Recrudescenta actiunilor cu caracter neorevizionist-extremist
Trebuie
să se ştie că una dintre cauzele principale care au contribuit la
recrudescenţa acţiunilor cu caracter neorevizionist-extremist, revanşard
şi separatist-teritorial pe criteriul etnic maghiar din România
ultimilor 22 de ani se datorează şi politicii total greşite practicate
de autorităţile statului român în acest plan. Şi din dorinţa de a
demonstra, în plan extern, că în ţara noastră minoritatea maghiară
beneficiază de cele mai numeroase drepturi şi libertăţi şi că reprezintă
un model din acest punct de vedere – lucru de altfel perfect adevărat
şi cu care sunt pe deplin de acord – decidenţii politici români au
trecut nepermis de uşor cu vederea, excesele de factură
neorevizionist-revanşarde, exclusivist etnice şi separatist-teritoriale,
din ce în ce mai numeroase, venite în mod constant din partea unor
elemente şi lideri ai etniilor minoritare maghiare şi secuieşti.
Datorită acestui fapt s-a ajuns, de-a
lungul timpului, până în prezent, la cunoscutele cereri aberante
formulate cu multă obrăznicie şi impertinenţă care vizează: acordarea
unui statut special minorităţii maghiare; limba maghiară ca limbă
oficială, pe lângă cea română, în Transilvania sau, cel puţin, în zonele
locuite preponderent; autonomia teritorială pe criterii etnice pentru
minoritarii maghiari şi secui din aşa-zisul ţinut secuiesc;
reorganizarea administrativ-teritorială, prin prisma regionalizării, să
statueze o regiune distinctă din punct de vedere etnic maghiar cu statut
special – Judeţele Covasna, Harghita şi Mureş; scoaterea din
Constituţia României a sintagmei de „stat naţional”; schimbarea datei
Zilei Naţionale a României – 1 Decembrie – considerată ca fiind „zi de
doliu” pentru maghiari; anularea prevederilor Tratatului de Pace de la
Trianon, care a statuat unirea de drept a Transilvaniei cu România etc.
Se ştie că toate aceste absurdităţi segregaţioniste, şovine şi
exclusiviste ce sunt parte a planului general hungarist revanşard
antiromânesc, în fapt neproductive, chiar pentru aceia care le solicită,
din moment ce acestea vizează separarea şi izolarea totală a
minorităţilor respective de restul populaţiei ţării, se încearcă a fi
obţinute prin politica practicată de partidele şi formaţiunile politice
maghiare şi secuieşti – UDMR, PCM, PPMT- dar, îndeosebi, prin şantajul
practicat de UDMR la nivelul politicii din România!
Autorităţile statului român au greşit
fundamental atunci când au ales să nu sancţioneze, aşa cum erau obligate
de lege şi potrivit prevederilor acesteia, încă de la început, toate
acţiunile şi manifestările de orice formă cu caracter
neorevizionist-separatist teritorial îndreptate împotriva unităţii şi
integrităţii teritoriale a României şi iniţiate de către formaţiunile şi
partidele politice ale etnicilor maghiari şi secui din ţara noastră.
Politicienii români şi partidele acestora care s-au aflat la conducerea
ţării au trecut pe un plan secundar interesul naţional, în ceea ce
priveşte stoparea – conform prevederilor legislaţiei în materie şi nu
doar declarativ! – oricăror acţiuni îndreptate împotriva integrităţii
teritoriale a României, preferând din interese mici şi meschine de
partid, menajarea UDMR-ului care le-a asigurat, timp de 22 de ani,
majorităţi parlamentare şi susţinerea la putere. Este de neimaginat,
evident pentru orice cetăţean bine intenţionat, cum din această
perspectivă s-au acceptat şantaje constante din partea UDMR-ului, deşi
această formaţiune politică era şi este anticonstituţională şi
acţionează împotriva statului naţional unitar şi indivizibil român, ea
trebuind, de mult, scoasă în afara legii!
Dar în loc să procedeze astfel,
guvernele şi parlamentele de până acum din România, au permis, în
detrimentul intereselor naţionale fundamentale, încălcarea de către
UDMR, între altele, a următoarelor articole de lege: Constituţia
României, Art.40, alin 2: „partidele sau organizaţiile care prin
scopurile ori activitatea lor militează împotriva…ori a suveranităţii, a
integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale”;
Legea nr.14/2003, Art.3, alin 1: „pot funcţiona ca partide politice
numai asociaţile cu caracter politic, constituite potrivit legii şi care
militează pentru respectarea suveranităţii naţionale, a independenţei
şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale”; Legea nr.14/2003,
Art 3, alin 2: „sunt interzise partidele care prin statutul, programele,
propaganda de idei ori prin activităţile pe care le organizează încalcă
prevederile Art. 30, alin. 7, din Constituţia României („sunt interzise
de lege defăimarea ţării şi a naţiunii …la ură naţională…incitarea la
separatism teritorial…”). În baza acestei stări de fapt, se poate
concluziona pe bună dreptate că, în România, formaţiunea politică
reprezentativă a minorităţii maghiare – UDMR beneficiază de un drept
suplimentar pe care nu-l mai are nici un alt partid politic din lume,
fie el chiar şi etnic, acela de a fi mai presus de lege! Oare de ce nu
trâmbiţează politicienii maghiari şi secui dar şi susţinătorii lor prin
cancelariile europene, americane, etc, şi această realitate, nu numai
minciuni de genul că nu au drepturi destule, că ar fi în pericol de
asimilare de către români, că tradiţiile, cultura şi limba lor nu pot fi
păstrate şi conservate decât în cadrul unei autonomii teritoriale,
etc.!?
În campania electorală pentru
parlamentare, din decembrie 2012, cei care au câştigat alegerile au avut
între promisiuni şi pe aceea că „legea va fi respectată”. Nu s-a spus
atunci că aplicarea acesteia va fi negociată şi că nu va fi aplicată în
cazul vreunui lider, partid sau formaţiune politică ce defăimează statul
şi naţiunea română, incită la separatism teritorial şi acţionează
împotriva integrităţii teritoriale a României. Mai mult, nu s-a spus
nici că se va încerca orice pentru a se aduce (menţine) la guvernare o
formaţiune politică antiromânească, anticonstituţională ce are ca
principal obiectiv distrugerea statului naţional unitar român ca
UDMR-ul. Cine va fi vinovat de ignorarea, menţinerea şi perpetuarea
acestei vulnerabilităţi la adresa integrităţii teritoriale şi pe cale de
consecinţă a siguranţei naţionale a ţării noastre? Va răspunde cineva?
Întrebarea legitimă, impusă de
realitatea existentă, este dacă cei care au guvernat România în ultimii
ani şi cei care o guvernează în prezent au avut şi au interesul de a
proteja statul naţional şi integritatea teritorială a ţării noastre? Din
această perspectivă, în ceea ce-i priveşte pe actualii guvernanţi proba
adevărului va fi atunci când se va revizui Constituţia şi când vor fi
definitivate procesul de regionalizare şi statutul minorităţilor. De Claudiu Aiudeanu – Ziarul Natiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu