Oameni curajosi: Minunata, oribila viata a lui LENI RIEFENSTAHL
Creatia
lui Leni Riefenstahl poate fi apreciata numai de catre cei capabili sa o
cuprinda in ansamblul sau. Aceia care n-au cunoscut decat o singura
stralucire a mozaicului care a fost viata sa, n-au resorturile
suficiente pentru a o iubi si nici dreptul de a o judeca. De la noi,
adevaratii sai admiratori, asteapta dragostea si recunoasterea – ca si
intelegerea, pentru orice greseala ar fi facut.
Nici unul din cei care au inteles natura
muncii sale si sarguinta cu care, vreme de un secol, a cautat
frumusetea oriunde, n-a ramas insensibil la farmecele ei. Ii datoram
admiratia noastra si adancul respect pentru toate lucrurile bune pe care
le-a facut, pentru toate lucrurile frumoase, magnifice si eterne pe
care le-a adus lumii, pe scena, in spatele camerei, in camera de regie,
pe hartia fotografica sau altfel, in inimile nenumaratilor sai prieteni.
Helene Bertha Amalie Riefenstahl s-a
nascut la Berlin in 1902. A studiat pictura si si-a inceput cariera ca
dansatoare, fiind remarcata de timpuriu de Max Reinhardt, care a
angajat-o la al sau „Deutsches Theater”. Un accident la genunchi a pus
capat carierei de dansatoare, doar pentru a o face faimoasa in alt
domeniu artistic. Leni si-a cunoscut celebritatea ca actrita, regizor,
producator, reporter si fotograf.
Actrita
Leni Riefenstahl a incantat lumea interbelica in filmele sale: “Der
heilige Berg” (Muntele Sfant, 1926), “Der große Sprung” (Marele salt,
1927), “Die weiße Hölle vom Pitz Palü” (Iadul alb din Pitz Palu, 1929),
“Stürme über dem Mont Blanc” (Furtuni pe Mont Blanc, 1930), “Der weiße
Rausch” (1931), “Das Blaue Licht” (Lumina albastra, 1932) si “SOS
Eisberg” (SOS Iceberg, 1933). Cele mai mari succese i le-au adus, insa,
filmele regizate si montate de ea insasi.
Norocul
si blestemul vietii ei a fost ca Adolf Hitler a placut-o. Dupa ce a
remarcat-o in “Das Blaue Licht”, el a tinut sa o cunoasca si a invitat-o
la o intalnire pe coasta Balticii, in vara lui 1932. I-a spus ca va
veni la putere si i-a cerut sa lucreze pentru el, iar Leni a acceptat.
Leni a turnat si montat, la sugestia lui
Hitler, cele mai cunoscute creatii ale sale, care au facut-o
nemuritoare, dar in acelasi timp au exilat-o pentru totdeauna din lumea
filmului: “Triumful Vointei” si “Olympia”.
Realizat
in 1935, documentarul “Triumph des Willens” (Triumful vointei) a primit
medalia de aur la Venetia in 1935 si medalia de aur la Expozitia
Mondiala la Paris in 1937. Filmul avea ca subiect congresul Partidului
National-Socialist de la Nuremberg, din 1934. De la cadrele de inceput,
cu avionul lui Hitler coborand prin nori, cu umbra lui proiectandu-se pe
stravechile cladiri din Nuremberg, filmul a fost destinat – in
propriile cuvinte ale dictatorului – “sa glorifice puterea si frumusetea
celui de-al treilea Reich”.
A
urmat “Olympia” (1938), documentar in doua parti: “Fest der Völker”
(Sarbatoarea poporului) si “Fest der Schönheit”( Sarbatoarea
frumusetii), imortalizand editia din 1936 a Jocurilor Olimpice moderne,
desfasurata la Berlin sub patronajul politicului. Uimitoarele imagini
ale atletilor in plin efort din “Olympia” au fost rasplatite din nou cu
premii: medalia de aur la Paris in 1938, premiul intai la festivalul de
le Venetia in 1938, un premiu special din partea Comitetului
International Olimpic in 1939, iar in 1956 documentarul a fost
clasificat intre primele zece filme din toate timpurile.
Aceste
doua creatii, veritabile „acte de nastere” ale documentarului modern,
i-au distrus insa cariera de artist de film. Desi absolvita de
raspunderea politica dupa razboi, ea a devenit in Germania un paria,
cariera sa in film incheindu-se definitiv: dupa 1945, n-a mai putut
turna vreun lung metraj.
Se cuvine sa facem o paranteza. Fara
discutie, Leni Riefenstahl a fost una din multele femei cazute sub vraja
lui Hitler. L-a iubit, cu acea inflacarare stranie ce le cuprindea pe
multe din femeile care-l intalnisera. In biblioteca personala a lui
Hitler (cazuta in mainile bolsevicilor la sfaristul razboiului) se
pastreaza un album de arta, primit cadou de dictatorul Germaniei de la
regizoarea sa preferata si purtand pe pagina de garda dedicatia
“conducatorului meu, cu dragoste”.
Cu
toate acestea, artista nu a fost membra a partidului Nazist, iar
tribunalele pentru crime de razboi, care judecau si aparatul de
propaganda al celui de-al Treilea Reich au eclarat-o fara vina. “Sunt
doar unul din milioanele de oameni care au crezut ca Hitler avea toate
raspunsurile. Am vazut doar lucrurile bune, n-aveam de unde sa stim ce
vremuri rele vor urma”, a spus ea BBC, intr-un interviu acordat in anul
2000.
Insa sicanele din partea “corectilor
politici” n-au incetat pana aproape de moartea sa. La o zi dupa ce
aniversase 100 de ani, guvernul german a actionat-o in judecata pentru
“negarea Holocaustului”, insa acuzatiile au fost retrase din cauza
varstei sale inaintate.
Alta pasiune: fotografia
Dupa ce a fost silita sa abandoneze
filmul, Leni Riefenstahl si-a canalizat exceptionalul talent in alte
domenii. Intre 1962 si 1977, ea a fost prima femeie alba ce a primit
permisiunea guvernului sudanez de a trai printre misteriosii negri Nuba,
carora le-a studiat viata cotidiana, inregistrata pentru eternitate in
memoria fotografiei. Circumstantele in care civilizatia Nuba traieste
astazi si pericolul ca ea sa dispara odata cu avansul civilizatiei si cu
razboiul civil din Sudan, dau acestor creatii o importanta
antropologica, etnologica si culturala deosebita.
Fotoreportajele
realizate in aceasta perioada au ajuns in paginile unor reviste precum
Stern, The Sunday Times Magazine, Paris Match, L’Europeo, Newsweek si
The Sun, iar volumele sale ilustrate “Nuba” si “Nuba Kau” au primit alte
onoruri si premii.
La 71 de ani, Leni Riefenstahl si-a
implinit un vechi vis: a absolvit un curs de scafandru (dandu-si varsta
de 51 de ani, pentru a i se putea permite inscrierea la curs) si a
inceput realizarea de fotografii subacvatice, domeniu in care a excelat
de asemenea. Senzationalele cadre au fost grupate si publicate in
cartile “Gradinile de corali” si “Minuni sub apa”.
Expozitii cu fotografiile sale au fost
organizate succesiv la Tokyo (1980 si 1991), Kuopio (Finlanda), Milano
si Roma, Munchen, Potsdam si Berlin, Calpe (Spania) si Knokke Heist
(Belgia). Altele sunt in desfasurare sau in pregatire acum, cand artista
a trecut in eternitate.
In
1987, Leni si-a publicat »Memoriile«, traduse in mai multe limbi de
circulatie internationala si publicate in 13 tari. Ca o recunoastere
tarzie a valorii sale ca artist, o regasim, in 1992 in documentarul »Die
Macht der Bilder« (Puterea imaginilor) vorbind deschis despre viata si
munca sa. Si acest film a cules elogii, fiind recompensat cu un premiu
Emmy in SUA si cu un premiu special al criticilor de film in Japonia.
Octombrie 2000 marcheaza aparitia unei
noi lucrari: albumul de fotografie „Cinci vieti”, o adevarata biografie
ilustrata a acestei femei extraordinare. “In Cinci vieti, eu ilustrez
cinci din activitatile mele succesive, in cinci epoci diferite ale
secolului XX. In acest al XXI-lea secol, daca Dumnezeu va vrea, a sasea
mea viata va fi dedicata realizarii visului supravietuirii. Trebuie sa
restabilim frumusetile Terrei pentru generatiile viitoare”.
Un curaj iesit din comun
Leni Riefenstahl a fost o femeie extrem
de curajoasa. La 94 de ani, merge in Insulele Cocos (Costa Rica) pentru a
fotografia lumea de sub ape. In cursul acestei aventuri, a fost atacata
de trei ori de rechini. La 97, pleaca in Sudanul izolat de razboiul
civil, pentru a-i vizita pe indragitii sai nubieni si a le duce
ajutoare. Dupa ani de absenta, Leni, impreuna cu o mica ehipa de
tehnicieni de la Odeon-Film Company si cu asistentul sau, Horst Kettner,
a ajuns la Khartoum in februarie 2000, unde guvernul sudanez i-a
acordat drept protectie un convoi militar pentru continuarea calatoriei
in siguranta. In muntii Nuba insa, vechii sai prieteni n-au mai fost de
gasit. Cazusera victime ale razboiului civil, fiind nevoiti sa-si
paraseasca habitatul. Cu inima franta, Leni a continuat sa ii caute
vreme de cateva zile. Insa datorita reizbucnirii luptelor in zona, a
fost nevoita sa plece de urgenta cu un elicopter.
Un alt dezastru: aparatul s-a prabusit langa El Obeid. Printr-un miracol, ea a scapat cu viata, cu multiple fracturi.
Leni n-a vrut pana la moarte sa
abandoneze planul de a pleca din nou in ajutorul prietenilor sai negri.
Insa n-a mai avut vreme sa o faca: dupa o existenta cum putini oameni au
cunoscut, curajoasa femeie a trecut in vesnicie pe 8 septembrie 2003,
la 101 ani, in Poecking, Germania. A murit in somn, in urma unui stop
cardio-respirator.
Controversata
Leni Riefenstahl a fost una din cele mai
complexe si controversate personalitati feminine ale timpurilor
moderne. Artista cu multiple valente, dansatoare si desenatoare;
actrita, regizoare de geniu, operatoare si producatoare, creatoare a
unor procedee cinematografice care ii poarta numele; alpinist, fotograf,
scriitor; a excelat in toate domeniile in care a lucrat. In timp ce
multi considera anumite aspecte din activitatea din sa, criticabile,
totusi nu a lasat pe nimeni indiferent.
Intr-un interviu acordat BBC cu ocazia
lansarii „Cinci Vieti”, Leni si-a reafirmat profesiunea de credinta: a
fost intotdeauna indrumata de cautarea frumosului, indiferent ca l-a
gasit in imaginile hipnotizante cu miile de soldati marsaluind sau cu
civilii salutandu-l pe Fuhrer, in uluitoarele portretizari ale atletilor
olimpici la Berlin in 1936, sau in cadrele cu nubienii sculpturali din
Sudan. “Eu mereu vad mai mult bine si frumos decat rau si urat,” spunea
ea. “Prin optimismul meu, captez in mod natural frumusetea vietii.”
“Personal,
nu ma intereseaza sa filmez sau sa fotografiez uratenia oamenilor si
evenimentelor, boala. Eu sunt un om optimist. Imi place sa comunic
bucuria de a trai.”
Si-a aparat pana la sfaristul vietii, cu
mult curaj, convingerile. Vorbind in fata reporterilor Associated Press
la a 100-a sa aniversare, in 2002, Riefenstahl a refuzat sa-si ceara
scuze pentru filmele sale. “Nu vad pentru ce mi-as cere scuze” a spus
ea. “Nu-mi pot cere scuze pentru realizarea filmului Triumful Vointei – a
fost unul foarte bun. Toata filmele mele au castigat premii.” Biograful
sau, Juergen Trimborn, a fost de acord ca Riefenstahl n-ar trebui sa
isi ceara scuze, pentru ca filmele de propaganda au fost piesele de
rezistenta ale carierei sale. “Nu putem vorbi de regizorul Riefenstahl
fara a lua in considerare cariera sa in Cel de-al Treilea Reich – pentru
aceasta este ea cunoscuta”. De pe Lupta NS
Resurse:
www.riefenstahl.org
Wallpapere si screensavere
http://www.leni-riefenstahl.de
Comunitatea virtuala a prietenilor lui Leni
Wallpapere si screensavere
http://www.leni-riefenstahl.de
Comunitatea virtuala a prietenilor lui Leni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu