Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro/?p=4016
Articol: "Adevărata frumuseţe vine din interior" – am auzit de atâtea ori acest lucru, încât nu mai cercetăm adevărul din aceste vorbe.
Da, frumuseţea vine din suflet, dar nu oricine are răbdarea necesară să ajungă la suflet. Prima impresie primează. Dezamăgitor este ca, în spatele unei aparenţe minunate, să se afle un suflet stricat.
Personalitatea joacă şi ea un rol covârşitor – este important să ştii să te "faci plăcut" – dar nu oricine posedă acest "dar" – da, pentru ei este un dar inestimabil!
La fel de adevărat este faptul că frumuseţea este în ochii celui care priveşte. Cine oare are dreptul de a hotărî ce înseamnă a fi frumos? Dar, din păcate, viaţa este plină de "judecători" gata să emită standarde.
*
Unii se nasc frumoşi, bogaţi ori talentaţi. Alţii, bogaţi, dar mai puţin înzestraţi de natură. Iar alţii, pleacă la drum fără nimic.
Dar toţi, absolut toţi, se nasc cu aceleaşi sentimente şi cu aceleaşi dorinţe. Sufletul lor refuză să vadă frumuseţea ori bogăţia din afara lui. Sufletul simte ceea ce vrea, mintea însă se "educă" şi se schimbă. De fapt "îi" schimbă. Pe unii în rău. Iar pe alţii îi face mai buni.
*
Nu a fost considerată niciodată frumoasă. Natura nu a ajutat-o, se pare, prea mult. S-a născut într-o familie de condiţie modestă. Aşa cum se spune în popor, săracă, dar cinstită. A primit o educaţie pe care poate doar cei trecuţi prin greu o pot oferi. A plecat la drum gândind că şansa ei în viaţă este să înveţe. Şi a făcut-o. Cât a putut de bine. În şcoală nu a resimţit foarte puternic tarele cu care a plecat la drum. Poate doar prin faptul că nu a fost curtată de băieţi şi că fetele de care se putea apropia erau de aceeaşi condiţie cu ea.
Curând însă, la primele interviuri, s-a lovit de răutatea gratuită a multora. A fost nevoită să accepte o slujbă pentru care nu era necesară nici ţinuta pretenţioasă şi scumpă şi nici un fizic de invidiat.
S-a îndrăgostit. Şi nu doar odată. Din inocenţă, pudoare ori pur şi simplu respect, spunea sincer ce simte. Nu căuta „bărbatul perfect" – căuta doar un om care să o respecte, să o cunoască aşa cum era, un bărbat care să îi ofere tot ceea ce îşi dorea în viaţă: o familie, copii, linişte sufletească.
Se pare însă că îşi dorea imposibilul. A realizat, după prea mulţi ani şi prea multe încercări, că era imposibil să îşi realizeze visul – în lumea ei (pentru că deja convingerea ei era că „fiecare are o lume a lui în care trăieşte şi rareori graniţele-i pot fi trecute – şi asta doar prin compromisuri) nimeni o accepta pentru ceea ce şi cum era.
La 40 de ani, avea sentimentul că a trăit o viaţă pe care nu o merita. Ideea de a avea un copil al ei, eventual doar al ei, i se înfipsese adânc în suflet. Poate prea adânc. Şi cum în viaţă momentele de cumpănă există, printr-unul de acest gen a trecut şi ea: un copil doar al ei, sortit la o viaţă fără tată, ori renunţarea la vis.
A renunţat. Şi-a spus sincer, cu ochii-nspre-adâncul sufletului că acel copil va avea viaţa ei – nu putea risca să nască un om sortit tristeţii.
Nu ştiu dacă s-a răzgândit – n-am reîntâlnit-o. Oricum, n-aş dori nimănui să fie în sufletul ei…
--
Visitor Ip: 89.136.166.168
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu