Nu-L iubim pe Dumnezeu!

       Nu este necesar să-i spunem asta în faţă, deşi unii mai fac şi excepţii… De ce zic că nu-L iubim ? Păi câte nu facem noi pentru o persoanâ iubită?...,facem orice numai să-i fie bine, nu contează prin ce sacrificii. In primul rând încercăm să nu o supărăm şi apoi să-i facem bine, să o facem fericită. Şi unii dintre noi chiar reuşesc să aducă fericirea în viaţa persoanei iubite.


      Pretindem că suntem copii ai Lui Dumnezeu şi că suntem dintre aceia care-i cunosc învăţătura. Faptul că el ne iubeşte, este ştiut, pentru că vedem că ne ţine încă pe Pământ lăsându-ne să ne bucurăm de toate bunătăţile, create special pentru noi. El ne iubeşte ca un tată adevărat, însă noi ce facem în schimbul nemărginitei Lui iubiri?... Ne purtăm ca nişte copii neascultători, ne cerem partea de moştenire şi fugim departe de El cheltuind-o în desfătări, iar pe El îl uităm complet , sau din contră aducem mereu vorba de El , însă cum? -în tot felul de înjurături ( mai ales poporul nostru ) de parcă, înjuratul ar fi un job indispensabil. Şi într-adevar este un job, dar care ne duce spre Iad, pentru ca astfel îl jignim pe Dumnezeu. Cu toate acestea iubirea Lui pentru noi nu scade, insă din dreptate ne trimite departe de El, pentru că noi înşine alegem acest lucru – să trăim departe de El aici pe Pămănt… şi cum să fim acolo alături de El dacă aici toată viaţa noastră L-am hulit.
     Dumnezeu ne iubeşte însă nu obligă pe nimeni , (tot din iubire), să-L iubească. De aceea unii dintre noi Îl neagă toată viaţa şi doresc ca în viaţa viitoare să fie alături de el însă asta e imposibil. Şi ce anume ar trebui să facem pentru a ne arăta dragostea faţă de Dumnezeu ? Nu putem să afirmăm că îl Iubim pe Dumnezeu atâta timp cât ne urâm semenii.Este necesar să ne iubim mai întâi aproapele şi abia mai apoi o sa ajungem la dragostea de Dumnezeu, pentru că El nu este ceva palpabil. După ce eşti împăcat cu toată lumea, trebuie să te rogi, iar rugaciunea trebuie să fie personalizată, şi din inimă, pentru că rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, iar El vrea să vorbească cu noi. În rugăciune este bine ca mai întâi să mulţumim, şi apoi să cerem. Cel mai bine vorbeşti cu Dumnezeu în casa Sa, în Biserică, pentru că rugăciunea Bisericii este mult mai puternică decât cea personală, căci aşa ne spune Domnul: Unde sunt două persoane adunate în numele Lui este şi el între ei.. E nevoie de mai multă dragoste de Dumnezeu.

6 comentarii:

  1. Frumos articolul Simion,l-am citit cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ba il iubim (cei ce admit existenta lui), insa in felul nostru uman, terestru (pana la urma propriu)

    "De aceea unii dintre noi Îl neagă toată viaţa şi doresc ca în viaţa viitoare să fie alături de el însă asta e imposibil" - spui tu

    Cine ti-a spus ca asta e imposibil?
    De unde stii tu care-i criteriul, pana la urma?
    Daca luam pilda lui Iisus, rastignit pe cruce, am spune ca o mica scanteiere este suficienta pentru a fi posibil ceea ce spui tu ca este imposibil.
    Dumnezeu nu are gandirea unui OM. Nu inteleg de ce omul tot incearca sa-l reduca pe Dumnezeu la o fiinta limitata.

    Biserica inseamna INSTITUTIE. Institutia inseamna interese pamantesti. Nu are nicio legatura cu ceea ce spunea Iisus.

    Inainte de nevoia de dragoste pentru Dumnezeu, avem nevoia de dragoste pentru om.
    Daca nu suntem capabili de a iubi un semen de-al nostru (palpabil) cum am fi capabil sa iubim ceva ce nu este palpabil?!

    RăspundețiȘtergere
  3. @tzugulea
    am vrut sa subliniez faptul ca nu-l iubim de ajuns pe Dumnezeu. Tu spui ca-l iubesti in mod terestru, dar eu sunt de parere ca de indata ce Dumnezeu nu e numai om, asta inseamna ca relatia noastra cu el trebuie sa fie diferita decat cea cu o persoana.
    Stiu ca dumnezeu are alta judecata decat avem noi , asta ne spun sfintii, insa tot ei ne spun ca cei cel hulesc pe Dumnezeu nu vor mosteni Imparatia Sa. Nu am inteles ce vrei sa spui cu "mica scanteiere".
    Biserica este de mai multe tipuri: Edificiu construit şi amenajat special pentru celebrarea cultului crestin, Instituţia creştinismului în ansamblu si Comunitate religioasă de adepţi ai aceluiaşi cult.Toate acestea reprezinta biserica prin care lucreaza Dumnezeu pe Pamant. Daca nu suntem conectati la aceasta "centrala electrica" - atunci vom sta pe intuneric. Biserica e cea care ne invata inca de la Sf. Apostoli dreapta credinta. Iar singura care a pastrat nemodificate traditiile bisericii apostolice este Biserica Ortodoxa la ale carei rugaciuni inca mai coboara Duhul Sfant , pe masa altarelor la Sf liturghii si de inviere sub forma de lumina la Ierusalim.
    Sa inteleg ca nu pricepi ce am vrut sa zic cu ultimile fraze din comentariul tau. Ei bine Dumnezeu ne da posibilitatea sa ne aratam dragostea fata de el prin aproapele nostru care intr-adevar este tangibil, material, caci pana nu ajungem la desavarsire nu-l vom putea vedea pe Dumnezeu datorita pacatelor, dar daca ne purtam frumos cu cei din jur, atunci putem spune ca ne purtam frumos cu Dumnezeu...poate-ti aduci aminte de cuvintele: "...mie mi-ati facut".

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos!Daca am putea si noi sa-L iubim pe Dumnezeu,sa-i multumim tot timpul pentru tot ceea ce a facut si face pentru noi,sa ne rugam Lui,sa-I cerem iertare pentru toate supararile pe care I le aducem,sa ne detasam de cele materiale,si sa ne apropiem mai mult de El,ce ine ar fi!Oare ce-ar fi sa incercam?Ar fi atat de greu?

    RăspundețiȘtergere
  5. Exista doua tipuri de credinta: credinta contemplativa si credinta aplicata. Credinta contemplativa este credinta fara fapte, doar credem si atat iar crerdinta aplicata e credinta prin fapte, facem ce spune Dumnezeu si ne purtam asa cum vrea el sa fim.

    RăspundețiȘtergere