Aseara, de fapt tarziu in noapte (nu prea aveam somn), postam de zor pe blogul propriu si personal. Cand... intru in discutie cu un amic virtual. Dupa salutarile de rigoare, cand i-am spus ca postez de zor pe blog, replica lui a spus: "Cred ca blogul asta e viata ta".
Partial... cred ca un sambure de adevar exista. Recunosc, postez pe blog de placere. In plus, e si un mod de comunicare cu internautii. Dar, prin blog, urmaresc si altceva: sa formez anumite deprinderi celor cu care vin in contact.
Acum cateva zile am povestit despre "naravul" unor "prietene" implicate in tot felul de concursuri online cu voturi, clicuri si tot tacamul... Uneori aceste persoane sunt extrem de agasante; chiar daca, fiecare dintre ele nu trimite mai mult de 1-2 mass-uri pe zi, daca sunt mai multe, numarul de massuri creste considerabil, aparand uneori in cele mai inoportune momente.
Am incercat, contracarand prin trimiterea link-ului spre blog, sa incerc sa le distrag atentia dinspre "naravul" clicurilor. Prima intrebare a fost: "Ce trebuie sa votez? Trebuie sa dau doar clic?" Stupefianta intrebare. Am incercat sa le explic: "Nu trebuie sa dai doar clic, ti-am trimis link-ul sa citesti. Poti citi intregul blog; ai bannere ce trimit spre un post de radio si doua librarii online... exploreaza, citeste, comanda carti, cumpara-le si le citeste..."
E greu sa schimbi mentalitatea unor oameni; dar, folosindu-ne de blogurile noastre putem schimba mentalitati, chiar daca castigam sau nu ceva. Nu e suficient sa avem multi vizitatori unici; cat mai multi dintre ei trebuie sa ne urmareasca in intregime, sa intre si pe alte link-uri postate pe blog, sa posteze propriile opinii prin comentarii. Doar asa, cred, ne vom dovedi utili prin blogging.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu