O zi oarecare

Cred că este timpul ca primăvara să vină. Gata, a trecut Crăciunul, la noapte se sărbătorește Anul Nou pe rit vechi, cred că ar fi cazul să apară. Vreau să înflorească ghioceii, narcisele și, mai mult decât toate, lăcrămioarele.
Postarea aceasta trebuie să fie specială, cum, de obicei, când am nevoie de ceva de pe CD-urile mele se întâmplă să caut de amețesc, acum am găsit imediat ceea ce căutam, se pare că sorții i-au fost favorabili. Astfel, pot să vă arăt o bucățică din Dunăre, nu mare, decorată cu o navă frumoasă, un peisaj liniștitor.
Toată hărmălaia sărbătorilor s-a disipat: cumpără brad, ce fac de mâncare, împodobește brad, sună colindătorii de te amețesc, țigani turci făcându-și cruce, cu steaua, ce să fac de revelion, dă kilograme jos, renunță la pâine, muncește la exerciții fizice și tot așa până când am scos bradul ușor anul acesta, pentru că anul trecut nu aveam loc să intru în cameră de mare ce era, anul acesta am avut unul mititel, dodolean, care a ieșit exact pe fereastra lângă care fusese staționat. Deci, cum stresul sărbătorilor și sărbătorile au trecut, pot respira liniștită, le aștept pe următoarele. Între timp, privesc Dunărea calmă și sper la un an fertil.



Un comentariu: