… placuta dulceata ce-o simti cand dragostea iti inunda inima… dor sa-ti exprimi in gesturi, in cuvinte ceea ce simti…sa daruiesti prea plinul… frustrant insa sa te lovesti mereu de un zid al neputintei de a ti se impartasi ceea ce daruiesti…si incet…incet totul se aduna intr-o revolta pe care nu o mai poti stapani… orice ezitare, orice omisiune, orice mistificare a realitatii duce la inevitabila cerere hotarata de a exprima adevarul… si fara sa vrei devii in fata tuturor cel neintelegator, cel care musca, omul fara suflet…nu-ti ramane decat sa-ti faci “bagajele” inimii, sa inchizi in suflet durerea, sa ramai blocat in fata inechitatii pe care o infrunti si sa-ti spui…nu-i nimic trece…peste o luna sau peste un an…o vei lua de la capat… cu aceeasi dulceata …poate cu un gram de suflet mai putin… ramane credinta ca ti-ai daruit clipa din tot sufletul si ti-ai facut datoria pana la capat, cu iubire si sinceritate…
Sursa: http:dorsidor.weblog.ro/
Nu-mi vine sa cred, am pus la intimplare. Sa vad acum daca este adevarat. Multumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu