioşi: uitaţi-vă la Ungaria: cum a mişcat în front, cum a fost amendată.

E o formulă nouă? O reinventare a Evului Mediu? Asistăm la o nouă colonizare?

Tema asta cu întoarcerea în evul mediu și neo-feudalitate e una recurentă. Oricât de groaznic sună neo-feudalitatea asta, românul – cumva inconștient desigur – rămâne optimist. Domnitorii feudali țin un predator și au grijă de robi pentru simplul motiv că feudalismul clasic din Evul Mediu însemna că domnia e legată de pământ. Deci dacă faci abuz, dacă duci masele până la înfometare și la moarte, ai o problemă, că nu mai ai pe cine să exploatezi, cine să lucreze pământul. Capitalismul financiar globalizat de azi a rezolvat această problemă într-un fel și mai eficient și cu mult mai mult potențial ucigaș. Bechtel, E-on Gaz și cu prietenul Jeffery Franks de la FMI vin în România, iau ce e de luat și se cară. Că lumea e lungă și lată – mai sunt India și Brazilia de exploatat.

Dar oamenii primesc cu brațele deschide, cu o anumită ospitalitate și entuziasm această colonizare. Așternem covorul roșu.

Eu nu susțin isteria anti-comunistă care e la modă în țările de est, dar comunismul e de vină în povestea asta, pentru că a obișnuit masele cu discursul acela idealist și stupid, cu un stat, cu un partid care îți vrea binele. Povestea asta e frumoasă, dar din păcate nu există. Credința în bunăvoința statelor, a țărilor și a guvernelor a supraviețuit pentru populație și iată că nu sovieticii au profitat de ea, ci frații lor din vest.

Ce e, de fapt, în concepția dumneavoastră, Uniunea Europeană?

Dacă o privim din perspectiva României sau Ungariei, pentru că profilul e foarte asemănător și în relațiile lor cu țări precum Germania, dar și Finlanda, UE e o structură de colonizare. De Adina Fartușnic – CityNews

Rastignirea

-”L-au răstignit” (Marcu 15:24)-

În “The Expositor’s Bible Commentary”, C Truman Davis, MD scrie: “Ce este răstignirea? Un doctor ne oferă o descriere fizică: “În timp ce stă atârnat pe cruce … în cuiele din încheieturi, prin degete îi trece o durere îngrozitoare care îi traversează braţele şi explodează în creier; cuiele din încheieturi exercită o presiune asupra nervilor mediani. În timp ce se împinge în sus pentru a evita chinul întinderii, el îşi pune toată greutatea în cuiele din picioare.

El simte din nou agonia cuielor care străbat nervii dintre oasele picioarelor. Când braţele obosesc, muşchii sunt străbă­tuţi de crampe, copleşindu-i cu o durere profundă, necruţătoare. Odată cu aceste crampe vine şi incapacitatea de a se împinge în sus pentru a respira. Aerul poate fi inspirat în plămâni, dar nu poate fi expirat. Se luptă să se ridice pentru a putea lua chiar şi o mică gură de aer … apoi urmează ceasuri întregi de durere insuportabilă, cicluri de răsuciri, crampe sfâşietoare ale înche­ieturilor, asfixiere parţială intermitentă şi durere arzătoare în timp ce ţesuturile de la spatele rănit se rup în urma mişcărilor în sus şi în jos pe lemnul aspru.

Apoi începe o altă agonie: o durere puternică, zdrobitoare în piept, deoarece pericardul se umple încet cu ser şi începe să comprime inima. Acum aproape s-a sfârşit; pierderea de lichide din ţesuturi atinge un nivel critic; inima com­primată se luptă să pompeze sângele vâscos în ţesuturi; plămânii torturaţi fac un efort nebun de a absorbi mici cantităţi de aer. El poate simţi răceala morţii strecurându-i-se în ţesuturi… în cele din urmă trupul lui moare”. Biblia notează lucrul acesta prin trei cuvinte: “L-au răstignit”. Ce iubire jertfitoare este aceasta?

NU HRĂNI CANCERUL !

NU HRĂNI CANCERUL !

Autori: Dr. Pavel Chirilă, Dr. Mădălina Popescu şi Dr. Cristela Georgescu
Editura Christiana, 125 de pagini: http://www.editurachristiana.ro/

Cartea vorbeste despre rolul alimentatiei in geneza cancerului si
despre modul cum poate fi evitata aceasta boala grava, printr-o alimentatie corecta.

Sumele încasate din vânzarea cărţii vor fi folosite pentru construirea
Primei Clinici de Recuperare Oncologică din Romania - Clinica Nera,
situată în localitatea Slatina Nera, o zonă nepoluată din Caraş Severin.
http://www.clinicanera.ro/

Cuprins

§ Cuvânt înainte
§ Cancerul- inamicul declarat al omenirii
§ Alimentaţia greşită - arma cancerului ~şi punctul nostru slab
§ Codul luptătorului împotriva cancerului
§ Armele care ne ajută în lupta împotriva cancerului
§ Planuri de atac împotriva cancerului
§ Reţete
Despre autor:
http://www.google.ro/search?q=pavel+chirila&rls=com.microsoft:en-us&ie=UTF-8&oe=UTF-8&startIndex=&startPage=1&rlz=1I7ADRA_en

Invata sa razi...

-”O inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22)-

Dacă ai mereu o perspectivă negativă, ceva nu este în ordine. “Râsul îşi are vremea lui” (Eclesiastul 3:1,4). Poate spui: “în acest moment nu găsesc nici un motiv să râd”. Să vedem cum începe psalmistul Psalmul 124, 125 şi 126: “De n-ar fi fost Domnul de partea noastră … ne-ar fi înghiţit de vii” (Psalmul 124:1-3). “Cei ce se încred în Domnul Sunt ca muntele Sionului, care nu se clatină” (Psalmul 125:1). “Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului… gura ne era plină de strigăte de bucurie … Atunci se spunea printre neamuri: “Domnul a făcut mari , lucruri pentru ei!” (Psalmul 126:1-3).

Când te poţi bucura în mijlocul necazului, oamenii vor să ştie care este secretul tău. Şi întotdeauna îţi vei găsi un motiv de bucurie când îţi aduci aminte Cine este de partea ta. Doctorii au confirmat ceea ce ne învaţă Biblia: râsul reduce stresul şi întăreşte sistemul imunitar; “O inimă veselă este un bun leac”; în plus, printr-o atitudine pozitivă vei câştiga trecere înaintea oamenilor şi cooperare. Când continui să pui paie pe foc într-o situ­aţie de criză, oamenii îşi pierd respectul pentru capacitatea ta de a rezolva anumite lucruri sub presiune. Dar dacă rămâi calm şi îţi păstrezi simţul umorului când lucrurile se prăbuşesc, ei îşi vor arăta aprecierea printr-o activitate mai bună şi printr-o loialitate sporită. Fireşte, unele pro­bleme sunt serioase, dar nu câştigi nimic dacă rămâi într-o atitudine sumbră. Pune problema în mâinile lui Dumnezeu şi uită-te la rezultate! Iov a spus: “El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie” (Iov 8:21). Dacă el a putut să zică asta, şi tu poţi!

Ce sa fac?!

 Like & Share
Am gasit zilele trecute o chestie interesanta pe facebook pentru acele cupluri care de fiecare data cand se cearta isi schimba peste un minut statusul de pe facebook in single.Lucrul suna fix asa

"Eu nu inteleg acele cupluri,care se cearta si un minut mai tarziu,isi schimba statusul de pe facebook in "single",Eu ce sa fac,cand ma cert cu parinti,sa imi schimb statusul in "orfan"?

Rionegro et Solimoes Brazilia Bate O Pe

Rionegro si Solimoes

Gluma

Marele şi puternicul nostru padişah
Invită vizirul la un joc de şah.
Căştigă sultanul, chiarbine s-a dispus,
Atnci să întrebe, indrăzni a lui supus.

După ce peteci ziua dând mii de porunci,
Cum alegi seara, cadâna cu care te culci?
Îl priveşte mătritul, chiar râde pe ascuns,
Dar fără şovăială pe loc i-a şi răspuns.

- Eunucul cu apă rece seara le stropeşte
Şi aleg pe cea care mai tare abureşte.

http://trandafirulr.blogspot.com/

Ioana Radu, Regina romantelor si adorata armatei germane din anii razboiului.La 22 apr.1990 din Piata Universitatii s-a adresat cu curaj multimii.

Inca nu am incercat ....:)

Pentru cine vrea sa experimenteze, nu costa decit o portocala.

Daca trebuie sa faci o mancare  gatita, un curcan la cuptor sau altceva...  

Pune o portocala cu tot cu coaja, dar spalata, in mancare, in carnea la cuptor.

Chiar functioneaza, chiar pare un miracol, grasimea se aduna toata in portocala, suficient s-o tai ca sa ai confirmarea.      

Portocala nu modifica de loc gustul mancarii , nici al carnii la cuptor si raman super light !

Experimenteaza cu o bucata de carnat sau salam, pune apa la fiert, inteapa salamul cu furculita, pune portocala in oala si apoi salamul....    

Verifica, in 5 minute grasimea intra toata in portocala !

Apoi gateste carnatul si vezi ce delicios ramane....si oala fara grasime

Candidat la Primaria Sibiu

Locotenentul in rezerva care a protestat in Piata Universitatii va candida la Primaria Sibiu

autor: FrontPress 21.04.2012

Locotenentul în rezervă Alexandru Gheorghe, care a protestat în Piaţa Universităţii din Bucureşti în uniforma militară, va candida ca independent la funcţia de primar al municipiului Sibiu, pe lista Partidului Naţional Democrat Creştin, urmând să îşi depună candidatura în cursul săptămânii viitoare. 

Alexandru Gheorghe a declarat, sâmbătă, că “va face tandem” cu Cornel Lupu, profesor la o facultate din Sibiu, care va candida pe lista PNDC la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu.

“Am fost cooptat la rugămintea unor profesori universitari, ofiţeri şi avocaţi să facem o echipă pentru Primăria Sibiu şi Consiliul Judeţean Sibiu pe listele unui partid care nu a mai fost la putere, Partidul Naţional Democrat Creştin (PNCD). Eu am acceptat să candidez la funcţia de primar al Sibiului pe lista PNDC, ca independent, în sensul în care nu ne-a impus nimeni un program, iar programul îl facem noi. La CJ Sibiu va candida profesorul Cornel Lupu de la o facultate din Sibiu. Candidatura o să mi-o depun săptămâna viitoare”, a spus Alexandru Gheorghe.

Acesta a precizat că nu poate da detalii despre programul său electoral, dar că o va face în curând. PNDC va depune şi o listă de candidaţi pentru Consiliul Local Sibiu. Locotenentul în rezervă a mai spus că a ales să candideze la Sibiu deoarece este originar din acest oraş, iar aici locuiesc şi membri ai familiei sale.

Alexandru Gheorghe şi-a facut apariţia, în ianuarie, îmbrăcat în uniformă militară, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, cu declaraţii de susţinere la adresa protestatarilor, afirmând că “s-a săturat de batjocura din această ţară”. El spunea că avea voie de la superiori să meargă doar până la Sibiu, însă a decis să ia trenul până la Bucureşti, asumându-şi toate consecinţele. Ulterior, Alexandru Gheorghe declara că se simte ameninţat şi că nu mai doarme acasă deoarece este urmărit de o maşină neagră.

În urma gestului său, Gheorghe Alexandru a fost găsit vinovat de către Consiliul de judecată al ofiţerilor din Flotila 71 Aeriană de mai multe fapte. Astfel, s-a stabilit că participarea sa, în 23 ianuarie, la mitingul din Piaţa Universităţii, este faptă interzisă de regulile militare.

De asemenea, el a fost găsit vinovat de purtarea uniformei militare pe timpul participării la mitingul din Piaţa Universităţii din Bucureşti, cu nerespectarea prevederilor Regulamentului de ordine interioară în unitate şi Dispoziţia şefului Statului Major General privind unele reguli pentru portul uniformelor militare.

Totodată, el a fost găsit vinovat pentru neînştiinţarea comandantului despre deplasarea şi în alte localităţi pe timpul părăsirii garnizoanei în 23 ianuarie, respectiv în Bucureşti.

Consiliul de judecată al ofiţerilor din Flotila 71 Aeriană l-a mai găsit vinovat şi de “acordarea de interviuri şi declaraţii reprezentanţilor mass-media civilă, fără a păstra echidistanţa politică a armatei şi fără aprobarea comandantului unităţii, şi, totodată, furnizarea unor informaţii exceptate de la liberul acces, respectiv denumirea funcţiei şi a structurii unde se găseşte aceasta”.

Consiliul de judecată, format din cinci ofiţeri, cu grade de la locotenent la comandor, colegi de unitate ai locotenentului Gheorghe Alexandru, a propus trecerea în rezervă a acestuia, hotărârea fiind luată în unanimitate.

La sfârşitul lunii februarie, Gheorghe Alexandru a fost trecut în rezervă printr-un ordin semnat de ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea. De pe Mediafax

Celebra ecuatie a lui Einstein

Celebra ecuatie E=mc^2 nu a fost inventat de Einstein, ci de altii dinaintea lui

Cine a dat nastere conceptului de materie care se transforma in energie si invers?  Adica,celebra ecuatie E-mc^2?
Acest concept dateaza cel putin din vremea lui Sir Isaac Newton(1704). Brown(1967) a facut urmatoarea afirmatie: “Astefel a aparut gradat formula E=mc^2,sugerata de Poincare in anul 1900, fara o demonstratie generala.”
Un lucru putem sa-l spunem  cu certitudine: Einstein nu a creat ecuatia E=mc^2. 
Se pune atunci intrebarea cine a creat-o.
Bjerknes(2002) l-a propus ca posibil candidat pe S. Tolver Preston,care “a formulat energia atomica,bomba atomica si superconductivitatea in anii 1870,pe baza formulei E=mc^2″.
Pe langa Preston,un personaj important in istoria lui E=mc^2 este Olinto De Pretto(1904),caruia trebuie sa i se recunoasca meritele. Ceea ce trezeste suspiciuni la aceasta sincronizare este faptul ca Einstein vorbea fluent limba italiana, urmarea lucrarile scrise de fizicieni italieni, iar prietenul sau cel mai bun era Michele Besso, un italo-elevtian. E clar ca Einstein ar fi avut acces la literatura de specialitate si competenta de a o citi.
Din afirmatia lui Caroll(1999), “formula lui Einstein E=mc^2 <>”, vedem clar o marturie ca De Pretto era in avans fata de Einstein in privinta formulei E=mc^2.
Referitor la intelegerea faptului ca o cantitate vasta de energie poate fi eliberata de o cantitate mica dintr-o substanta, lui Preston(1875) i se poate acorda creditul ca stia asta inainte ca Einstein sa se nasca.
In mod clar Preston folosea formula E=mc^2, deoarece valoarea pe care a determinat-o  – ca un bob ar putea ridica un obiect de 100.000 t pana la o inaltime de 3.058 km – rezulta din ecuatia E=mc^2.
Dupa Ives(1952),modul in care Einstein a incercat sa obtina formula E=mc^2 a fost fundamentul gresit,deoarece Einstein s-a apucat sa dovedeasca ceea ce a presupus.
Aceasta este similar cu manipularea neglijenta a ecuatiilor dezintegrarii radioactive pe care le-a obtinut Einstein. El a amestecat cinematica si mecanica si asa a aparut neutrinul.
Neutrinul poate fi o particula mitica creata de Einstein. Avem doua posibilitati in privinta neutrinilor:
sau exista cel putin 40 de tipuri diferite sau nu exista niciun tip.Aici functioneaza briciul lui Occam.
Albert Einstein nu a crezut niciodata in mecanica cuantica,zicand: “Dumnezeu nu da cu zaruri.”.http://stirilemele-cs.blogspot.com/