Istoria Ungariei
Sa demitizam putin istoria Ungariei
Îmi
place că foarte mulţi demitizează masiv la istoria românilor, în timp
ce vecinii noştri se promovează intens. Eu zic să începem cu istoria
Ungariei şi cu regii de la Budapesta.
Primul rege al Ungariei a fost Ştefan.
Cât de catolică a fost coroana lui şi dacă a venit de la Papa de la Roma
este o poveste separată (pe coroană scrie clar în greceşte că este un
cadou de la un împărat bizantin, dar dacă ungurii vor să fie de la Roma
asta este, ei să fie sănătoşi). De la regele Ştefan din anul 1000 până
la regele Andrei al III lea care şi-a încheiat domnia în anul 1301 a
durat dinastia Arpadienilor: prima, ultima şi singura dinastie maghiară.
După moartea ultimului arpadian Andrei al III lea, pe tronul Ungariei
nu au mai urcat etnici unguri. Carol Robert de Anjou s-a născut la
Neapole în Italia, Sigismund de Luxemburg s-a născut la Nurenberg, Iancu
de Hunedoara era român (a fost doar regent al Ungariei) şi tot aşa. Am
mari îndoieli că vreunul dintre aceştia vorbea limba maghiară.
După 1526 regatul Ungariei a încetat
practic să existe: capitala sa Buda a devenit paşalâc turcesc.
Pretenţiile la coroana Sfântului Ştefan au fost preluate de dinastia
germană de Habsburg care a şi reuşit să elibereze teritoriile fostului
regat maghiar de sub stăpânirea turcească. Până în 1918 regii Ungariei
au fost membri ai familiei de Habsburg.
Regatul medieval al Ungariei a avut regi
unguri vreme de 300 de ani, următoarele două secole pe tronul de la
Buda s-au suit nobili de alte naţionalităţi până în anul 1526, după care
a urmat o lungă dominaţie austriacă. Cam asta este istoria Ungariei şi a
regilor ei. De George Damian
Magazinul HITLER
Evreii din India furiosi pe magazinul de haine “HITLER”
Un afacerist indian şi-a deschis
un magazin de haine numit “Hitler” şi, în ciuda scandalului de
antisemitism pe care l-a provocat, refuză să schimbe denumirea buticului
dacă nu i se vor acoperi costurile de rebranduire, relatează Yahoo!
News. Ba mai mult, bărbatul spune că nu ştia cine era Hitler, în
momentul în care a ales numele.
Rajesh Shah a deschis magazinul în urmă
cu zece zile, în oraşul indian Ahmedabad. În numele “Hitler”, care este
foarte vizibil pe faţada magazinului, punctul de pe “i” a fost înlocuit
cu o svastică. Comunitatea de evrei din India a criticat această acţiune
încă din ziua lansării şi a cerut schimbarea denumirii magazinului.
Scuza
lui Shah a fost că el nu ştia cine a fost şi ce a făcut Hitler, numele
buticului fiind dat în amintirea bunicului său, care avea această
poreclă. Cu toate acestea, proprietarul este dispus să schimbe
denumirea, dar numai dacă îi sunt acoperite toate costurile. Potrivit
sursei citate, este vorba despre cheltuieli de aproape 2.200 de euro
(150.000 de rupii), care includ schimbarea cărţilor de vizită, logo-ul,
bannerul publicitar şi brand-ul propriu-zis.
Un scriitor evreu l-a apărat pe
proprietarul controversatului magazin şi a explicat că, în India,
termenul “Hitler” este folosit pentru a descrie persoanele autocrate.
Nu este pentru prima dată când India se
confruntă cu un astfel de incident, în urmă cu şase ani fiind inaugurat
un restaurant cu numele “Hitler`s Cross”. La vremea respectivă,
proprietarul localului a spus că numele “Hitler” i s-a părut atractiv,
însă, la scurt timp, l-a schimbat ca urmare a protestelor evreilor din
India. De Sorina Ionaşc – Gandul
Declaratie de presa
Declaratia de presa a partidului NEOLEGIONAR “TPT” cu privire la actiunea procuraturii de dizolvare a formatiunii
In cadrul Conferintei de presa desfasurata joi 30.08.2012 la sediul central al partidului “Totul pentru Tara”,
conducerea acestui partid a facut cunoscut mass-mediei si societatii
civile abuzul fara precedent in ultimii 22 de ani al Parchetului
Bucuresti, prin care acesta a declansat procedura in vederea dizolvarii pe cale legala a TPT sub acuzatiile de fascism, xenofobie, rasism si continuitate cu Miscarea Legionara.
Presedintele Coriolan Baciu a prezentat
actiunea procuraturii, aratand maniera abuziva si superficiala in care
aceasta institutie a inteles sa abordeze existenta de 19 ani incoace a
Partidului “Totul pentru Tara”, dar si adevarul istoric despre Miscarea
Legionara in lumina documentelor si surselor istorice pe care libertatea
ultimilor 22 de ani le pune la dispozitia oricarei persoane interesate
si bine intentionate.
Presedintele executiv Florin Dobrescu a
prezentat celor prezenti documente si dovezi istorice de necombatut,
care spulbera acuzatiile de fascism si extremism aruncate inca de
nestiutori sau rau-voitori asupra Miscarii Legionare.
A fost prezentata urmatoarea declaratie de presa adoptata de Conducerea Partidului “Totul pentru Tara”:
D E C L A R A Ț I E
Consiliul Politic al Partidului “Totul
pentru Țară”, întrunit pentru a analiza și a lua o poziție publică față
de măsura abuzivă a Ministerului Public, prin Parchetul de pe lângă
Tribunalul București, de a solicita Tribunalului București dizolvarea
partidului și radierea sa din Registrul partidelor politice, pentru că
activitatea acestuia ar fi ”ilicită și contrară ordinii publice”, face
urmatoarea declarație:
1. Partidul “Totul
pentru Țară” este un partid politic românesc, înființat legal în raport
cu Legea Partidelor Politice și cu Constituția României, care respectă
integral constituția și legile țării în toate manifestările sale, în
programele politice, declarațiile publice, prezențele publice sau orice
alte tipuri de manifestări.
2. Partidul “Totul
pentru Țară” a fost înființat în anul 1993 de un grup de foști luptători
în rezistența anticomunistă, luptători în munți, foști deținuti
politici, foști veterani de război, care au considerat că spiritul
Rezistenței Naționale Anticomuniste trebuie menținut și transmis peste
ani într-un cadru legal democratic, în condițiile și cadrele unui stat
de drept. Inițial partidul a funcționat sub denumirea de Partidul
“Pentru Patrie”, în perioada 1993-2011, iar după Congresul partidului
din 26 noiembrie 2011 partidul și-a reluat denumirea tradițională
Partidul “Totul pentru Țară”.
3. Partidul se declară
în descendența politică a Partidului “Totul pentru Țară”, care a
funcționat ca partid politic într-un sistem democratic între anii
1934-1938, participînd la alegerile din anul 1937, unde a obținut un
scor electoral semnificativ de 15,58% ceea ce ar fi permis o
reprezentare parlamentară de 66 de deputați. Partidul “Totul pentru
Țară” a fost dizolvat în februarie 1938, alături de toate celelalte
partide, ca urmare a instaurării regimului de dictatură regală a Regelui
Carol al II-lea, iar fruntașii săi au fost închiși în lagăre și
închisori, mulți dintre ei, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu și ing.
Gheorghe Clime, președintele partidului, fiind exterminați fără
judecată.
4. Mișcarea Legionară
reprezintă un fenomen spiritual, politic, social și istoric complex,
care a marcat evoluția societății ultimilor 85 de ani în România.
Fenomenul legionar a fost interpretat în moduri foarte diferite de către
istorici, sociologi, teologi, filozofi, scriitori și alți oameni de
cultură din țară și din străinătate. Acuzațiile repetate de fascism,
xenofobie, antisemitism, rasism, caracter antidemocratic și
antipluralist, aduse în special de propaganda regimurilor dictatoriale
din perioada 1938-1989, dar perpetuate și în perioada postdecembristă,
nu sunt susținute decât marginal cu atitudini politice reale. Pe de altă
parte, lupta și jertfa a zeci de mii de legionari pe câmpurile de
război, în lagărele de prizonieri, în rezistența anticomunistă din
munți, în parașutările peste “cortina de fier” efectuate de către
structurile NATO, pozițiile eroice și de înaltă credință creștină ale
altor zeci de mii de legionari în închisorile comuniste, fac din
partizanii acestui curent spiritual și politic cetățeni absolut
exemplari, cărora națiunea română le datorează respect și onoare.
Mișcarea Legionară nu a fost condamnată ca mișcare politică fascistă,
sau ca mișcare politică responsabilă de crime de război de către
Tribunalul de la Nurenberg, la sfârșitul celui de-al doilea război
mondial.
5. Numeroși oameni de
cultură, care astăzi sunt considerați ca fiind printre cei mai
reprezentativi creatori români ai secolului al XX-lea, cum ar fi Mircea
Eliade (ales în 1937 ca deputat în Parlamentul României pe listele
Partidului “Totul pentru Țară”), Constantin Noica, Emil Cioran, Nae
Ionescu, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Haig Acterian, Traian Herseni,
Traian Brăileanu, Petren Țuțea, și mulți alții au fost implicați în
fenomenul legionar, fără ca vreunul dintre ei să poată fi acuzat cu
temei că prin opera lor au promovat idei și acțiuni fasciste.
6. Partidul “Totul
pentru Țară” a preluat în mod selectiv și critic elementele de doctrină
din vasta literatură politică de proveniență legionară, asumând doar
acele poziții politice pe care le consideră valabile astăzi, în
contextul social și politic al unei țări democratice care se integrează
în Uniunea Europeană și în Alianța NATO și care urmărește consolidarea
statului de drept, atât la nivelul instituțiilor cât și al
organizațiilor politice sau civice.
7. Partidul “Totul
pentru Țară” respinge cu maximă hotărâre orice acuzație de fascism,
rasism, antisemitism, xenofobie, și declară că nici una dintre pozițiile
sale publice din cei peste 19 ani de când funcționează legal ca partid
politic înregistrat în Registrul Partidelor Politice din România,
exprimate prin comunicate de presă, declarații, programe politice sau
electorale, manifeste, afișe, sau orice altă luare de poziție publică,
nu a promovat sau incitat la ură de rasă sau ură interetnică și nu a
avut caracter fascist, xenofob, rasist, antidemocratic sau
antipluralist.
Această inițiativă a Ministerului Public
este fără precedent în viața politică postdecembristă și nu a fost
provocată în nici un fel de acțiunile și declarațiile publice sau de
programele politice ale partidului, ci de prezumții și supoziții complet
neverificate, respectiv de interpretări istorice subiective și
neîntemeiate.
În consecință, mandatăm conducerea
partidului, respectiv Președinte Grigore Coriolan Baciu și Președinte
Executiv Florin Dobrescu, să apere în instanță Partidul “Totul pentru
Țară” de toate acuzațiile aduse, prezentînd documentele și mărturiile
necesare în acest sens.
București, 29.08.2012
Consiliul Politic al Partidului “Totul pentru Țară”
Ion Pribeagu (1887-1971) Poezii sugubete
Din înaltul plin de boare rece,
Curg serpentine de carmin
Şi un domn – că-i zicem Toma – trece
Pe bulevardul Bolintin.
În urma lui, cu doi-trei metri
Cu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole zis al Petrei
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ
Şi cum trecea prin filieră
Şi parc şi oameni şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferă
Un pârţ urât mirositor.
Un aer greu, de neft, de varză,
Ce-i intră în nari, în gât, în oase
Şi împrăştie, până să se piarză
Suspecte gaze puturoase.
Manole adulmecând aroma
Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte
Aleargă iute după Toma
Şi-l opreşte:
- Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole
Vibrând cu vocea-i ca o strună
Dar, unde aţi cumpărat fasole
De-o calitate aşa de bună?
Ion Pribeagu (1887-1971) Strofe strengare
Mintenaş!
Soarele aprins şi roşu
S-a-mbrăcat într-o tartană
Şi-a încins c-un brîu de aur
Toată zarea ardeleană.
Din grădini uitate, pomii
Îşi resfrîng noian de ramuri
Peste case mici şi albe
Cu ghivece pe la geamuri.
Pe întinsele ogoare
Trece-alene un păstor
Cu o turmă de mioare
Şi-un dulău în urma lor.
Şi-a purces Tîţoc Mînjoală
Cu Vlăduţ, în spre oraş
Să-şi mai ieie cîte-o ţoală
Pentru iarnă, mintenaş.
Cam slăbuţ e băieţaşul,
Dar voinic şi trăncălău
Şi dintre copii nu-i altul
Mai mintos în Besfalău.
Ştie carte, o grămadă,
Cum şi cîntece, buluc,
Şi-a învăţat pe dinafară
Trei balade de Coşbuc.
Cum treceau de dimineaţă
Pe cărarea din prisacă,
Lîngă-o palmă de verdeaţă
Au văzut păscînd o vacă.
-Ia să-mi spui, tătucă dragă –
Zice Vlad, mirărei prada –
Ce dihanie e asta,
Cu picere şi cu coadă?
- Apăi, nu te uiţi, odraslă,
Că-i o vacă a nu ştiu cui?
Şi să-ţi intre în cap că vaca
Este soaţa boului !
- Cum, şi boii se însoară?
A întrebat Vlad trufaş –
Şi-a răspuns Tîţoc Mînjoală:
-Numai boii, mintenaş!
(Ioan Pribeagu)
S-a-mbrăcat într-o tartană
Şi-a încins c-un brîu de aur
Toată zarea ardeleană.
Din grădini uitate, pomii
Îşi resfrîng noian de ramuri
Peste case mici şi albe
Cu ghivece pe la geamuri.
Pe întinsele ogoare
Trece-alene un păstor
Cu o turmă de mioare
Şi-un dulău în urma lor.
Şi-a purces Tîţoc Mînjoală
Cu Vlăduţ, în spre oraş
Să-şi mai ieie cîte-o ţoală
Pentru iarnă, mintenaş.
Cam slăbuţ e băieţaşul,
Dar voinic şi trăncălău
Şi dintre copii nu-i altul
Mai mintos în Besfalău.
Ştie carte, o grămadă,
Cum şi cîntece, buluc,
Şi-a învăţat pe dinafară
Trei balade de Coşbuc.
Cum treceau de dimineaţă
Pe cărarea din prisacă,
Lîngă-o palmă de verdeaţă
Au văzut păscînd o vacă.
-Ia să-mi spui, tătucă dragă –
Zice Vlad, mirărei prada –
Ce dihanie e asta,
Cu picere şi cu coadă?
- Apăi, nu te uiţi, odraslă,
Că-i o vacă a nu ştiu cui?
Şi să-ţi intre în cap că vaca
Este soaţa boului !
- Cum, şi boii se însoară?
A întrebat Vlad trufaş –
Şi-a răspuns Tîţoc Mînjoală:
-Numai boii, mintenaş!
(Ioan Pribeagu)
BURII IN BANAT
Un consilier local timisorean vrea sa populeze satele din BANAT cu BURII sud-africani
Bogdan
Herzog, unul din fondatorii Ligii Bănăţene, dar şi consilier local, a
lansat o idee ieşită din comun. Văzând că multe sate din Banat rămân
depopulate, unele nemaiavând niciun locuitor, dar cunoscând şi problemele cu care se confruntă comunitatea de buri din Africa de Sud, Herzog ar dori să lanseze acestora o invitaţie de a se aşeza în Banat.
Burii din Africa de Sud au probleme mari
după abolirea Apartheidului. Ei au devenit victime ale discriminării,
având loc numeroase atacuri împotriva populației albe într-o țară
considerată una dintre cele mai periculoase locuri de pe glob.
„În Constituţia României este
interzisă colonizarea, dar burii ar putea să dobândească în mod legal
statutul de refugiaţi. După căderea regimului Apartheid, din 1991, în
Africa de Sud au fost ucişi 60.000 de buri. Acolo se întâmplă asasinate
oribile. Într-un caz recent, şi câinele familiei a fost decapita. Sunt
sunt lucruri despre care presa scrie rar sau deloc“, a declarat Bogdan Herzog.
Burii
(denumire din olandeza boer – care înseamnă ţăran) sunt o parte din
populaţia albă din Africa de Sud. Ei provin în general din Olanda, dar
printre buri se numără şi germani sau francezi. Aceştia au colonizat
sudul Africii în 1652, când a existat Compania Olandeză a Indiilor de
Est. După anexarea Coloniei Cape coroanei britanice, burii s-au retras
şi au întemeiat Republica Bură, care cuprindea statele Orange, Transvaal
şi Natal. În două războaie cu englezii, burii au pierdut republicile.
Harnici ca șvabii colonizați în Banat
Burii au fost majoritatea agricultori şi crescători de vite, fiind de religie calvină. „Am
citit multe despre drama prin care trec ei. Am făcut apoi o
similitudine cu şvabii care au colonizat Banatul. Sunt oameni harnici.
Şi ei se ocupau de agricultură şi au convieţuit bine cu populaţiile
prezente. Ar putea să vină aşa cum au venit după 90 şi italienii în
Banat. Calea cea mai scurtă ar fi cererea de azil politic“, a mai declarat Bogdan Herzog.
Albii din Africa de Sud sunt vitime ale
discriminării și mii de oameni trăiesc la limita sărăciei după ce au
dați afară din fabrici, mine sau terenuri agricole. Acestea sunt
efectele favorizării pupulației de culoare. Numărul burilor din Africa
de Sud se cifrează undeva la 7 la sută din populația de 50 de milioane.
Mulți trăiesc în colonii insalubre, aidoma coloniilor de țigani din
România, fără să aibe drepturi la ajutoare guvernamentale sau servicii
medicale.
Burii
africani au însă şi alte oferte. Spre exemplu, statul Congo le oferă
zeci de mii de hectare de pământ pentru ca ei să se aşeze la ei şi să
lucreze în agricultură.
Reprezentantul Ligii Bănăţene a cunoscut
o persoană de origine bură în timpul facultăţii pe care a urmat-o în
America. Susţine că primul pas va fi realizarea de contacte cu
comunitatea bură din Africa de Sud.
Alte planuri ale organizaţiei
Unul dintre obiectivele Ligii Bănăţene este readucerea acasă a celor din diaspora bănăţeană care au părăsit aceste locuri.
„Vrem să facem unele
reprezentanţe onorifice la Berlin, Viena, Bruxelles, Budapesta, dar şi
în America sau Australia, unde există comunităţi mari de bănăţeni. Vrem
să îi aducem aici măcar ca vizitatori, apoi ca şi investitori. O dată cu
legarea autostrăzii de Ungaria, drumul va fi mai uşor. Şi la Bucureşti
vrem să facem un centru cultural al bănăţenilor, unde să se poată
întâlni cei care s-au mutat acolo“, a mai declarat Herzog.
Liga Bănăţeană a luat fiinţă pentru a
promova interesele regiunii, pe plan cultural, istoric și social,
anticipând momentul când va exista o regionalizare reală pe plan
economic și administrativ, după criteriile UE. De Ștefan Both – Adevarul
SA AJUTAM COPII NEVINOVATI. MULTUMESC DIN SUFLET
Liked · 19 minutes ago
Am mai strans jucarii, carti si jocuri pentru copiii de la Spitalul Fundeni, dar lucrurile cele mai importante si vitale pentru ei sunt medicamentele. Doneaza pentru viata lor in contul:
Asociaţia Speranţă pentru Tine
Cont: RO84 BRMA 0509 0263 5900 0000
Banca Românească
Cod Fiscal 25574408
Minoritati care fac legea
Minoritati care dispar, dar care fac legea
Sistemul
electoral face posibil ca minorităţi cu câteva sute de membri să intre
uşor în Parlament şi le dă puterea să răstoarne guverne. Minoritarii din
România sunt reprezentaţi în Parlament de 19 asociaţii etnice. Cea mai
mare organizaţie, UDMR, intră în competiţie ca orice alt partid, însă
celelalte 18 asociaţii obţinut câte un loc graţie unei legislaţii unice
în Europa, indiferent de mărimea comunităţii reprezentate.
UDMR a fost la alegerile din 2008 a
patra formațiune intrată în Parlament, cu 425.008 voturi valabile
obținute și 22 de mandate câștigate, în virtutea acestor voturi, în
Camera Deputaților.
Nu la fel se întâmplă cu celelalte minorități, care n-ar reuși să câștige voturi suficente pentru intrarea în Parlament.
Sistemul electoral autohton nu le impune
celorlalte minorităţi naționale decât o condiţie numerică: să obţină
10% din coeficientul electoral naţional, adică 2.177 de voturi, adunate
în toate colegiile din țară, în 2008.
Coeficientul diferă de la an la an, în
funcție de participarea la vot, iar în 2008 a fost așa de mic, de numai
21.772, deoarece prezența a fost redusă (s-a situat puțin sub 39%).
Adică, un minoritar intră în Parlament
cu un număr de voturi de 10 ori mai mic decât numărul mediu pe țară
necesar unui majoritar. Respectiv cu 2.177 de voturi, în loc de 21.772,
cum s-a întâmplat în 2008.
În plus, aceste voturi nu trebuie câștigate de un minoritar într-un singur colegiu uninominal, ci în toate cele existente.
Concret, în cazul unei minorităţi,
candidatul a figurat pe listele din toate colegiile şi i s-a repartizat
colegiul unde a obţinut cele mai multe voturi, dacă per total țară au
existat cel puțin 2.177 de voturi valabil exprimate în favoarea
formațiunii etnice care l-a desemnat.
Vicepreşedintele Autorităţii Electorale
Permanente (AEP), Marian Muhuleţ, spune că se atribuie locul din acel
colegiu potrivit unei convenţii: se presupune că acolo ar fi cel mai
bine reprezentată minoritatea respectivă. „Asta este legislaţia
noastră”, conchide Muhuleţ.
Pambuccian, ales într-un judeţ cu 39 de armeni
Un exemplu concret este cel al liderului
grupului parlamentar al minorităţilor, Varujan Pambuccian, care a fost
„ales” în colegiul uninominal 5 din Argeş, unde a reuşit să atragă 218
voturi valabil exprimate. În toată țara, sigla armenilor a .fost
ștampilată de mai puțin de 14.000 de persoane.
Potrivit recensământului din octombrie
2011, în tot judeţul Argeş, județul care se presupune, ptrivit
spiritului legii electorale, că ar exista cei mai mulți membri ai
acestei comunități, s-au declarat armeni doar 39 de persoane.
Armenii sunt o comunitate cu o
identitate culturală puternică, dar în România au mai rămas doar 1.780
de persoane care şi-au declarat această etnie la recensământul din 2002,
în baza căruia s-au desfăşurat scrutinurile din ultimii 10 ani şi se
vor desfăşura şi alegerile parlamentare din 2 decembrie anul acesta.
Rezultatele finale ale recensământului
din 2011 se vor da publicităţii în semestrul al doilea al lui 2013 şi
abia de atunci ele vor afecta statisticile şi alegerile. Dar, potrivit
INS, toate minorităţile au scăzut din 2002 până în octombrie 2011, mai
puţin cea a rromilor.
Datele recensământului, mai precis al
populaţiei stabile, sunt cele care dau numărul parlamentarilor, existând
o normă de reprezentativitate care stabilește numărul locurilor.
Potrivit legii care va funcţiona şi în decembrie, un loc de deputat se
acordă pentru 70.000 de oameni. Dacă oamenii respectivi nu sunt români,
ci minoritate etnică, norma dispare.
Discriminare
Adică, pentru majoritari, se trimite în
Parlament un om care să reprezinte interesele a 70.000 de români, iar în
cazul minorităților există și un loc la 257 de persoane.
Acesta este cel de-al doilea mare
avantaj pe care îl acordă legislaţia, în afara voturilor mai puţine
necesare pentru un loc: nu există nicio reglementare care să fixeze un
plafon sub care o minoritate deja existentă în Parlament să nu poate
beneficia de aceste prvilegii uriaşe la alegeri. Cel mai sugestiv
exemplu este cel al rutenilor, o minoritate care a intrat în competiţia
electorală începând cu anul 2000, după ce s-a desprins de ruși, așa cum
au făcut și lipovenii.
Uniunea Culturală a Rutenilor din
România este reprezentată în Parlament de Gheorghe Firczak, „câştigător”
în colegiul 6 din judeţul Hunedoara, cu 175 de voturi.
Firczak reprezintă în Camera Deputaţilor
interesele celor 257 de persoane care şi-au declarat această etnie în
toată ţara. Deputatul spune că „nu asta contează, ci faptul că trebuie
conservat specificul cultural al rutenilor, o minoritate care a jucat un
rol important în istoria României”. Uniunea are peste 1.000 de membri,
chiar dacă ruteni au mai rămas doar 257. „O parte sunt membri
simpatizanţi”, explică preşedintele Firczak. Adică, cea mai mare parte
a membrilor uniunii.
a membrilor uniunii.
În cazul acesta, Firczak reprezintă
interesele unei comunităţi etnice care înseamnă 0,001% din populaţia
României şi 0,36% din norma de reprezentare stabilită pentru un loc de
deputat.
Privilegii date de strămoşi
Ca un contraexemplu, la recensământul
din 2002, la care România avea 257 de ruteni, în ţara noastră trăiau
2.243 de chinezi. Varujan Pambuccian consideră nepotrivită comparaţia,
fiindcă legea electorală se referă doar la „minorităţile naţionale”.
Care sunt minorităţile naţionale? „Cele care provin din Declaraţia de la
Alba Iulia”, susţine Pambuccian.
„Nu contează numărul membrilor unei
comunităţi etnice, ci cât a cântărit existenţa lor aici. Vorbim de
locuire istorică”, insistă liderul grupului minorităţilor din Camera
Deputaţilor.
Adică, trebuie făcută diferenţa între
minoritate naţională şi imigranţi, în opinia deputatului, contează ce-au
făcut aceştia pentru România. Şi Pambuccian, şi Firczak spun că nu
trebuie schimbat nimic în legislaţie, ci doar în mentalitate, atât în
cea a majoritarilor, cât şi în cea a minoritarilor care trebuie să se
declare în număr mai mare. Findcă ambii susţin că numărul real îl
depăşeşte pe cel înregistrat la recensăminte.
Încalcă Constituţia
În Croaţia, sistemul cel mai apropiat de
cel românesc, Constituţia acordă în mod explicit minorităţilor dreptul
la discriminare pozitivă. În România, alineatul 2 de la articolul 6 din
Constituţie spune: „Măsurile de protecţie luate de stat pentru
păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de
egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români”.
Or, chiar acest articol este încălcat de
legea electorală. În Croaţia există însă o controversă permanentă
referitoare la drepturile minorităţilor, iar legislaţia foarte
favorabilă de aici este un caz special, apărut după războiul din fosta
Iugoslavie. În Albania şi Bulgaria sunt interzise partidele etnice, dar
minorităţile lor naţionale reuşesc totuşi să fie reprezentate în
Parlament, explică Monica Căluşer.
Rromii au un singur mandat, la fel ca rutenii
În afara discriminării pozitive,
raportat la majoritari, legislaţia are un efect discriminatoriu chiar în
interiorul grupului parlamentar. Rromii, care în 2002 erau declaraţi
535.140, au tot un loc de deputat, exact ca rutenii, cei cu numai 257 de
persoane în comunitate.
Monica Căluşer, coordonator de proiecte
la Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, spune că
legislaţia are deficienţe mari şi că este nevoie de modificări pe baza
unor dezbateri publice.
Sistemele electorale de afară sunt
foarte diverse, dar niciunul nu este „atât de darnic” precum cel
românesc, în privinţa minorităţilor. Nu mai există nicio ţară europeană
cu un model asemănător şi cu atâtea minorităţi reprezentate parlamentar,
fără să ţină cont de proporţia minorităţii.
Dacă România oferă un loc pentru fiecare
minoritate naţională care nu reuşeşte să depăşească pragul electoral,
Slovenia are „locuri rezervate” doar pentru maghiari şi italieni, iar în
Croaţia există trei rezervate pentru sârbi, câte unul pentru italieni
şi maghiari, unul comun pentru cehi şi slovaci, unul pentru celelalte
minorităţi foste iugoslave (cu excepţia sârbilor) şi unul pentru restul
minorităţilor (austriecii, bulgarii, germanii, polonezii, rromii,
românii, rutenii, ruşii, turcii, ucrainenii, vlahii şi evreii).
„Sistemul autohton este unul simbolic,
nu are impact foarte mare, dar oferă minoritarilor sentimentul că au o
recunoaştere”, spune Monica Căluşer. Aşa cum este acum, însă, explică
ea, legea face să nu existe o concurenţă între asociaţii care să
reprezinte diferitele comunităţi, iar politicienii aleşi să nu
reprezinte foarte eficient interesele minorităţii. De Mariana Bechir – Adevarul
Situația din Camera Deputaților, alegerile 2008:
Nota: Stefan Vlad Nicorescu, un bebelus nascut cu o afectiune rara, va avea nevoie de peste 50 de operatii pana la maturitate!
Vlad a fost diagnosticat cu sindrom Apert
Vlad are 4 luni si s-a nascut cu probleme grave de sanatate. La cateva ore dupa nastere, a fost diagnosticat cu sindrom Apert, o boala foarte rara care provoaca malformatii. Are nevoie de tratament si de operatii in strainatate. In urmatorii ani va suferi peste 60 de interventii chirurgicale de reconstructie a craniului si a membrelor. Are nevoie de cel putin 60.000 de euro. Il putem ajuta donand doi euro prin SMS la 848.
“Am avut un vis. De obicei, cred in vise. Am visat, in luna aceea cand am facut multe ecografii, ca l-am nascut acasa si il tineam asa, in brate, si i-am spus: puiul mamei, trebuie sa mergem repede la doctor ca esti bolnav! Si mi-a raspuns copilul, de doua ori mi-a raspuns: Mami, sunt bine! Mami, Sunt bine! Si-am crezut in visul asta pentru ca, daca n-a fost bine la nastere, va fi sigur bine mai incolo pentru ca l-am visat brunet, cu ochi albastri, exact cum s-a nascut. Si de aceea sper ca, daca copilul meu mi-a spus in vis ca va fi bine, ca e bine, va fi bine sigur, chiar daca o sa luptam mult” (povesteste mamica lui Stefan, cu lacrimile suroind pe obraji, in momentul filmarii).
Nimic nu e mai dureros sau mai traumatizant in viata aceasta decat suferinta si boala copilului tau! Cand este bebelus, ai impresia, parinte fiind, ca sunteti inseparabili, ca sunteti UNA, nevoie de a-l ocroti, de a-l apara de orice suferinta este uriasa! Sa stii ca analizele tale, in perioada sarcinii au iesit perfect, astfel incat n-a fost necesar sa iei nici macar vitamine, sa stii ca in interiorul tau prinde viata si creste bucatica din tine si din Dumnezeire, este o fericire pe care nu o poti descrie simplu, in cuvinte. Socul este cu atat mai mare cu cat nici macar n-ai fost avertizat ca bebelusul tau se va naste cu probleme greu de imaginat sau anticipat.
In luna a opta a sarcinii, medicul specializat in morfologie fetala nu-i mai vedea conturul capului, de aceea i-a recomandat mamei sa mai ceara si o a doua opinie. A doua opinie, a fost, la fel, rezervata in privinta unui potential risc fetal sau a vreunei probleme, clar exprimata. Sarcina se afla in parametri normali. Parintii au ales sa nu se nelinisteasca. Poate ca, undeva in periplul acesta de la un specialist la altul, s-a format o opinie, dar din grija pentru mama si copil (sa nu grabeasca nasterea prin socul emotional al mamei), s-a preferat sa nu se dea curs verbal sau scris, vreunei concluzii preliminare. Din cand in cand, cate un medic isi masca ingrijorarea printr-un “Nu stiu, ceva nu e, totusi, in regula.”
A venit si ziua in care Stefan urma sa dea binete acestei vieti fizice: 2 martie 2012. Mama este anesteziata local, tata urmareste momentul nasterii de undeva dintr-un plan superior al camerei, dincolo de un geam de protectie. Este emotionat si aproape fericit. Acea neliniste a medicilor din ultima luna de nastere o preluase si el.
- Doamne, sa fie bine! Sa fie bine!
Momentul
in care baietelul lui a fost scos afara din burtica mamei (cezariana),
n-o sa-l uite tot restul vietii sale pentru ca este pecetluit de emotie,
emotie impregnata de uluire, de compasiune, de iubire si de … teama! Ce
se va intampla cu bebelusul lor?
- Momentul in care l-am vazut afara a fost greu, foarte greu! Efectiv, i-am vazut prima data capul deformat. Greu de explicat in cuvinte ce simti … .
Taticul a vazut gestul unei asistente cand mama a cerut sa-si tina copilul in brate si l-a surpins intr-o fotografie. Nu stia atunci ca sotia lui suferise deja socul emotional care ii stersese din minte aceasta clipa. Pierduse, pus si simplu, contactul cu realitatea: se adancise in suflet – durerea a fost prea mare. Apucase sa-l vada, o clipa, in oglinda de deasupra mesei de operatie si acela a fost momentul in care s-a pierdut in sine, in starea de inconstienta posttraumatica.
Inca tulburat si speriat de posibila gravitate a situatiei fiului sau nou-nascut, taticul coboara din sala de observatie, pentru a-si vedea fiul, inainte sa fie dus la Terapie Intensiva.
- Doamna doctor cum e copilul?
- Grav, foarte grav!
Mama a cerut insistent sa-si vada bebelusul, dar familia si asistentele ii contraargumentau ca nu este inca restabilita dupa operatie, ca indicat ar fi sa mai astepte, ca nu e momentul s.a.m.d. . A asteptat pana a doua zi si, ignorandu-si durerile postoperatorii, a ajuns in incaperea unde se afla Stefan, fiul ei nou-nascut.
- Imi cautam copilul cu privirea, apoi am intrebat care e copilul meu.
- Ultimul, din dreapta, i-a spus asistenta de la Terapie Intensiva.
- A fost prima data cand i-am vazut manutele si piciorusele. Capul, ma asteptam sa fie astfel. Mi-am zis: e copilul meu si o fac tot ce pot pentru el!
- Pot sa pun mana pe el?
- Da, poti, dar mai intai trebuie sa te dezinfectezi.
(…)
- La un moment dat, stand langa el, mi s-a facut rau si i-am zis asistentei ca mi-e rau. M-am asezat pe un scaun si n-am mai stiut de mine.
Asistentele si mamicile prezente la acest incident s-au speriat, pentru ca nu-si mai revenea.
- Singurul lucru care m-a facut sa ma trezesc a fost ca mi-am auzit copilul pangand prima oara.
Un alt simptom al stresului posttraumatic a fost acela al afectarii memoriei de scurta durata si a lipsei de concentrare; atunci cand un medic sau o asistenta i se adresa, vorbindu-i despre copil, uita mesajul in clipa imediat urmatoare.
Pe langa malformatia craniofaciala (craniu in forma de clepsidra), Stefan se nascuse si cu polisindactilie la maini si la picioare (degete lipite).
Intr-una din zile, un medic neonatolog a interpelat-o pe mama:
- Sper ca nu aveti de gand sa-l parasiti!
- E copilul meu! Nu-l parasesc! Nu pot sa fac asa ceva, chiar daca nu are sanse! De ce m-ati intrebat asa ceva!?
In a treia zi de viata, bebelusului i se face un RMN al craniului: “malformatie cranio-faciala-vicerocraniu hipoplazic cu exoftalmie bilaterala, neurocraniu aplatizat posterior, fontanela anterioara si posterioara inchise; fara leziuni cerebrale acute”.
Urmeaza ecografii renale si cardiace: in limite normale. Examen oftalmologic: normal. Testare auditiva: functii normale.
In a sasea zi de viata, Stefan a facut un computer tomograf al craniului, cu diagnostic prezumtiv de Sindrom Apert. CT-ul confirma diagnosticul. Medicii recomanda si o testare genetica.
Taticul lui Stefan s-a mobilizat si, indemnat de medicul neurochirurg roman, a trimis documentatia medicala la diferite clinici specializate in acest sindrom, din Germania si Franta.
Sunt externati si familia incearca sa se acomodeze cu noua viata. Acasa ii asteptau bunica si Raul, fratiorul mai mare cu 5 ani.
Primesc raspunsul de accept pentru investigatii al clinicii din Wurzburg – Germania.
9 mai 2012. Sunt internati in clinica germana. Pe parcursul a 17 zile, Stefan este supus mai multor investigatii. Concluzia analizei de biologie moleculara: s-au schimbat doi aminoacizi in AND-ul lui Stefan.
Practic, acesta ar putea fi motivul inchiderii timpurii a suturilor craniene (craniosinostozei) si a unirii degetelor de la maini si de la picioare (polisindactilie).
Pentru corectarea craniosinostozei, medicii germani anticipeaza o serie lunga si foarte, foarte dureroasa de interventii chirurgicale (minim 2 operatii in fiecare an), in urmatorii 15-20 de ani. Obiectivul este acela al obtinerii unui optim de armonie estetica si functionala. Exista sanse mari de recuperare.
- Daca nu se intervine chirurgical, creierul nu se poate dezvolta. Se dezvolta in anumite directii, unde-i permite forma capului, oricum nu s-ar dezvolta normal si vor aparea deficiente majore: de vorbire, de vedere, locomotorii, etc, ne sinteziseaza tatal lui Stefan procedura terapeutica (interviu filmare).
(…)
- Cred ca va fi cumplit, am inteles ca dupa operatie o sa fie cumplit! O sa fie umflat la fata, o sa aiba dureri mari, o sa-i traga de oase, o sa i le modifice! Medicii de la Wurzburg, ne-au spus ca operatiile astea vor fi traumatizante pentru Stefan! De aceea, vor sa amane cat de mult cu putinta prima operatie, alt motiv, fiind si acela de a mai elimina din ele!
In
urma cu doua saptamani, familia Nicorescu s-a intors de la Wursburg.
Stefan a fost supus unor investigatii specifice intr-un laborator de
somnologie. Din fericire, rezultatul investigatiilor permite amanarea cu
4 luni a primei operatii. A doua operatie va fi efectuata la un an si
patru luni.
De asemenea, pe langa interventiile chirurgicale craniene si maxilofaciale, se va interveni chirurgical si pentru a corecta, atat cat le va permite conformatia, polisindactilia. Radiografiile au fost trimise unui profesor renumit de la o clinica specializata din Hamburg. Va fi nevoie de minim 4,5 operatii pentru reconstructia a numai patru degete, la fiecare mana si la fiecare picior. Parintii toaleteaza in fiecare zi zonele afectate printr-o procedura dureroasa pentru Stefan, dar absolut necesara.
Am avut ocazia sa cunosc toti membrii familiei Nicorescu, in ziua filmarii. Am fost martora multor lacrimi, dar am avut si bucuria sa constat ca exista multa iubire in caminul acesta, multa intelegere si mult ajutor reciproc.
Stefan a capatat cea mai buna familie cu putinta si impreuna vor depasi toate experientele dificile, toate suferintele si neputintele in momentele acelea de viata in care Stefan va trebui sa triumfe! Cand afirm asta, ma gandesc la cuvintele bunicii lui Stefan:
- Eu il vad si acuma ca pe un copil normal. Noi traim cu speranta ca o sa fie bine si eu sper din tot sufletul sa ajunga sa se faca ori un preot, ori un doctor, ca si el, la randul lui, sa poata sa ajute pe multi copii care vor ajunge in situatia lui! Oooo, da, o sa-l ajute Dumnezeu sa treaca cu bine peste toate durerile, peste toate incercarile vietii lui, peste toate operatiile care vor fi pe capul lui si pe manutele lui si la piciorusele lui!
Anii care vor veni, intr-adevar, nu vor fi usori nici pentru Stefan, micutul nostru, nici pentru familia sa! Multe lacrimi se vor scurge inca, la capataiul lui, dupa fiecare operatie, dar vor fi si de bucurie, dupa fiecare reusita!
Cheltuielile, desi au primit Formularul S2, pentru primele operatii, vor fi foarte mari! Numai pentru transport, tratament, cazare (multe proceduri se fac in clinica de zi, deci nu vor fi internati), vor plati zeci de mii de euro, in urmatorii ani.
Acum, prin cei 2 euro donati prin sms trimis la 848, zugravim inceputul schimbarii destinului lui Stefan! Medicii si Dumnezeu-Viata fac restul!
Stefan are nevoie de noi!
Salvand un copil, salvam, in fapt, LUMEA!
Acesta este site-ul lui Stefan: http://www.viatacuapert.ro/
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Alinei Petrescu, Ingerul lui Stefan in campania Vreau Sa Ajut! http://www.facebook.com/alina.petrescu.79
http://www.facebook.com/Esential.Antena3
Dana Dumitra Dumitrache
Stefan va este recunoscator pentru cei 2 Eur donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Stefan va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate) https://www.paypal.com/ro/cgi-bin/webscr?cmd=_flow&SESSION=0yox470C50RQdM3IBnHjwD9GdUrdWZIiJJxtXFwbzW6PqeYZ8TjIRPUoTSi&dispatch=5885d80a13c0db1f8e263663d3faee8d8494db9703d295b4a2116480ee01a05c (donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Nicorescu Stefan Vlad”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Vlad are 4 luni si s-a nascut cu probleme grave de sanatate. La cateva ore dupa nastere, a fost diagnosticat cu sindrom Apert, o boala foarte rara care provoaca malformatii. Are nevoie de tratament si de operatii in strainatate. In urmatorii ani va suferi peste 60 de interventii chirurgicale de reconstructie a craniului si a membrelor. Are nevoie de cel putin 60.000 de euro. Il putem ajuta donand doi euro prin SMS la 848.
“Am avut un vis. De obicei, cred in vise. Am visat, in luna aceea cand am facut multe ecografii, ca l-am nascut acasa si il tineam asa, in brate, si i-am spus: puiul mamei, trebuie sa mergem repede la doctor ca esti bolnav! Si mi-a raspuns copilul, de doua ori mi-a raspuns: Mami, sunt bine! Mami, Sunt bine! Si-am crezut in visul asta pentru ca, daca n-a fost bine la nastere, va fi sigur bine mai incolo pentru ca l-am visat brunet, cu ochi albastri, exact cum s-a nascut. Si de aceea sper ca, daca copilul meu mi-a spus in vis ca va fi bine, ca e bine, va fi bine sigur, chiar daca o sa luptam mult” (povesteste mamica lui Stefan, cu lacrimile suroind pe obraji, in momentul filmarii).
Nimic nu e mai dureros sau mai traumatizant in viata aceasta decat suferinta si boala copilului tau! Cand este bebelus, ai impresia, parinte fiind, ca sunteti inseparabili, ca sunteti UNA, nevoie de a-l ocroti, de a-l apara de orice suferinta este uriasa! Sa stii ca analizele tale, in perioada sarcinii au iesit perfect, astfel incat n-a fost necesar sa iei nici macar vitamine, sa stii ca in interiorul tau prinde viata si creste bucatica din tine si din Dumnezeire, este o fericire pe care nu o poti descrie simplu, in cuvinte. Socul este cu atat mai mare cu cat nici macar n-ai fost avertizat ca bebelusul tau se va naste cu probleme greu de imaginat sau anticipat.
In luna a opta a sarcinii, medicul specializat in morfologie fetala nu-i mai vedea conturul capului, de aceea i-a recomandat mamei sa mai ceara si o a doua opinie. A doua opinie, a fost, la fel, rezervata in privinta unui potential risc fetal sau a vreunei probleme, clar exprimata. Sarcina se afla in parametri normali. Parintii au ales sa nu se nelinisteasca. Poate ca, undeva in periplul acesta de la un specialist la altul, s-a format o opinie, dar din grija pentru mama si copil (sa nu grabeasca nasterea prin socul emotional al mamei), s-a preferat sa nu se dea curs verbal sau scris, vreunei concluzii preliminare. Din cand in cand, cate un medic isi masca ingrijorarea printr-un “Nu stiu, ceva nu e, totusi, in regula.”
A venit si ziua in care Stefan urma sa dea binete acestei vieti fizice: 2 martie 2012. Mama este anesteziata local, tata urmareste momentul nasterii de undeva dintr-un plan superior al camerei, dincolo de un geam de protectie. Este emotionat si aproape fericit. Acea neliniste a medicilor din ultima luna de nastere o preluase si el.
- Doamne, sa fie bine! Sa fie bine!
Momentul
in care baietelul lui a fost scos afara din burtica mamei (cezariana),
n-o sa-l uite tot restul vietii sale pentru ca este pecetluit de emotie,
emotie impregnata de uluire, de compasiune, de iubire si de … teama! Ce
se va intampla cu bebelusul lor?- Momentul in care l-am vazut afara a fost greu, foarte greu! Efectiv, i-am vazut prima data capul deformat. Greu de explicat in cuvinte ce simti … .
Taticul a vazut gestul unei asistente cand mama a cerut sa-si tina copilul in brate si l-a surpins intr-o fotografie. Nu stia atunci ca sotia lui suferise deja socul emotional care ii stersese din minte aceasta clipa. Pierduse, pus si simplu, contactul cu realitatea: se adancise in suflet – durerea a fost prea mare. Apucase sa-l vada, o clipa, in oglinda de deasupra mesei de operatie si acela a fost momentul in care s-a pierdut in sine, in starea de inconstienta posttraumatica.
Inca tulburat si speriat de posibila gravitate a situatiei fiului sau nou-nascut, taticul coboara din sala de observatie, pentru a-si vedea fiul, inainte sa fie dus la Terapie Intensiva.
- Doamna doctor cum e copilul?
- Grav, foarte grav!
Mama a cerut insistent sa-si vada bebelusul, dar familia si asistentele ii contraargumentau ca nu este inca restabilita dupa operatie, ca indicat ar fi sa mai astepte, ca nu e momentul s.a.m.d. . A asteptat pana a doua zi si, ignorandu-si durerile postoperatorii, a ajuns in incaperea unde se afla Stefan, fiul ei nou-nascut.
- Imi cautam copilul cu privirea, apoi am intrebat care e copilul meu.
- Ultimul, din dreapta, i-a spus asistenta de la Terapie Intensiva.
- A fost prima data cand i-am vazut manutele si piciorusele. Capul, ma asteptam sa fie astfel. Mi-am zis: e copilul meu si o fac tot ce pot pentru el!
- Pot sa pun mana pe el?
- Da, poti, dar mai intai trebuie sa te dezinfectezi.
(…)
- La un moment dat, stand langa el, mi s-a facut rau si i-am zis asistentei ca mi-e rau. M-am asezat pe un scaun si n-am mai stiut de mine.
Asistentele si mamicile prezente la acest incident s-au speriat, pentru ca nu-si mai revenea.
- Singurul lucru care m-a facut sa ma trezesc a fost ca mi-am auzit copilul pangand prima oara.
Un alt simptom al stresului posttraumatic a fost acela al afectarii memoriei de scurta durata si a lipsei de concentrare; atunci cand un medic sau o asistenta i se adresa, vorbindu-i despre copil, uita mesajul in clipa imediat urmatoare.
Pe langa malformatia craniofaciala (craniu in forma de clepsidra), Stefan se nascuse si cu polisindactilie la maini si la picioare (degete lipite).
Intr-una din zile, un medic neonatolog a interpelat-o pe mama:
- Sper ca nu aveti de gand sa-l parasiti!
- E copilul meu! Nu-l parasesc! Nu pot sa fac asa ceva, chiar daca nu are sanse! De ce m-ati intrebat asa ceva!?
In a treia zi de viata, bebelusului i se face un RMN al craniului: “malformatie cranio-faciala-vicerocraniu hipoplazic cu exoftalmie bilaterala, neurocraniu aplatizat posterior, fontanela anterioara si posterioara inchise; fara leziuni cerebrale acute”.
Urmeaza ecografii renale si cardiace: in limite normale. Examen oftalmologic: normal. Testare auditiva: functii normale.
In a sasea zi de viata, Stefan a facut un computer tomograf al craniului, cu diagnostic prezumtiv de Sindrom Apert. CT-ul confirma diagnosticul. Medicii recomanda si o testare genetica.
Taticul lui Stefan s-a mobilizat si, indemnat de medicul neurochirurg roman, a trimis documentatia medicala la diferite clinici specializate in acest sindrom, din Germania si Franta.
Sunt externati si familia incearca sa se acomodeze cu noua viata. Acasa ii asteptau bunica si Raul, fratiorul mai mare cu 5 ani.Primesc raspunsul de accept pentru investigatii al clinicii din Wurzburg – Germania.
9 mai 2012. Sunt internati in clinica germana. Pe parcursul a 17 zile, Stefan este supus mai multor investigatii. Concluzia analizei de biologie moleculara: s-au schimbat doi aminoacizi in AND-ul lui Stefan.
Practic, acesta ar putea fi motivul inchiderii timpurii a suturilor craniene (craniosinostozei) si a unirii degetelor de la maini si de la picioare (polisindactilie).
Pentru corectarea craniosinostozei, medicii germani anticipeaza o serie lunga si foarte, foarte dureroasa de interventii chirurgicale (minim 2 operatii in fiecare an), in urmatorii 15-20 de ani. Obiectivul este acela al obtinerii unui optim de armonie estetica si functionala. Exista sanse mari de recuperare.
- Daca nu se intervine chirurgical, creierul nu se poate dezvolta. Se dezvolta in anumite directii, unde-i permite forma capului, oricum nu s-ar dezvolta normal si vor aparea deficiente majore: de vorbire, de vedere, locomotorii, etc, ne sinteziseaza tatal lui Stefan procedura terapeutica (interviu filmare).
(…)
- Cred ca va fi cumplit, am inteles ca dupa operatie o sa fie cumplit! O sa fie umflat la fata, o sa aiba dureri mari, o sa-i traga de oase, o sa i le modifice! Medicii de la Wurzburg, ne-au spus ca operatiile astea vor fi traumatizante pentru Stefan! De aceea, vor sa amane cat de mult cu putinta prima operatie, alt motiv, fiind si acela de a mai elimina din ele!
In
urma cu doua saptamani, familia Nicorescu s-a intors de la Wursburg.
Stefan a fost supus unor investigatii specifice intr-un laborator de
somnologie. Din fericire, rezultatul investigatiilor permite amanarea cu
4 luni a primei operatii. A doua operatie va fi efectuata la un an si
patru luni.De asemenea, pe langa interventiile chirurgicale craniene si maxilofaciale, se va interveni chirurgical si pentru a corecta, atat cat le va permite conformatia, polisindactilia. Radiografiile au fost trimise unui profesor renumit de la o clinica specializata din Hamburg. Va fi nevoie de minim 4,5 operatii pentru reconstructia a numai patru degete, la fiecare mana si la fiecare picior. Parintii toaleteaza in fiecare zi zonele afectate printr-o procedura dureroasa pentru Stefan, dar absolut necesara.
Am avut ocazia sa cunosc toti membrii familiei Nicorescu, in ziua filmarii. Am fost martora multor lacrimi, dar am avut si bucuria sa constat ca exista multa iubire in caminul acesta, multa intelegere si mult ajutor reciproc.
Stefan a capatat cea mai buna familie cu putinta si impreuna vor depasi toate experientele dificile, toate suferintele si neputintele in momentele acelea de viata in care Stefan va trebui sa triumfe! Cand afirm asta, ma gandesc la cuvintele bunicii lui Stefan:
- Eu il vad si acuma ca pe un copil normal. Noi traim cu speranta ca o sa fie bine si eu sper din tot sufletul sa ajunga sa se faca ori un preot, ori un doctor, ca si el, la randul lui, sa poata sa ajute pe multi copii care vor ajunge in situatia lui! Oooo, da, o sa-l ajute Dumnezeu sa treaca cu bine peste toate durerile, peste toate incercarile vietii lui, peste toate operatiile care vor fi pe capul lui si pe manutele lui si la piciorusele lui!
Anii care vor veni, intr-adevar, nu vor fi usori nici pentru Stefan, micutul nostru, nici pentru familia sa! Multe lacrimi se vor scurge inca, la capataiul lui, dupa fiecare operatie, dar vor fi si de bucurie, dupa fiecare reusita!
Cheltuielile, desi au primit Formularul S2, pentru primele operatii, vor fi foarte mari! Numai pentru transport, tratament, cazare (multe proceduri se fac in clinica de zi, deci nu vor fi internati), vor plati zeci de mii de euro, in urmatorii ani.
Acum, prin cei 2 euro donati prin sms trimis la 848, zugravim inceputul schimbarii destinului lui Stefan! Medicii si Dumnezeu-Viata fac restul!
Stefan are nevoie de noi!
Salvand un copil, salvam, in fapt, LUMEA!
Acesta este site-ul lui Stefan: http://www.viatacuapert.ro/
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Alinei Petrescu, Ingerul lui Stefan in campania Vreau Sa Ajut! http://www.facebook.com/alina.petrescu.79
http://www.facebook.com/Esential.Antena3
Dana Dumitra Dumitrache
Stefan va este recunoscator pentru cei 2 Eur donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Stefan va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate) https://www.paypal.com/ro/cgi-bin/webscr?cmd=_flow&SESSION=0yox470C50RQdM3IBnHjwD9GdUrdWZIiJJxtXFwbzW6PqeYZ8TjIRPUoTSi&dispatch=5885d80a13c0db1f8e263663d3faee8d8494db9703d295b4a2116480ee01a05c (donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Nicorescu Stefan Vlad”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Calin Graur, un baietel din Iasi care isi duce cu un curaj desavarsit bataliile cu … o forma rara de CANCER!
Cand esti copil, lumea este nesfarsita si viata o realitate “a
priori”. O traiesti prin plinatatea iubirii inocente, iar Zeii iti sunt
parintii. Parintii sunt rasaritul si apusul fiecarei zile si fiecarei
clipe pe care copilul o traieste minunandu-se si bucurandu-se si
intristandu-se din te miri ce pentru ca, mai apoi, sa se bucure iar si
iar, fiind pur si simplu fericit, stiind sa-si traiasca fericirea!
Fericirea este starea naturala a oricarui copil nascut din dragoste si
iubit deopotriva!
Calin a dat binete Vietii intr-o dupa amiaza de inceput de noiembrie 2006. Parca ar mai fi vrut sa stea in burtica mamei, cel putin asta ne-ar inspira “circulara de cordon” care i-a zadarnicit un pic respiratia. Si-a revenit repede si a tras primul chiot, spre bucuria si usurarea mamei.
Crestea frumos, era voios; doar atitudinea fata de mancare era una de respingere. Parintii nu mai stiau ce joc si ce rugaminti sa inventeze ca sa il determine sa manance. La varsta de cinci luni a respins lapticul matern, continuand dupa aceea, stoic, lupta cu laptele “formula”. Inainte de a implini un an, sistemul sau imunitar incepe sa dea semne de revolta: capata o brosolita care, multa vreme de aici incolo, ii creeaza probleme; face in mod repetat rinoadenoidite; urmeaza tratamentele clasice cu antipiretice, antiinflamatoare si antibiotice (cefalosporine).
Vorbeste precoce, face primii pasi precoce. Este un copil cum altfel, decat precoce. Este minunea din viata parintilor sai! Este TOTUL pentru ei.
In 2009, familia Graur s-a largit, in existenta lor poposind si Carla, surioara mai mica a lui Calin!
- Ne-am bucurat foarte tare ca avem o pereche!
Vine si februarie 2010 si nu vine cu stare de bine. Calin incepe sa acuze dureri de cap si de picioare, cu caracter inconstant, vomita frecvent, dupa primele imbucaturi de mancare, insa numai acasa, nu si la gradinita!
- Credeam ca e un reflex. Dupa ce varsa, incepea sa manance din nou. Se intampla indeosebi la masa de pranz si numai acasa, nu si la gradinita!
A inceput sa mearga dezechilibrat, sa urce cu greutate scarile si sa cada tot timpul. Apoi, la pachet, a aparut si incotinenta urinara si fecala.
- Mai intai am crezut ca este vorba de gelozie fraterna! Ma gandeam, imi povesteste mama, ca doreste atentia noastra afectiva, acum ca surioara lui ne tinea ocupati! Am fost la psiholog, dar si la psihiatru. Amandoi ne-au confirmat ca despre acest sindrom este vorba: gelozie fraterna.
Pentru ca motricitatea lui era vizibil afectata, mama contacteaza telefonic un medic neurolog pediatru si ii enumera simptomele:
- Din ce-mi descrii tu nu pare sa fie sindromul de gelozie fraterna, ci ceva mai serios care trebuie investigat!
(…)
- Cateva zile l-am urmarit atenta. Se ridica cu dificultate, sprijinindu-se in maini, cadea frecvent. Ceva nu era cu adevarat, in regula! Intr-o dupa amiaza, am vizionat, impreuna cu sotul meu, o caseta cu un filmulet facut la ziua lui, cu un an in urma. Diferenta era socanta: in film, Calin era exuberant, sigur pe el, activ, se catara peste tot!
In aceeasi zi in care parintii au vizionat materialul video cu baietelul lor, Calin a cerut imperios sa fie dus la toaleta:
- Mami, fac pipi!
- Mergi la WC!
- Nu pot sa ma ridic!
S-au imbracat si au plecat la Spitalul de Recuperare din Iasi: era de garda un medic neurolog pe care mama il cunostea. Acesta l-a consultat atent si i-a trimis sa faca urgent, la o clinica privata, un computer tomograf.
- Cred ca are probleme serioase la nivel cerebral!
Medicul radiolog, opineaza ca mai concludent ar fi un RMN cerebral, cu substanta de contrast. Rezultatul i-a paralizat de spaima pe parinti: prezenta hidrocefalie si niste mici formatiuni cerebrale care pareau metastaze pornite din alta parte a corpului.
- Am simtit ca se rupe pamantul sub noi! Simti ca nu mai traiesti, ca nu mai respiri, ca nu ti se intampla tie si copilului tau! De ce eu? Cum, eu? De ce copilul asta? In urmatoarea ora nici macar nu stiu cum am reusit sa ne facem bagajele si sa plecam cu masina personala, prin caldura de foc, era iulie 2010, spre Bucuresti!
Calin
este internat pe sectia ATI a Spitalului Bagdasar Arsene. I se fac
analize de sange, radiografii, fund de ochi etc. Calin abia respira din
pricina durerilor crunte de cap. Este letargic, semicomatos.
- In noaptea aceea am avut sentimentul ca-l pierdem! Un sentiment cumplit! Ne-am rugat intr-una si am plans pentru o viata intreaga!
Un medic chirurg neurolog il consulta in dimineata urmatoare si studiaza RMN-ul.
- Trebuie sa-i facem urgent si un RMN la coloana si sa-i repetam RMN-ul cerebral!
7 iulie 2010.
- Rezultatul RMN aproape ne-a omorat! “Tumora medulara T6-T8, hidrocefalie tetraventriculara si diseminari cerebrale leptomeningeale”. Deja se instalase parapareza (nn:paralizia tuturor membrelor) si noi eram niste parinti aproape morti.
Calin este stabilizat si mutat intr-un salon cu noua paturi (9!), toate ocupate de femei cu probleme neurologice grave. Din doua in doua ore, venea o asistenta si le intorcea de pe o parte pe alta si le schimba pungile de la sondele de urina. Mirosuri urate, caldura etc. . Ramane in acest salon inca 3 saptamani, pana cand va fi transferat la Spitalul Oncologic Fundeni. Tratamentul antiedematos isi face efectul si presiunea craniana se micsoreaza.
Medicii neurochirurgi decid o operatie de rezectie a tumorii. Mama, medic rezident la Spitalul Clinic de Copii, din Iasi, este lasata sa asiste la anestezia fiului sau. In acest timp, ii tot explica ce i se intampla, ce urmeaza sa I se intample, cu lacrimile suroindu-i pe obraz. Calin si-a vazut mama plangand, dar n-a spus nimic. Avea trei ani si jumatate si traia cumpana vietii lui.
In cele doua ore cat a durat operatia, au stat “stane de piatra”, in curtea spitalului. O asistenta medicala, psiholog de formatie, Ligia Moise, ii incurajeaza cum poate mai bine. Inainte sa intre in operatie, Ligia ii daruieste baietelului nostru un inel verde, din plastic:
- Asta e un inel magic! O sa-ti ia toate durerile, ai sa vezi!
(…)
- Ar putea sa ramana paralizat, le-a comunicat medicul chirurg parintilor. Vom face tot ce este omeneste posibil! Formatiunea asta intramedulara complica lucrurile!
Dupa doua ore, verdicul nu este cel asteptat:
- Tumora este intramedulara. Din pacate, nu se poate face diferenta intre tesutul normal si tumora. Am decis ca, decat sa-i fac rau, mai bine il las asa!I-am lungit un pic canalul medular ca sa nu mai comprime coloana. N-am putut rezeca decat foarte putin tesut pentru biopsie!
Rezultatul histopatologic nu este concludent. Numai suspiciuni de diagnostic: “astrocitom pilocitic”. Au trimis proba de biopsie si la Spitalul AKH, din Viena, acelasi raspuns: “prea putin tesut, de aceea nu se poate preciza un diagnostic”.
Calin se plange, in continuare, de dureri mari de cap. Parintii “respira” odata cu el, traiesc aproape lipiti de el, pentru el.
- De dimineata, pana seara, lacrimile nu ni se uscau in ochi! Nu ne mai trebuia mancare, nu ne mai trebuia nimic! Traiam fiecare zi cu tot ceea ce aducea ea si atat.
Incepe exercitiile de recuperare a motricitatii. Deocamdata, ramane imobilizat la pat si este transferat de la o sectie la alta sau plimbat pe aleile spitalului, cu ajutorul unui carucior. Ii tremurau picioarele.
In
pofida faptului ca medicul neurochirurg nu le-a recomandat tratamentul
oncologic, parintii isi iau copilul si il interneaza la IOB (Fundeni)
pentru investigatii si tratament de specialitate.
Incepe prima cura de chimioterapie: citostatice cu spectru larg, dat fiind faptul ca nu exista inca un diagnostic.
Apar efectele adverse: stare de greata, varsaturi, afte etc. Nu mai avea vene! Plangea mult, se zbatea la vederea oricarui ac!
Mama insista, dupa prima cura de citostatice, sa i se faca un RMN de control. Bucurie mare: tumora isi redusese dimensiunile cu peste 30%. Hemoleucograma arata valori apropiate de cele normale. Calin raspundea bine la tratament!
Dupa cateva zile, Calin ii spune mamei ca il doare foarte tare capul! Mainile si picioarele se miscau neregulat, coreic. Este chemata o salvare si ajung din nou la Spitalul Bagdasar Arseni. Fac un C.T.. Rezultat: ventricule marite, presiune intracraniana. Se impunea introducerea unui shunt ventriculoperitoneal. Este operat, din pacate, insa, shunt-ul nu are o valva care sa regleze drenajul. Ulterior va mai fi nevoie de alte doua operatii pentru schimbarea si reschimbarea acestuia.
Este adus pe targa, din sala de operatie: cap bandajat, insuficient cosmetizat (spalat de sange), fire groase. Mama este ingrozita. Nu mai permite nimanui sa ii manipuleze copilul!
Dupa o saptamana de spitalizare, merg acasa, la parinti, in Adjud. Calin se bucura de soare, intins pe o patura, in fata blocului. Mediul ii prieste. Se intorc la Bucuresti, cu un ventilator in bagaj: in salonul de spital era foarte cald. Nu stiau ca o sponsorizare rezolvase problema caldurii: fiecare salon de pe sectia de oncologie pediatrica era, acum, dotat cu un aparat de aer conditionat.
Incepe
a doua cura de citostatice. O alta zi, se plimbau prin curte. Mama
impingea plangand ascuns carutul; era singurul moment cand baietelul ei
nu o putea privi direct. Cerinta lui ii rezerva o mare bucurie:
- Mami, vreau sa merg!
- Poti sa mergi?!
- Mamiiiiiii, pot sa merg! Vezi, pot sa merg!
Lacrimile mamei curg, de data aceasta, de fericire!
De asemenea, se rezolvase si problema incontinentei urinare si fecale: au renuntat la pampers. Urmatorii pasi i-a facut pentru a merge singur la toaleta.
Intre timp, parintii au luat legatura cu medici si profesori din Germania, SUA, Turcia si Austria.
- Singurul raspuns care ne-a mobilizat a fost a fost cel al Dr. Ioana Knoeller, din Ravensburg. Este un medic neurochirug roman, pe care o consider ingerul salvator al lui Calin!
Mai ramanea de rezolvat aspectul financiar.
- Mi se parea imposibil de realizat! Si eu si sotul meu ne-am bazat intotdeauna pe fortele noastre proprii, eu considerand ca nici parintilor mei nu mai trebuia sa le cer bani dupa ce am terminat facultatea!
Dar rude, prieteni, cunoscuti, colegi, companii locale s-au mobilizat si, in scurt timp, au reusit sa stranga suma necesara pentru investigatii si pentru urmatoarea interventie chirurgicala.
Sfarsit de august 2010. Sunt internati la clinica de neurologie din Ravensburg, Germania. Incep investigatiile: analize de sange si RMN. Tumora intramedulara isi redusese atat de mult dimensiunile, incat nu se mai putea obtine alt tesut biopsic. Cerebral, insa, nu statea deloc bine: existau mari acumulari de lichid cefalorahidian, semn ca shunt-ul introdus in Romania nu mai era functional. I-au recoltat lichid cefalorahidian, i-au facut punctie lombara si ambele probe au fost trimise la Centrul de Referinta Tumorala din Bonn. Diagnosticul a fost : ”suspiciune de histiocitoza X”, o afectiune rara care afecteaza 4:1.000.000 copii.
Calin suporta o noua interventie chirurgicala de schimbare a unishunt-ului infundat.
- Cand a fost adus de la sala de operatie, era atat de curat, de frumos si de atent pansat, incat diferenta dintre ce vazusem in tara si ce constatasem aici mi s-a parut hilara!
Dupa o luna de spitalizare, timp in care a facut inclusiv recuperare motorie, au fost externati, spre bucuria lui Calin care se plictisise foarte tare (ii era dor de casa), avand recomandarea sa revina la control sase luni mai tarziu.
- Intr-o zi, eram acasa, trebaluiam in bucatarie. Am zarit cu coada ochiului cum Calin se invarteste brusc, ameteste si cade, lovindu-se cu capul de gresie! A inceput sa planga foarte tare, apoi a intrat in convulsii. O criza convulsiva puternica care a durat mai bine de un sfert de ora! Am crezut ca moare!
Medicii de la Spitalul de Copii “Sfanta Maria”, din Iasi, l-au stabilizat in ATI. Cateva ore mai tarziu au plecat acasa.
4 Ianuarie 2011. Calin face o noua criza convulsiva “grand mal”. La spital, in urmatoarele doua ore, a facut criza dupa criza. Medicamentul anticonvulsiv pe care il primeste Calin ii afecteaza aria vorbirii. Dintr-o data, baietelul speriat, intelege ca nu mai poate articula cuvinte!
10 ianuarie 2011. RMN-ul evidentiaza o realitate crunta: au reaparut formatiunile cerebrale. De asemenea, suporta o noua interventie chirurgicala de schimbare a shunt-ului care se infundase si de data aceasta. Se trimite tesut cerebral la laboratorul din Bonn.
Si cum o veste trista nu vine niciodata singura, rezultatul histopatologic a fost: “tumora glioneuronala leptomeningeala difuza”. Un tip nou de tumora cerebrala neclasificata inca de OMS.
Din februarie 2011 pana in iunie 2012, Calin a facut 18 cure de citostatic, in clinica de zi. Le-a suportat binisor. Saptamana viitoare urmeaza sa faca cea de-a 19-a cura.
Anul trecut, in aprilie si iunie au reaparut crizele convulsive. Cea mai severa a facut-o in decembrie, in preajma zilei de Sf. Nicolae. I s-a completat tratamentul anticonvulsiv. Dupa fiecare criza epileptica face febra si are dureri mari de cap. Un C.T. cerebral evidentiaza prezenta unui edem cerebral. Face tratament antiedematos. Nu-si mai putea misca mana stanga (paralizie Todd). Recupereaza functionalitatea acestei maini, ulterior.
In urma cu o saptamana s-au intors de la controlul neurologic si oncologic efectuat la Ragensburg. Vestile nu au fost tocmai bune: tumora intramedulara a crescut foarte mult in volum – 8, 3 cm.
Parintii asteapta, in acest moment, decizia medicilor oncologi (au fost consultati si medici specialisti de la clinica de oncologie pediatrica din Tubingen – Germania): sa continuie chimioterapia, sa-i fie schimbat protocolul chimio sau sa faca radioterapie tintita, atat pe coloana, cat si la cap.
In toata aceasta perioada (2011-2012), parintii au incercat sa-I asigure o viata normala. Calin merge la gradinita, insa se plictiseste repede in prezenta copiilor, motiv pentru care se reorienteaza catre adultii din gradinita, oferindu-se sa-i ajute, avand, astfel, prilejul sa comunice direct cu acestia.
In timpul interviului telefonic, la un moment dat il aud cum isi intreaba mama:
- Cu cine vorbesti?
- Cu Dana.
- Vreau sa vorbesc si eu cu ea!
- Da??! Poftim!
- Buna, Calin? Ce faci?
- Bine. Doamna doctor Ioana m-a operat la cap, stii? Si mi-a facut si poza!
- Stiu! Dar, i-a spune-mi, Calin, cum te descurci tu cu boala?
Reactia
lui m-a lasat fara cuvinte de uimire: a inceput sa-mi cante un cantecel
dintr-un desen animat “Thomas”. Touche! Inocenta lui a fentat
intrebarea nepotrivita si mi-a “raspuns” inconstientul sau flerul sau.
Ii cunoscusem personal pe ambii parinti, intr-o alta deplasare pe care am facut-o la Iasi, in urma cu o luna. Tata isi controla cu greu tremurul vocii cand imi vorbea despre fiul sau. Ne intalnisem ca sa putem vorbi un pic despre Calin. Cu mama, intalnirea a fost neasteptata/neprogramata si … “intamplatoare”. Cautam o persoana “de decizie” care sa-mi inlesneasca intrarea masinii incarcate cu tehnica de filmare, in curtea spitalului. A venit la mine si mi-a spus, simplu:
- Sunt mama lui Calin. Calin Graur. Ati filmat cu noi (filmase Luiza). Ce faceti?
Habar nu aveam ca este medic (medic rezident medicina pediatrica de urgenta). Imi zambea cald. Am imbratisat-o in fuga si am plecat promitandu-i ca, dupa filmare, o sa ma intorc, sa vorbim. Evenimentele s-au precipitat, n-am mai avut timp. Nu ne-am mai reintalnit .
Vorbeste molcom, trist deseori si atinge, din cand in cand, accentele moldovenesti. Este mama a 3 copii: Calin, Carla si Daria (are zece luni).
- Calin este sufletul meu!
Calin stie asta, asa ca, din cand in cand, ii testeaza iubirea/atentia afectiva, cand este ocupata cu treburile casnice sau cu surorile sale:
- Vai ce ma doare capul! Nu mai pot! Hai, mangaie-ma, putin!
- Calin, vorbesti serios (nu odata o pacalise ca il doare, mangaierile veneau intotdeauna insotite de o pastila)? Sigur te doare? Nu ma pacali!
- Nu te pacalesc!
A inceput sa-si recapete amintirile traumatice din perioada traita prin spitale, semn ca incepe sa introiecteze si acea experienta:
- Dar de ce m-ai dus atunci repede cu salvarea? De ce ai dat drumul la sirena?
- Pentru ca te durea foarte tare capul! Ne grabeam.
Deunazi o supusese pe doamna dr. Ioana Knoeller unei avalanse de intrebari:
- Dar de ce mi-ai pus tubul in cap?
- Pai, pentru ca se aduna niste lichid, acolo, in capul tau si trebuia sa se scurga in burtica!
- Dar ti-ai pus masca, nu-I asa?
- Da, mi-am pus.
- Dar … s.a.m.d.
(…)
- Dar eu nu sunt Calin bolnavul! Eu sunt Calin cel cuminte … se gandeste un pic … dar si cel obraznic!
(…)
- Cati ani ai?
- Cinci ani. Baiat mare!
Vrea sa faca totul singur si sa nu fie constrans de nimeni si de nimic. Coloreaza cu pasiune escavatoare, betoniere si … avioane.
In curand va trebui sa se intoarca in Germania, pentru radioterapie. Costul variaza intre 40.000 – 60.000 de euro. Deocamdata, protocolul chimio recomandat de medicii germani se face si in Romania, insa, dat fiind faptul ca tumora nu a reactionat conform asteptarilor, exista probabilitatea sa fie schimbat cu o alta schema de tratament care, foarte posibil, nu se face in Romania.
Calin “File de Poveste” isi duce in forta batalia cu boala. Spun “in forta” pentru ca numai inocenta si energia unui copil poate invinge, din etapa in etapa, becisnicul cancer.
El isi “scrie” acum istoria unui inceput de viata cu adevarat greu incercat, dar va izbandi si pe Foaia aceea de externare, in romana sau in germana, va scrie: VINDECAT CLINIC!
2 euro “porniti” prin sms, dintr-un gand bun, de ajutor, inseamna cel mai potrivit si performant tratament menit sa-l ajute in lupta aceasta, tratament pe care nu l-ar putea face in tara.
Sa credem:
Salvand un copil, salvam, in fapt, LUMEA!
O lume mai buna, o lume dispusa sa traiasca sanatos si frumos! In fiecare copil se afla un Inger si un Geniu, pentru ca fiecare copil pastreaza in el „geniul” Vietii, vitalitatea, curajul si neconditionarea.
Il puteti gasi pe Calin si aici: http://www.calingraur.info/povestea-lui-calin/
Si aici: http://www.facebook.com/graur.bogdan
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Sandrei Stoicescu, Ingerul lui Calin in campania VREAU SA AJUT! http://www.facebook.com/100deMinute !
- Doamnei Doctor Ioana Knoeller, medic roman neurochirurg, din Ravensburg.
- Asociatiei “SALVEAZA VIETI”, doamnei Carmen Uscatu!
- Ligiei Moise, asistenta medicala si psiholog, un prieten de suflet al lui Calin!
Dana Dumitra Dumitrache
Calin va este recunoscator pentru cei 2 Eur donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Calin va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate) https://www.paypal.com/ro/cgi-bin/webscr?cmd=_flow&SESSION=0yox470C50RQdM3IBnHjwD9GdUrdWZIiJJxtXFwbzW6PqeYZ8TjIRPUoTSi&dispatch=5885d80a13c0db1f8e263663d3faee8d8494db9703d295b4a2116480ee01a05c (donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Graur Calin”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Calin a dat binete Vietii intr-o dupa amiaza de inceput de noiembrie 2006. Parca ar mai fi vrut sa stea in burtica mamei, cel putin asta ne-ar inspira “circulara de cordon” care i-a zadarnicit un pic respiratia. Si-a revenit repede si a tras primul chiot, spre bucuria si usurarea mamei.
Crestea frumos, era voios; doar atitudinea fata de mancare era una de respingere. Parintii nu mai stiau ce joc si ce rugaminti sa inventeze ca sa il determine sa manance. La varsta de cinci luni a respins lapticul matern, continuand dupa aceea, stoic, lupta cu laptele “formula”. Inainte de a implini un an, sistemul sau imunitar incepe sa dea semne de revolta: capata o brosolita care, multa vreme de aici incolo, ii creeaza probleme; face in mod repetat rinoadenoidite; urmeaza tratamentele clasice cu antipiretice, antiinflamatoare si antibiotice (cefalosporine).
Vorbeste precoce, face primii pasi precoce. Este un copil cum altfel, decat precoce. Este minunea din viata parintilor sai! Este TOTUL pentru ei.
In 2009, familia Graur s-a largit, in existenta lor poposind si Carla, surioara mai mica a lui Calin!
- Ne-am bucurat foarte tare ca avem o pereche!
Vine si februarie 2010 si nu vine cu stare de bine. Calin incepe sa acuze dureri de cap si de picioare, cu caracter inconstant, vomita frecvent, dupa primele imbucaturi de mancare, insa numai acasa, nu si la gradinita!
- Credeam ca e un reflex. Dupa ce varsa, incepea sa manance din nou. Se intampla indeosebi la masa de pranz si numai acasa, nu si la gradinita!
A inceput sa mearga dezechilibrat, sa urce cu greutate scarile si sa cada tot timpul. Apoi, la pachet, a aparut si incotinenta urinara si fecala.
- Mai intai am crezut ca este vorba de gelozie fraterna! Ma gandeam, imi povesteste mama, ca doreste atentia noastra afectiva, acum ca surioara lui ne tinea ocupati! Am fost la psiholog, dar si la psihiatru. Amandoi ne-au confirmat ca despre acest sindrom este vorba: gelozie fraterna.
Pentru ca motricitatea lui era vizibil afectata, mama contacteaza telefonic un medic neurolog pediatru si ii enumera simptomele:- Din ce-mi descrii tu nu pare sa fie sindromul de gelozie fraterna, ci ceva mai serios care trebuie investigat!
(…)
- Cateva zile l-am urmarit atenta. Se ridica cu dificultate, sprijinindu-se in maini, cadea frecvent. Ceva nu era cu adevarat, in regula! Intr-o dupa amiaza, am vizionat, impreuna cu sotul meu, o caseta cu un filmulet facut la ziua lui, cu un an in urma. Diferenta era socanta: in film, Calin era exuberant, sigur pe el, activ, se catara peste tot!
In aceeasi zi in care parintii au vizionat materialul video cu baietelul lor, Calin a cerut imperios sa fie dus la toaleta:
- Mami, fac pipi!
- Mergi la WC!
- Nu pot sa ma ridic!
S-au imbracat si au plecat la Spitalul de Recuperare din Iasi: era de garda un medic neurolog pe care mama il cunostea. Acesta l-a consultat atent si i-a trimis sa faca urgent, la o clinica privata, un computer tomograf.
- Cred ca are probleme serioase la nivel cerebral!
Medicul radiolog, opineaza ca mai concludent ar fi un RMN cerebral, cu substanta de contrast. Rezultatul i-a paralizat de spaima pe parinti: prezenta hidrocefalie si niste mici formatiuni cerebrale care pareau metastaze pornite din alta parte a corpului.
- Am simtit ca se rupe pamantul sub noi! Simti ca nu mai traiesti, ca nu mai respiri, ca nu ti se intampla tie si copilului tau! De ce eu? Cum, eu? De ce copilul asta? In urmatoarea ora nici macar nu stiu cum am reusit sa ne facem bagajele si sa plecam cu masina personala, prin caldura de foc, era iulie 2010, spre Bucuresti!
Calin
este internat pe sectia ATI a Spitalului Bagdasar Arsene. I se fac
analize de sange, radiografii, fund de ochi etc. Calin abia respira din
pricina durerilor crunte de cap. Este letargic, semicomatos.- In noaptea aceea am avut sentimentul ca-l pierdem! Un sentiment cumplit! Ne-am rugat intr-una si am plans pentru o viata intreaga!
Un medic chirurg neurolog il consulta in dimineata urmatoare si studiaza RMN-ul.
- Trebuie sa-i facem urgent si un RMN la coloana si sa-i repetam RMN-ul cerebral!
7 iulie 2010.
- Rezultatul RMN aproape ne-a omorat! “Tumora medulara T6-T8, hidrocefalie tetraventriculara si diseminari cerebrale leptomeningeale”. Deja se instalase parapareza (nn:paralizia tuturor membrelor) si noi eram niste parinti aproape morti.
Calin este stabilizat si mutat intr-un salon cu noua paturi (9!), toate ocupate de femei cu probleme neurologice grave. Din doua in doua ore, venea o asistenta si le intorcea de pe o parte pe alta si le schimba pungile de la sondele de urina. Mirosuri urate, caldura etc. . Ramane in acest salon inca 3 saptamani, pana cand va fi transferat la Spitalul Oncologic Fundeni. Tratamentul antiedematos isi face efectul si presiunea craniana se micsoreaza.
Medicii neurochirurgi decid o operatie de rezectie a tumorii. Mama, medic rezident la Spitalul Clinic de Copii, din Iasi, este lasata sa asiste la anestezia fiului sau. In acest timp, ii tot explica ce i se intampla, ce urmeaza sa I se intample, cu lacrimile suroindu-i pe obraz. Calin si-a vazut mama plangand, dar n-a spus nimic. Avea trei ani si jumatate si traia cumpana vietii lui.
In cele doua ore cat a durat operatia, au stat “stane de piatra”, in curtea spitalului. O asistenta medicala, psiholog de formatie, Ligia Moise, ii incurajeaza cum poate mai bine. Inainte sa intre in operatie, Ligia ii daruieste baietelului nostru un inel verde, din plastic:
- Asta e un inel magic! O sa-ti ia toate durerile, ai sa vezi!
(…)
- Ar putea sa ramana paralizat, le-a comunicat medicul chirurg parintilor. Vom face tot ce este omeneste posibil! Formatiunea asta intramedulara complica lucrurile!
Dupa doua ore, verdicul nu este cel asteptat:
- Tumora este intramedulara. Din pacate, nu se poate face diferenta intre tesutul normal si tumora. Am decis ca, decat sa-i fac rau, mai bine il las asa!I-am lungit un pic canalul medular ca sa nu mai comprime coloana. N-am putut rezeca decat foarte putin tesut pentru biopsie!
Rezultatul histopatologic nu este concludent. Numai suspiciuni de diagnostic: “astrocitom pilocitic”. Au trimis proba de biopsie si la Spitalul AKH, din Viena, acelasi raspuns: “prea putin tesut, de aceea nu se poate preciza un diagnostic”.
Calin se plange, in continuare, de dureri mari de cap. Parintii “respira” odata cu el, traiesc aproape lipiti de el, pentru el.
- De dimineata, pana seara, lacrimile nu ni se uscau in ochi! Nu ne mai trebuia mancare, nu ne mai trebuia nimic! Traiam fiecare zi cu tot ceea ce aducea ea si atat.
Incepe exercitiile de recuperare a motricitatii. Deocamdata, ramane imobilizat la pat si este transferat de la o sectie la alta sau plimbat pe aleile spitalului, cu ajutorul unui carucior. Ii tremurau picioarele.
In
pofida faptului ca medicul neurochirurg nu le-a recomandat tratamentul
oncologic, parintii isi iau copilul si il interneaza la IOB (Fundeni)
pentru investigatii si tratament de specialitate.Incepe prima cura de chimioterapie: citostatice cu spectru larg, dat fiind faptul ca nu exista inca un diagnostic.
Apar efectele adverse: stare de greata, varsaturi, afte etc. Nu mai avea vene! Plangea mult, se zbatea la vederea oricarui ac!
Mama insista, dupa prima cura de citostatice, sa i se faca un RMN de control. Bucurie mare: tumora isi redusese dimensiunile cu peste 30%. Hemoleucograma arata valori apropiate de cele normale. Calin raspundea bine la tratament!
Dupa cateva zile, Calin ii spune mamei ca il doare foarte tare capul! Mainile si picioarele se miscau neregulat, coreic. Este chemata o salvare si ajung din nou la Spitalul Bagdasar Arseni. Fac un C.T.. Rezultat: ventricule marite, presiune intracraniana. Se impunea introducerea unui shunt ventriculoperitoneal. Este operat, din pacate, insa, shunt-ul nu are o valva care sa regleze drenajul. Ulterior va mai fi nevoie de alte doua operatii pentru schimbarea si reschimbarea acestuia.
Este adus pe targa, din sala de operatie: cap bandajat, insuficient cosmetizat (spalat de sange), fire groase. Mama este ingrozita. Nu mai permite nimanui sa ii manipuleze copilul!
Dupa o saptamana de spitalizare, merg acasa, la parinti, in Adjud. Calin se bucura de soare, intins pe o patura, in fata blocului. Mediul ii prieste. Se intorc la Bucuresti, cu un ventilator in bagaj: in salonul de spital era foarte cald. Nu stiau ca o sponsorizare rezolvase problema caldurii: fiecare salon de pe sectia de oncologie pediatrica era, acum, dotat cu un aparat de aer conditionat.
Incepe
a doua cura de citostatice. O alta zi, se plimbau prin curte. Mama
impingea plangand ascuns carutul; era singurul moment cand baietelul ei
nu o putea privi direct. Cerinta lui ii rezerva o mare bucurie:- Mami, vreau sa merg!
- Poti sa mergi?!
- Mamiiiiiii, pot sa merg! Vezi, pot sa merg!
Lacrimile mamei curg, de data aceasta, de fericire!
De asemenea, se rezolvase si problema incontinentei urinare si fecale: au renuntat la pampers. Urmatorii pasi i-a facut pentru a merge singur la toaleta.
Intre timp, parintii au luat legatura cu medici si profesori din Germania, SUA, Turcia si Austria.
- Singurul raspuns care ne-a mobilizat a fost a fost cel al Dr. Ioana Knoeller, din Ravensburg. Este un medic neurochirug roman, pe care o consider ingerul salvator al lui Calin!
Mai ramanea de rezolvat aspectul financiar.
- Mi se parea imposibil de realizat! Si eu si sotul meu ne-am bazat intotdeauna pe fortele noastre proprii, eu considerand ca nici parintilor mei nu mai trebuia sa le cer bani dupa ce am terminat facultatea!
Dar rude, prieteni, cunoscuti, colegi, companii locale s-au mobilizat si, in scurt timp, au reusit sa stranga suma necesara pentru investigatii si pentru urmatoarea interventie chirurgicala.
Sfarsit de august 2010. Sunt internati la clinica de neurologie din Ravensburg, Germania. Incep investigatiile: analize de sange si RMN. Tumora intramedulara isi redusese atat de mult dimensiunile, incat nu se mai putea obtine alt tesut biopsic. Cerebral, insa, nu statea deloc bine: existau mari acumulari de lichid cefalorahidian, semn ca shunt-ul introdus in Romania nu mai era functional. I-au recoltat lichid cefalorahidian, i-au facut punctie lombara si ambele probe au fost trimise la Centrul de Referinta Tumorala din Bonn. Diagnosticul a fost : ”suspiciune de histiocitoza X”, o afectiune rara care afecteaza 4:1.000.000 copii.
Calin suporta o noua interventie chirurgicala de schimbare a unishunt-ului infundat.
- Cand a fost adus de la sala de operatie, era atat de curat, de frumos si de atent pansat, incat diferenta dintre ce vazusem in tara si ce constatasem aici mi s-a parut hilara!
Dupa o luna de spitalizare, timp in care a facut inclusiv recuperare motorie, au fost externati, spre bucuria lui Calin care se plictisise foarte tare (ii era dor de casa), avand recomandarea sa revina la control sase luni mai tarziu.
- Intr-o zi, eram acasa, trebaluiam in bucatarie. Am zarit cu coada ochiului cum Calin se invarteste brusc, ameteste si cade, lovindu-se cu capul de gresie! A inceput sa planga foarte tare, apoi a intrat in convulsii. O criza convulsiva puternica care a durat mai bine de un sfert de ora! Am crezut ca moare!
Medicii de la Spitalul de Copii “Sfanta Maria”, din Iasi, l-au stabilizat in ATI. Cateva ore mai tarziu au plecat acasa.
4 Ianuarie 2011. Calin face o noua criza convulsiva “grand mal”. La spital, in urmatoarele doua ore, a facut criza dupa criza. Medicamentul anticonvulsiv pe care il primeste Calin ii afecteaza aria vorbirii. Dintr-o data, baietelul speriat, intelege ca nu mai poate articula cuvinte!
10 ianuarie 2011. RMN-ul evidentiaza o realitate crunta: au reaparut formatiunile cerebrale. De asemenea, suporta o noua interventie chirurgicala de schimbare a shunt-ului care se infundase si de data aceasta. Se trimite tesut cerebral la laboratorul din Bonn.
Si cum o veste trista nu vine niciodata singura, rezultatul histopatologic a fost: “tumora glioneuronala leptomeningeala difuza”. Un tip nou de tumora cerebrala neclasificata inca de OMS.
Din februarie 2011 pana in iunie 2012, Calin a facut 18 cure de citostatic, in clinica de zi. Le-a suportat binisor. Saptamana viitoare urmeaza sa faca cea de-a 19-a cura.
Anul trecut, in aprilie si iunie au reaparut crizele convulsive. Cea mai severa a facut-o in decembrie, in preajma zilei de Sf. Nicolae. I s-a completat tratamentul anticonvulsiv. Dupa fiecare criza epileptica face febra si are dureri mari de cap. Un C.T. cerebral evidentiaza prezenta unui edem cerebral. Face tratament antiedematos. Nu-si mai putea misca mana stanga (paralizie Todd). Recupereaza functionalitatea acestei maini, ulterior.
In urma cu o saptamana s-au intors de la controlul neurologic si oncologic efectuat la Ragensburg. Vestile nu au fost tocmai bune: tumora intramedulara a crescut foarte mult in volum – 8, 3 cm.
Parintii asteapta, in acest moment, decizia medicilor oncologi (au fost consultati si medici specialisti de la clinica de oncologie pediatrica din Tubingen – Germania): sa continuie chimioterapia, sa-i fie schimbat protocolul chimio sau sa faca radioterapie tintita, atat pe coloana, cat si la cap.
In toata aceasta perioada (2011-2012), parintii au incercat sa-I asigure o viata normala. Calin merge la gradinita, insa se plictiseste repede in prezenta copiilor, motiv pentru care se reorienteaza catre adultii din gradinita, oferindu-se sa-i ajute, avand, astfel, prilejul sa comunice direct cu acestia.
In timpul interviului telefonic, la un moment dat il aud cum isi intreaba mama:
- Cu cine vorbesti?
- Cu Dana.
- Vreau sa vorbesc si eu cu ea!
- Da??! Poftim!
- Buna, Calin? Ce faci?
- Bine. Doamna doctor Ioana m-a operat la cap, stii? Si mi-a facut si poza!
- Stiu! Dar, i-a spune-mi, Calin, cum te descurci tu cu boala?
Reactia
lui m-a lasat fara cuvinte de uimire: a inceput sa-mi cante un cantecel
dintr-un desen animat “Thomas”. Touche! Inocenta lui a fentat
intrebarea nepotrivita si mi-a “raspuns” inconstientul sau flerul sau.Ii cunoscusem personal pe ambii parinti, intr-o alta deplasare pe care am facut-o la Iasi, in urma cu o luna. Tata isi controla cu greu tremurul vocii cand imi vorbea despre fiul sau. Ne intalnisem ca sa putem vorbi un pic despre Calin. Cu mama, intalnirea a fost neasteptata/neprogramata si … “intamplatoare”. Cautam o persoana “de decizie” care sa-mi inlesneasca intrarea masinii incarcate cu tehnica de filmare, in curtea spitalului. A venit la mine si mi-a spus, simplu:
- Sunt mama lui Calin. Calin Graur. Ati filmat cu noi (filmase Luiza). Ce faceti?
Habar nu aveam ca este medic (medic rezident medicina pediatrica de urgenta). Imi zambea cald. Am imbratisat-o in fuga si am plecat promitandu-i ca, dupa filmare, o sa ma intorc, sa vorbim. Evenimentele s-au precipitat, n-am mai avut timp. Nu ne-am mai reintalnit .
Vorbeste molcom, trist deseori si atinge, din cand in cand, accentele moldovenesti. Este mama a 3 copii: Calin, Carla si Daria (are zece luni).
- Calin este sufletul meu!
Calin stie asta, asa ca, din cand in cand, ii testeaza iubirea/atentia afectiva, cand este ocupata cu treburile casnice sau cu surorile sale:
- Vai ce ma doare capul! Nu mai pot! Hai, mangaie-ma, putin!
- Calin, vorbesti serios (nu odata o pacalise ca il doare, mangaierile veneau intotdeauna insotite de o pastila)? Sigur te doare? Nu ma pacali!
- Nu te pacalesc!
A inceput sa-si recapete amintirile traumatice din perioada traita prin spitale, semn ca incepe sa introiecteze si acea experienta:
- Dar de ce m-ai dus atunci repede cu salvarea? De ce ai dat drumul la sirena?
- Pentru ca te durea foarte tare capul! Ne grabeam.
Deunazi o supusese pe doamna dr. Ioana Knoeller unei avalanse de intrebari:
- Dar de ce mi-ai pus tubul in cap?
- Pai, pentru ca se aduna niste lichid, acolo, in capul tau si trebuia sa se scurga in burtica!
- Dar ti-ai pus masca, nu-I asa?
- Da, mi-am pus.
- Dar … s.a.m.d.
(…)
- Dar eu nu sunt Calin bolnavul! Eu sunt Calin cel cuminte … se gandeste un pic … dar si cel obraznic!
(…)
- Cati ani ai?
- Cinci ani. Baiat mare!
Vrea sa faca totul singur si sa nu fie constrans de nimeni si de nimic. Coloreaza cu pasiune escavatoare, betoniere si … avioane.
In curand va trebui sa se intoarca in Germania, pentru radioterapie. Costul variaza intre 40.000 – 60.000 de euro. Deocamdata, protocolul chimio recomandat de medicii germani se face si in Romania, insa, dat fiind faptul ca tumora nu a reactionat conform asteptarilor, exista probabilitatea sa fie schimbat cu o alta schema de tratament care, foarte posibil, nu se face in Romania.
Calin “File de Poveste” isi duce in forta batalia cu boala. Spun “in forta” pentru ca numai inocenta si energia unui copil poate invinge, din etapa in etapa, becisnicul cancer.
El isi “scrie” acum istoria unui inceput de viata cu adevarat greu incercat, dar va izbandi si pe Foaia aceea de externare, in romana sau in germana, va scrie: VINDECAT CLINIC!
2 euro “porniti” prin sms, dintr-un gand bun, de ajutor, inseamna cel mai potrivit si performant tratament menit sa-l ajute in lupta aceasta, tratament pe care nu l-ar putea face in tara.
Sa credem:
Salvand un copil, salvam, in fapt, LUMEA!
O lume mai buna, o lume dispusa sa traiasca sanatos si frumos! In fiecare copil se afla un Inger si un Geniu, pentru ca fiecare copil pastreaza in el „geniul” Vietii, vitalitatea, curajul si neconditionarea.
Il puteti gasi pe Calin si aici: http://www.calingraur.info/povestea-lui-calin/
Si aici: http://www.facebook.com/graur.bogdan
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Sandrei Stoicescu, Ingerul lui Calin in campania VREAU SA AJUT! http://www.facebook.com/100deMinute !
- Doamnei Doctor Ioana Knoeller, medic roman neurochirurg, din Ravensburg.
- Asociatiei “SALVEAZA VIETI”, doamnei Carmen Uscatu!
- Ligiei Moise, asistenta medicala si psiholog, un prieten de suflet al lui Calin!
Dana Dumitra Dumitrache
Calin va este recunoscator pentru cei 2 Eur donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Calin va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate) https://www.paypal.com/ro/cgi-bin/webscr?cmd=_flow&SESSION=0yox470C50RQdM3IBnHjwD9GdUrdWZIiJJxtXFwbzW6PqeYZ8TjIRPUoTSi&dispatch=5885d80a13c0db1f8e263663d3faee8d8494db9703d295b4a2116480ee01a05c (donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Graur Calin”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Natalia Mihaela Tuta are 10 ani si vrea sa traiasca! A fost diagnosticata cu “cancer cerebral”! Dar stie sa LUPTE!
In ultima vreme m-am tot intrebat ce se intampla pe planeta aceasta,
in lumea aceasta, in spatiul acesta si in timpul acesta linear, in care
un pui de om vine pe lume nu ca sa creasca mare, sanatos si voios, ci ca
sa sufere, inainte de vreme?! Nu generalizez, nu dramatizez, este
realitatea care se vede de aici, din zona aceasta de umanitate si
umanism. In fiecare luna inregistram minim 80 de copii care sufera de o
boala grava, in special de o forma rara sau noua de cancer! Nu o sa spun
ca viata e nedreapta, pentru ca “viata” este un concept prea larg, cu
aplicabilitate plenara si mai ca nu-ti vine sa ii reclami dreptul de a
fi nedreapta, insa pot sa afirm ca viata unui parinte care are un copil
bolnav este CRUNTA! Iar suferinta unui copil este … nici macar nu o sa
mai gasesc in cuvant care sa o descrie.In comparatie cu comportamentul
unui adult aflat in experienta asta perena a bolii, copilul bolnav, cu
dureri stiute si nestiute (nerostite), ostoite sau nu, continua sa
traiasca iubind si iertand si iar iubind si iar iertand. In conditiile
date, cum poate un copil sa ramana bolnav? Cum poate un copil sa nu se
vindece, avand Dumnezeirea/Insasi VIATA de partea lui? Ce anume nu
tratam? Cum anume nu tratam INCA? Daca aveti raspunsuri, oameni buni, nu
ezitati sa le postati pe lista noastra de discutii, in articolele si
povestile noastre de viata, prezente aici. Nu va sfiiti! Impartasiti cu
noi si cu parintii copiilor nostri (sunt si ai nostri) din experienta
insanatosirii voastre sau a copiilor vostri.
Am
ajuns la Resita in jurul pranzului. In poarta ne astepta Cosanzeana
noastra, imbracata in roz, zambitoare asa, putintel mai trist, cu 2
catei topaitori pe langa ea. Aflu ca, prin casa si prin curte mai misuna
vreo doi pisoi, doua broaste testoase, mai ciripesc doi papagali (sau
unul?), daca o mai fi fost si alta vietate, nu mai stiu, ca le-am
pierdut sirul. Inutil sa ma intreb ce animal nu-i place! Frumos suflet!
Vorbeste cu dificultate, camera nu pare sa o sperie, o doare ceva, dar nu o intreb ce, oricum, nu se simte prea bine. Mai intai filmam cu mama, apoi cu tata, apoi surprindem cateva cadre cu toti trei. Nu pot sa fac fotografii din pricina blitz-ului. Dupa filmare nu mai indraznesc sa-mi folosesc aparatul foto. Parintii si fetita sunt coplesiti de noi, de reamintirea traumei … . Mama plange intruna, tata este impietrit in suferinta, Nati (cum o alinta familia) … numai ea stie ce traieste si gandeste de ceva vreme incoace. Ce stiu si inteleg personal este faptul ca, in general, copiii sunt maestri ai disimularii, din dorinta de a-si proteja parintii!
Povestea, asa cum s-a “intamplat” sa fie … .
Pana la cinci ani, Nati a fost perfect sanatoasa! Pur si simplu, desi pare greu de crezut, inclusiv racelile au ocolit-o. Copil unic la parinti, a fost rasfatata si iubita ca nimeni alta! Toti copacii si toate ulitele cartierului erau ale ei! Bicicleta era prietena ei de nadejde! Copiii din vecini ii erau si ii sunt prieteni si parteneri de joaca.
Apoi, a inceput sa vomite, la anumite intervale de timp. Se plangea si de dureri de cap – puternice. Vomita 2, 3 zile la rand.
- Din cauza vomitatului excesiv nu-i puteam da nici macar o cana cu apa, era o leguma!
Cararile batute catre medicii specialisti n-au izolat problema intr-un diagnostic final: “are bila lenesa”, “e o simpla raceala”, “este ficatul un pic marit” sau:
- Are rosu in gat! Ce sa-i faci! Asa reactioneaza ea la rosu in gat! Ii dam antibiotic! Daca nu-i trece si nu-i trece, o operam.
Se ingrasase destul de mult. In primavara anului 2011, avea 9 ani si 55 de kilograme. Apoi, a slabit brusc: 10 kg intr-o luna! Tatal ei, pompier de profesie (subofiter principal), o tot indemna sa fie mai atenta cu alimentatia si sa faca mai mult sport.
- Sincer, fusesem un pic cu gura pe ea. Era o fire sportiva si energica si manca foarte bine! I-am tot spus: “ Esti domnisoara acum, taticule, ar trebui sa mai slabesti un pic! Si in scurt timp chiar a slabit vizibil. Pur si simplu, nu mi-am dat seama ca ea slabise din alte motive , din cauza unei boli ascunse, care, la momentul acela, nu era descoperita!
De ceva vreme incepuse sa faca cearcane mari. Un medic oftalmolog, dupa ce i-a analizat fundul de ochi, i-a spus mamei pe un ton ingrijorat:
- Cearcanele astea nu sunt in regula, doamna! Trebuie sa-i faceti fetitei investigatii mai amanuntite! Ceva are!
Vara lui 2011 a trecut cu mult stres pentru parinti. In august, tatal Nataliei plecase la Orastie, participa la un curs. Nati nu avea chef de nimic. O ruga pe mama ei sa o lase in pace, cand aceasta insista sa iasa afara, sa se joace cu copiii de varsta ei.
- Ma ingrijora starea ei. La cel mai mic efort se inrosea la fata si obosea foarte repede si respira greu! Medicul nostru de familie era in concediu!
Decide, intr-o dimineata de inceput de septembrie, sa consulte un alt medic, de la o clinica privata. Mama nu are bani suficienti pentru investigatii, asa ca se intoarce, descumpanita, acasa. Este momentul programat pentru lectiile de vacanta. Nati face doi, trei pasi pana la masa de calculator si cade “secerata”intre doua scaune. Mama ii surprinde teama pe fata!
- Ce s-a intamplat Nati, cum ai cazut?
– Mami, stai linistita ca nu e nimica, m-am impiedicat.
– Poate te-ai ridicat brusc si ai ametit? Nu cred ca te-ai impiedicat! Ce s-a intamplat cu tine?
– N-am vrut! Stai linistita!
Au inceput sa lucreze temele pentru scoala (in toamna ar trebui sa intre in clasa a IV-a; este eleva la Liceul Teoretic “Diaconovici Tietz”, din Resita). Completau impreuna un rebus colorat. Fiecare litera era reprezentata de o culoare.
- Uite, aici, trebuie sa scrii “elefant”.
– Si cum sa fac E-ul?
– Nu mai stii sa scrii litera “E”? Nati, ce-i cu tine, concentreaza-te!
– Dar A-ul cum sa-l fac?
– … !
– Si asta ce culoare e mama?
– Nu te cred ca nu stii! Cum sa nu stii?
– Nu stiu ce se intampla cu mine!
Si a inceput sa planga. Mama s-a ascuns, la randul ei, in baie, ca sa planga in hohote! Fetitei ei i se intampla ceva grav. Foarte grav! Si-a sunat sora si doua ore mai tarziu se aflau in masina, in drum spre Timisoara.
La
camera de garda a Spitalului Clinic pentru Copii “Louis Turcanu”, i se
recolteaza sange si este consultata de un medic neurolog. Cu un an in
urma se lovise la cap si capatase cateva copci. Mama (este asistenta
medicala) suspiciona existenta unui hematom si tremura de emotie in
momentul consultului neurologic.
- Doamna doctor, e hematom sau altceva?
– Nu vreau sa va pun eu diagnosticul ca sa nu va ingrijorez, nu inainte sa facem un RMN cerebral, dar daca va fi sa vorbim despre operatie, trebuie sa va decideti unde o faceti, aici sau la Szeged (Ungaria).
- Doamna doctor, va rog din suflet, spuneti-mi, e hematom sau tumoare?
– Ma intelegeti, doamna, ceea ce vreau sa spun … trebuie sa-i faceti toate investigatiile ca sa stiti precis!
(…)
Mama a iesit plangand din cabinetul medicului. Nati o astepta pe hol, impreuna cu matusa ei!
Medicii au internat-o in sectia de Neurologie Infantila. In noaptea aceea mama si-a privit fiica indelung, plangand de durere. O durere prea mare. Sotul ei sosise la spital, in aceeasi seara, tarziu. Plecase alarmat de la Orastie, cu o masina “de ocazie”, uitandu-si in camera de hotel si hainele si actele! Apucase sa-si stranga fetita in brate.
- N-am putut sa ma abtin! Am plans si am iesit afara!
7 septembrie 2011. Rezultatul RMN-ului cerebral le spulbera orice speranta de bine si-i arunca in disperarea cea mai neagra: “formatiune tumorala cu dimensiuni de 5,5/4/7/5 cm, localizata in ventricolul IV ….”.
- Operati-o urgent! Poate muri in orice clipa! – i-a spus medicul radiolog matusei Nataliei.
Asteptau apelul telefonic al matusii intr-un Mall din Timisoara. Nataliei i se facuse foame si o dureau picioarele. Solutia comoda fusese Mall-ul, aflat in apropierea cabinetului medical privat. Isi rugase mama sa-i cumpere un catelus de plus.
Apelul de la sora sa nu o sa-l uite tot restul vietii:
- Gabi, cumpara-i cel mai mare catelus pe care il vrea ea, pentru ca este o tumora foarte mare care se poate sparge oricand si timpul ei este limitat.
A plans in hohote minute in sir, nemaiauzind si nemaivazand nimic in jur. Nati si-a vazut mama plangand, a intrebat-o ce s-a intamplat, dar a ramas fara raspuns. Mama ei nu a mai fost capabila, minute in sir, sa articuleze cuvinte.
Apoi, au mers impreuna la baie si mama i-a explicat fiicei ce are -“ o bubita” la cap – si ce urmeaza sa se intample “o operatie care sa curete bubita”.
- Cum o sa ma taie? Unde o sa ma taie? O sa ma doara?
– Nu, o sa adormi si nu o sa simti nimic!
9 septembrie 2011. Natalia este operata la Clinica de Neurochirurgie din Szeghed. Medicii chirurgi au iesit increzatori din sala:
- Am rezecat tot. Acum e bine! A existat un moment critic in timpul operatiei, am fost la un pas sa o pierdem, din pricina hemoragiei.
In primele 24 ore, Natalia a avut halucinatii, relativ normale in postchirurgia neurologica. Eu nu o sa le numesc “halucinatii”, ci stari modificate de constiinta. Uneori, aceste “viziuni” comunica ceva, alteori sunt afirmatii/ruminatii fara sens.
In primele ore dupa ce s-a trezit din anestezie, Nati i-a spus matusei sale (mama se afla in cabinetul medicului) ca vede un om alb si un om negru. Mama primeste un mesaj pe telefon: “ Vin-o repede ca Nati vede un om alb si unul negru”.
S-a intors in salon si a intrebat-o:
- Ce vezi, mami?
– Cine e omul asta? Nu-l cunosc! Are parul negru si este imbracat in alb.
(…)
- Gata, acum, nu mai sunt doi, e doar unul negru, arata ca o papusa si intinde mana spre mine!
– Nu-I da mana, spune-I sa plece!
– Uite, acum, s-a strecurat printre picioarele tale si a venit in fata ta!
– Nati, sa nu margi cu nimeni, mami! Nu te mai uita la ei, o sa vezi ca o sa plece!
Apoi, a adormit si a reinceput sa vorbeasca in … somn:
- “iti dai seama?! A fost primul ei copil!”
S-a agitat in somn si a vorbit toata noaptea. I-au povestit despre acest episod, cateva zile mai tarziu, dar nu mai tinea minte nimic.
Venise rezultatul histopatologic: meduloblastom gradul IV.
Au plecat acasa, in scaunul cu rotile: se instalase pareza. Va reusi sa isi recupereze functiile motrice cateva saptamani mai tarziu.
In
urmatoarele doua luni, pana la inceputul lui decembrie 2011, va face 68
de sedinte de radioterapie cranio-spinala. Le suporta relativ fara
probleme.
Un RMN cerebral de control evidentiaza disparitia tumorii. Se intorc la Szeged, pentru control postoperator. Nati dezvoltase o hidrocefalie. Nu are nevoie de shunt, doar i se dreneaza lichidul timp de doua zile. Neurochirurgul le comunica ca, in opinia sa, nu mai este nevoie sa urmeze si curele de chimioterapie, desi medicul oncolog roman le subliniase faptul ca, imediat dupa finalizarea radioterapiei, trebuie sa faca cateva cure de citostatice. Parintii au cumpanit prea mult spre recomandarea medicului neurolog chirurg. Stiau ca fetita lor este “clinic vindecata” si ca nu mai are nevoie de chimioterapie.
In urmatoarele cinci luni familia face eforturi sa reinvete sa isi traiasca viata din momentul in care diagnosticul acesta o oprise.
Din pacate, RMN-ul cerebral de control, efectuat anul acesta in data de 24 mai, evidentiaza o recidiva locala de 1,2/1,4 cm.
Natalia suferea de depresie si anxietate puternica. Nu mai suporta spitalul! Cu toate acestea, n-a scos nici un sunet atunci cand doamnele asistente se chinuiau sa-i prinda o vena ‘topita”. Nu s-a zbatut, nu i-a curs o lacrima.
Au inceput sa caute solutii pentru investigatii suplimentare si tratament in afara tarii. Aflasera deja ca cei mai buni specialisti in tumorile cerebrale sunt cei din America. Au avut noroc. Clinica Burzynski, din Houston, Texas, au confirmat ca o asteapta pe Natalia pentru ivestigatii si tratament, in viitorul apropiat. Costurile estimative ale tratamentului oncologic personalizat si implicit ale investigatiilor vor depasi 60.000 – 70.000 de $.
Ne aflam in momentul in care Natalia asteapta cu sufletul la gura sa ajunga in SUA, desi marturiseste ca ii este putin frica de avion.
Te priveste senin, desi dincolo de privirea aceasta inocenta se ascund incertitudini, teama, suferinta.
- Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, Natalia?
– As vrea sa ma fac doctorita, avocata si politista. Iubesc cainii, pisicile, pestii, broastele testoase.
– Ce-ai dori sa faci din tot ce n-ai mai facut in ultima vreme?
– Sa ies afara, sa ma joc si sa fiu fericita!
Se gandeste un pic, apoi continua:
– Sa am sanatate, sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa plec undeva si sa fiu acasa, la locul meu!
– Ce crezi ca se va intampla in urmatoarele luni?
– Voi face tratamentul si voi veni acasa. Imi e frica un pic de avion.
– Cand ti-a fost cel mai greu?
– Cel mai greu mi-a fost cand am stat la spital, la “Louis Turcanu” si nu mi-au dat voie sa ies afara. Cand ma duceau cu salvarea sa fac radioterapie si doar atunci ma lasau sa ies, in rest, nu-mi dadeau voie deloc!
– Te mai gandesti si la altceva?
– Mama si tata sa aiba grija si sa ma sustina si sa se roage pentru mine … .
Ce este cancerul? O boala. Ce este un copil? O VIATA! In interiorul VIETII exista deja codul vindecarii. Cineva, undeva, stie sa-l acceseze. Acest copil are sansa sa gaseasca acel specialist, acel om invatat care sa o vindece!
2 euro, 9,5 lei. Atat.Sms simplu, fara text.
O gasiti pe Natalia si aici: www.nataliatuta.blogspot.ro
www.facebook.com/natalia.tuta.5
www.facebook.com/NatyTutaBrainTumourOperation
Salvand un copil, salvam, in fapt, LUMEA!
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Mihaelei Calin, Ingerul Nataliei in campania “Vreau Sa Ajut”! www.facebook.com/calin.mihaela.524
- Dana Dumitra Dumitrache
Natalia-Mihaela este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Natalia-Mihaela va multumeste si pentru acest gest minunat) prinRomtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate).
(donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Natalia-Mihaela”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Am
ajuns la Resita in jurul pranzului. In poarta ne astepta Cosanzeana
noastra, imbracata in roz, zambitoare asa, putintel mai trist, cu 2
catei topaitori pe langa ea. Aflu ca, prin casa si prin curte mai misuna
vreo doi pisoi, doua broaste testoase, mai ciripesc doi papagali (sau
unul?), daca o mai fi fost si alta vietate, nu mai stiu, ca le-am
pierdut sirul. Inutil sa ma intreb ce animal nu-i place! Frumos suflet!Vorbeste cu dificultate, camera nu pare sa o sperie, o doare ceva, dar nu o intreb ce, oricum, nu se simte prea bine. Mai intai filmam cu mama, apoi cu tata, apoi surprindem cateva cadre cu toti trei. Nu pot sa fac fotografii din pricina blitz-ului. Dupa filmare nu mai indraznesc sa-mi folosesc aparatul foto. Parintii si fetita sunt coplesiti de noi, de reamintirea traumei … . Mama plange intruna, tata este impietrit in suferinta, Nati (cum o alinta familia) … numai ea stie ce traieste si gandeste de ceva vreme incoace. Ce stiu si inteleg personal este faptul ca, in general, copiii sunt maestri ai disimularii, din dorinta de a-si proteja parintii!
Povestea, asa cum s-a “intamplat” sa fie … .
Pana la cinci ani, Nati a fost perfect sanatoasa! Pur si simplu, desi pare greu de crezut, inclusiv racelile au ocolit-o. Copil unic la parinti, a fost rasfatata si iubita ca nimeni alta! Toti copacii si toate ulitele cartierului erau ale ei! Bicicleta era prietena ei de nadejde! Copiii din vecini ii erau si ii sunt prieteni si parteneri de joaca.
Apoi, a inceput sa vomite, la anumite intervale de timp. Se plangea si de dureri de cap – puternice. Vomita 2, 3 zile la rand.
- Din cauza vomitatului excesiv nu-i puteam da nici macar o cana cu apa, era o leguma!
Cararile batute catre medicii specialisti n-au izolat problema intr-un diagnostic final: “are bila lenesa”, “e o simpla raceala”, “este ficatul un pic marit” sau:
- Are rosu in gat! Ce sa-i faci! Asa reactioneaza ea la rosu in gat! Ii dam antibiotic! Daca nu-i trece si nu-i trece, o operam.
Se ingrasase destul de mult. In primavara anului 2011, avea 9 ani si 55 de kilograme. Apoi, a slabit brusc: 10 kg intr-o luna! Tatal ei, pompier de profesie (subofiter principal), o tot indemna sa fie mai atenta cu alimentatia si sa faca mai mult sport.
- Sincer, fusesem un pic cu gura pe ea. Era o fire sportiva si energica si manca foarte bine! I-am tot spus: “ Esti domnisoara acum, taticule, ar trebui sa mai slabesti un pic! Si in scurt timp chiar a slabit vizibil. Pur si simplu, nu mi-am dat seama ca ea slabise din alte motive , din cauza unei boli ascunse, care, la momentul acela, nu era descoperita!
De ceva vreme incepuse sa faca cearcane mari. Un medic oftalmolog, dupa ce i-a analizat fundul de ochi, i-a spus mamei pe un ton ingrijorat:
- Cearcanele astea nu sunt in regula, doamna! Trebuie sa-i faceti fetitei investigatii mai amanuntite! Ceva are!Vara lui 2011 a trecut cu mult stres pentru parinti. In august, tatal Nataliei plecase la Orastie, participa la un curs. Nati nu avea chef de nimic. O ruga pe mama ei sa o lase in pace, cand aceasta insista sa iasa afara, sa se joace cu copiii de varsta ei.
- Ma ingrijora starea ei. La cel mai mic efort se inrosea la fata si obosea foarte repede si respira greu! Medicul nostru de familie era in concediu!
Decide, intr-o dimineata de inceput de septembrie, sa consulte un alt medic, de la o clinica privata. Mama nu are bani suficienti pentru investigatii, asa ca se intoarce, descumpanita, acasa. Este momentul programat pentru lectiile de vacanta. Nati face doi, trei pasi pana la masa de calculator si cade “secerata”intre doua scaune. Mama ii surprinde teama pe fata!
- Ce s-a intamplat Nati, cum ai cazut?
– Mami, stai linistita ca nu e nimica, m-am impiedicat.
– Poate te-ai ridicat brusc si ai ametit? Nu cred ca te-ai impiedicat! Ce s-a intamplat cu tine?
– N-am vrut! Stai linistita!
Au inceput sa lucreze temele pentru scoala (in toamna ar trebui sa intre in clasa a IV-a; este eleva la Liceul Teoretic “Diaconovici Tietz”, din Resita). Completau impreuna un rebus colorat. Fiecare litera era reprezentata de o culoare.
- Uite, aici, trebuie sa scrii “elefant”.
– Si cum sa fac E-ul?
– Nu mai stii sa scrii litera “E”? Nati, ce-i cu tine, concentreaza-te!
– Dar A-ul cum sa-l fac?
– … !
– Si asta ce culoare e mama?
– Nu te cred ca nu stii! Cum sa nu stii?
– Nu stiu ce se intampla cu mine!
Si a inceput sa planga. Mama s-a ascuns, la randul ei, in baie, ca sa planga in hohote! Fetitei ei i se intampla ceva grav. Foarte grav! Si-a sunat sora si doua ore mai tarziu se aflau in masina, in drum spre Timisoara.
La
camera de garda a Spitalului Clinic pentru Copii “Louis Turcanu”, i se
recolteaza sange si este consultata de un medic neurolog. Cu un an in
urma se lovise la cap si capatase cateva copci. Mama (este asistenta
medicala) suspiciona existenta unui hematom si tremura de emotie in
momentul consultului neurologic.- Doamna doctor, e hematom sau altceva?
– Nu vreau sa va pun eu diagnosticul ca sa nu va ingrijorez, nu inainte sa facem un RMN cerebral, dar daca va fi sa vorbim despre operatie, trebuie sa va decideti unde o faceti, aici sau la Szeged (Ungaria).
- Doamna doctor, va rog din suflet, spuneti-mi, e hematom sau tumoare?
– Ma intelegeti, doamna, ceea ce vreau sa spun … trebuie sa-i faceti toate investigatiile ca sa stiti precis!
(…)
Mama a iesit plangand din cabinetul medicului. Nati o astepta pe hol, impreuna cu matusa ei!
Medicii au internat-o in sectia de Neurologie Infantila. In noaptea aceea mama si-a privit fiica indelung, plangand de durere. O durere prea mare. Sotul ei sosise la spital, in aceeasi seara, tarziu. Plecase alarmat de la Orastie, cu o masina “de ocazie”, uitandu-si in camera de hotel si hainele si actele! Apucase sa-si stranga fetita in brate.
- N-am putut sa ma abtin! Am plans si am iesit afara!
7 septembrie 2011. Rezultatul RMN-ului cerebral le spulbera orice speranta de bine si-i arunca in disperarea cea mai neagra: “formatiune tumorala cu dimensiuni de 5,5/4/7/5 cm, localizata in ventricolul IV ….”.
- Operati-o urgent! Poate muri in orice clipa! – i-a spus medicul radiolog matusei Nataliei.
Asteptau apelul telefonic al matusii intr-un Mall din Timisoara. Nataliei i se facuse foame si o dureau picioarele. Solutia comoda fusese Mall-ul, aflat in apropierea cabinetului medical privat. Isi rugase mama sa-i cumpere un catelus de plus.
Apelul de la sora sa nu o sa-l uite tot restul vietii:
- Gabi, cumpara-i cel mai mare catelus pe care il vrea ea, pentru ca este o tumora foarte mare care se poate sparge oricand si timpul ei este limitat.
A plans in hohote minute in sir, nemaiauzind si nemaivazand nimic in jur. Nati si-a vazut mama plangand, a intrebat-o ce s-a intamplat, dar a ramas fara raspuns. Mama ei nu a mai fost capabila, minute in sir, sa articuleze cuvinte.
Apoi, au mers impreuna la baie si mama i-a explicat fiicei ce are -“ o bubita” la cap – si ce urmeaza sa se intample “o operatie care sa curete bubita”.
- Cum o sa ma taie? Unde o sa ma taie? O sa ma doara?
– Nu, o sa adormi si nu o sa simti nimic!
9 septembrie 2011. Natalia este operata la Clinica de Neurochirurgie din Szeghed. Medicii chirurgi au iesit increzatori din sala:
- Am rezecat tot. Acum e bine! A existat un moment critic in timpul operatiei, am fost la un pas sa o pierdem, din pricina hemoragiei.
In primele 24 ore, Natalia a avut halucinatii, relativ normale in postchirurgia neurologica. Eu nu o sa le numesc “halucinatii”, ci stari modificate de constiinta. Uneori, aceste “viziuni” comunica ceva, alteori sunt afirmatii/ruminatii fara sens.
In primele ore dupa ce s-a trezit din anestezie, Nati i-a spus matusei sale (mama se afla in cabinetul medicului) ca vede un om alb si un om negru. Mama primeste un mesaj pe telefon: “ Vin-o repede ca Nati vede un om alb si unul negru”.
S-a intors in salon si a intrebat-o:
- Ce vezi, mami?
– Cine e omul asta? Nu-l cunosc! Are parul negru si este imbracat in alb.
(…)
- Gata, acum, nu mai sunt doi, e doar unul negru, arata ca o papusa si intinde mana spre mine!
– Nu-I da mana, spune-I sa plece!
– Uite, acum, s-a strecurat printre picioarele tale si a venit in fata ta!
– Nati, sa nu margi cu nimeni, mami! Nu te mai uita la ei, o sa vezi ca o sa plece!
Apoi, a adormit si a reinceput sa vorbeasca in … somn:
- “iti dai seama?! A fost primul ei copil!”
S-a agitat in somn si a vorbit toata noaptea. I-au povestit despre acest episod, cateva zile mai tarziu, dar nu mai tinea minte nimic.
Venise rezultatul histopatologic: meduloblastom gradul IV.
Au plecat acasa, in scaunul cu rotile: se instalase pareza. Va reusi sa isi recupereze functiile motrice cateva saptamani mai tarziu.
In
urmatoarele doua luni, pana la inceputul lui decembrie 2011, va face 68
de sedinte de radioterapie cranio-spinala. Le suporta relativ fara
probleme.Un RMN cerebral de control evidentiaza disparitia tumorii. Se intorc la Szeged, pentru control postoperator. Nati dezvoltase o hidrocefalie. Nu are nevoie de shunt, doar i se dreneaza lichidul timp de doua zile. Neurochirurgul le comunica ca, in opinia sa, nu mai este nevoie sa urmeze si curele de chimioterapie, desi medicul oncolog roman le subliniase faptul ca, imediat dupa finalizarea radioterapiei, trebuie sa faca cateva cure de citostatice. Parintii au cumpanit prea mult spre recomandarea medicului neurolog chirurg. Stiau ca fetita lor este “clinic vindecata” si ca nu mai are nevoie de chimioterapie.
In urmatoarele cinci luni familia face eforturi sa reinvete sa isi traiasca viata din momentul in care diagnosticul acesta o oprise.
Din pacate, RMN-ul cerebral de control, efectuat anul acesta in data de 24 mai, evidentiaza o recidiva locala de 1,2/1,4 cm.
Natalia suferea de depresie si anxietate puternica. Nu mai suporta spitalul! Cu toate acestea, n-a scos nici un sunet atunci cand doamnele asistente se chinuiau sa-i prinda o vena ‘topita”. Nu s-a zbatut, nu i-a curs o lacrima.
Au inceput sa caute solutii pentru investigatii suplimentare si tratament in afara tarii. Aflasera deja ca cei mai buni specialisti in tumorile cerebrale sunt cei din America. Au avut noroc. Clinica Burzynski, din Houston, Texas, au confirmat ca o asteapta pe Natalia pentru ivestigatii si tratament, in viitorul apropiat. Costurile estimative ale tratamentului oncologic personalizat si implicit ale investigatiilor vor depasi 60.000 – 70.000 de $.
Ne aflam in momentul in care Natalia asteapta cu sufletul la gura sa ajunga in SUA, desi marturiseste ca ii este putin frica de avion.
Te priveste senin, desi dincolo de privirea aceasta inocenta se ascund incertitudini, teama, suferinta.- Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, Natalia?
– As vrea sa ma fac doctorita, avocata si politista. Iubesc cainii, pisicile, pestii, broastele testoase.
– Ce-ai dori sa faci din tot ce n-ai mai facut in ultima vreme?
– Sa ies afara, sa ma joc si sa fiu fericita!
Se gandeste un pic, apoi continua:
– Sa am sanatate, sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa plec undeva si sa fiu acasa, la locul meu!
– Ce crezi ca se va intampla in urmatoarele luni?
– Voi face tratamentul si voi veni acasa. Imi e frica un pic de avion.
– Cand ti-a fost cel mai greu?
– Cel mai greu mi-a fost cand am stat la spital, la “Louis Turcanu” si nu mi-au dat voie sa ies afara. Cand ma duceau cu salvarea sa fac radioterapie si doar atunci ma lasau sa ies, in rest, nu-mi dadeau voie deloc!
– Te mai gandesti si la altceva?
– Mama si tata sa aiba grija si sa ma sustina si sa se roage pentru mine … .
Ce este cancerul? O boala. Ce este un copil? O VIATA! In interiorul VIETII exista deja codul vindecarii. Cineva, undeva, stie sa-l acceseze. Acest copil are sansa sa gaseasca acel specialist, acel om invatat care sa o vindece!
2 euro, 9,5 lei. Atat.Sms simplu, fara text.
O gasiti pe Natalia si aici: www.nataliatuta.blogspot.ro
www.facebook.com/natalia.tuta.5
www.facebook.com/NatyTutaBrainTumourOperation
Salvand un copil, salvam, in fapt, LUMEA!
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Mihaelei Calin, Ingerul Nataliei in campania “Vreau Sa Ajut”! www.facebook.com/calin.mihaela.524
- Dana Dumitra Dumitrache
Natalia-Mihaela este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Natalia-Mihaela va multumeste si pentru acest gest minunat) prinRomtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate).
(donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Natalia-Mihaela”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)