:: Neincrederea naste gelozia

Titlu: Neincrederea naste gelozia
Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: În orice relaţie, şi asta o ştiu toţi, condiţia necesară pentru a rezista, o reprezintă încrederea şi sinceritatea. Nimeni, niciodată, nu şi-a dorit un prieten sau un partener care să-l mintă ori să-i înşele încrederea. Este o condiţie atât de normală, încât nici măcar nu se pune problema să îl întrebi pe celălalt: tu minţi de obicei? sau… obişnuieşti să înşeli încrederea celui de lângă tine?

Atunci când i te confesezi unui prieten, ai pornirea de a-i spune: "rămâne între noi" – asta pentru că suntem oameni şi, ca nişte fiinţe sortite greşelii, ştim că mulţi "explodează" dacă au un secret a ţine. Dar în privinţa minciunii şi a înşelatului… refuzăm parcă să credem că unii sunt o cauză pierdută.

Ori de câte ori o relaţie eşuează din pricina acestor motive, cei din jurul nostru au tendinţa de a ne întreba: dar tu nu ştiai ce îi poate pielea? Nu. Oamenii sunt complicaţi. Unii dintre ei nici măcar nu ştiu că au de gând să înşele ori să mintă. Alţii susţin că o minciună nici măcar nu este minciună, o consideră "omisiune" sau… "păcăleală", ori aruncă n "voiam să văd ce zici"… Iar când înşeală, privesc în ochi şi spun că a fost doar o aventură, nimic serios…

Când cel de lângă noi nu are încredere, ne supărăm. De fapt, orice om nevinovat se simte jignit atunci când vorbele sau faptele îi sunt puse la îndoială.Şi, chiar de ştie adevărul, câţi oare au puterea de a recunoaşte? Să fie sinceri cu preţul orgoliului? Este prea mult pentru unii!

În acelaşi timp, când noi avem o bănuială şi acuzăm (sau vrem să ne convingem de o realitate), respectivul se simte ofensat. Şi, până la proba contrarie, rămâne nevinovat.

Întâmplător, fiecăruia dintre noi (fie vorba de femei sau bărbaţi), ni s-a dat un simţ (numit intuiţie), care aprinde "beculeţul" atunci când ceva pare anormal. Atât doar că "beculeţul" unora are senzori mult prea sensibili şi se aprinde adesea din motive neîntemeiate – este cazul geloşilor patologici.

Este cert faptul că gelozia nu poate să apară decât însoţită de neîncredere. În clipa în care avem încredere în cel de lângă noi, nu putem să fim geloşi. Şi asta nu înseamnă că nu ne pasă – dacă nu ne-ar păsa, ar însemna că nu îl iubim, desigur. Dacă de exemplu, nu răspunde la telefon, şi în minte se naşte instantaneu gândul ce spune clar şi tare "mă înşeală", cauza este pierdută. A nu-i oferi celuilalt clauza de nevinovăţie, este o crimă.

NEÎNCRÉDERE – Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune; îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială
GELOZÍE - Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă

Acesta ar trebui să fie, cred, un semnal de alarmă pentru multe cupluri aflate la început de drum. Mulţi le găsesc la început scuze geloşilor – "ţine mult la mine şi vrea să se asigure că sunt bine"… iar dacă îi face cumva o "scenă", i se oferă o nouă scuză: "s-a speriat – nu ştia ce e cu mine, îl înţeleg!"

Din păcate, ajung să se ataşeze foarte mult de persoana respectivă şi, atunci când realizează că nu pot trăi într-o permanentă suspiciune, este deja puţin cam târziu…

Nu putem cere nimănui nici încredere oarbă şi necondiţionată, dar… cel puţin ar trebui aplicat proverbul "hoţul neprins, negustor cinstit"… A acuza pe cineva fără a avea dovezi clare este uneori mai rău decât a da o palmă.

Unii spun că doar cei ce înşeală îi suspectează pe alţii – cu acest lucru nu sunt de acord. În schimb ştiu că, cel care a fost înşelat odată, va fi mult mai prudent, mai circumspect a doua oară…

Cu ceva timp în urmă, cineva spunea: "toată viaţa m-am chinuit să prind un bărbat înşelându-mă, să-l întâlnesc la braţ cu altă femeie, să-l prind în flagrant şi să pot spune fără urmă de îndoială "m-a înşelat!"…
--
Visitor Ip: 95.76.228.242

Un comentariu:

  1. Parerea mea este ca toti avem un dram de gelozie. Unii il amplificam, altii il atenuam. Insa e imposibil sa nu fi simtit macar o data in viata sentimentul asta care ne duce in pragul disperarii. Cred ca e o chestie naturala! Si poate, cateodata, daca nu e in exces, chiar e buna!

    RăspundețiȘtergere