Autor:: http://simioncristian.wordpress.com/
Articol: Am ridicat încet pleoapele. Privirea mea a dat de un chip confuz care făcea un efort intens să priceapă. Un zâmbet întristat şi-nfrânt îi înţepenise în colţurile gurii.
Şi-a dus o mână nervoasă şi subţire spre tâmple:
-Vă rog, fiţi bun şi repetaţi ce aţi spus de vreo două minute încoace, fiindcă nu v-am auzit deloc; am o scleroză a nervului auditiv care-mi dă momente de surzenie completă…
- A, da… ştiţi, vă spuneam despre… Na, c-am uitat complet! Dar… eu cine sunt?
--
Visitor Ip: 188.26.61.44
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu