Primii paşi către căsătoria omului cu capra au fost făcuţi în SUA. Zoofilia, în legislativul american
Zoofilia este serios dezbătută în ţări anglo-saxone (SUA, Marea Britanie, Australia), legalizarea sexului cu animale fiind cerută inclusiv de profesori universitari emeriţi, care predau la catedrele unor universităţi de renume mondial!
Parlamentul din Florida a fost nevoit să adopte o lege specială pentru sancţionarea zoofiliei, după mai multe cazuri care au făcut vâlvă în presa locală, culminând cu violarea şi sufocarea unei capre, pe nume Meg. Suspectul principal nu a putut fi tras la răspundere, pentru că probele DNA recoltate nu au fost concludente. Însă, măcar a suferit umilinţa publică: la procesul acestuia, iubitorii de animale au îmbrăcat tricouri pe care scria „Baaa means no!” („Beee înseamnă nu!”). Dacă ar fi fost găsit vinovat, ar fi fost condamnat nu pentru zoofilie, ci în baza legii care sancţionează cruzimea împotriva animalelor.
„Geneza”, argument pentru zoofilie
Legea a fost adoptată abia la a treia încercare şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. Înainte de – şi în cursul dezbaterilor proiectului de lege s-au făcut auzite voci ale militanţilor pentru legalizarea zoofiliei, care se consideră discriminaţi în raport cu homosexualii. Între cei care au argumentat în favoarea zoofiliei se numără profesori universitari şi autorul unei cărţi în care îşi descrie relaţia amoroasă cu… un delfin.
„Conceptul de căsătorie ca parteneriat social şi spiritual nu trebuie restrâns la specia umană, atât timp cât partenerii sunt legaţi prin dragoste şi un angajament reciproc durabil”, scrie Stephen Bertman, profesor emerit de limbă, literatură şi cultură la Universitatea Windsor, Canada. Bertman invocă în argumentarea uniunii om-animal şi… Biblia: „O citire atentă a Genezei (2:18-25) relevă că, înainte de a crea o femeie, ca partener al bărbatului, Dumnezeu a experimentat zămislind o serie de alte vieţuitoare, care s-au dovedit a fi nesatisfăcătoare”. Aşadar, uniunea dintre un om şi un animal nu este un sacrilegiu, conchide emeritul.
Filosoful şi profesorul de bioetică australian Peter Singer (Universităţile Princeton şi Melbourne) este un alt adept al sexului inter-specii, pe care îl vede „moral”, câtă vreme este consensual şi produce plăcere reciprocă.
Codul etic al zoofilului
Zoofilii care se exprimă public în favoarea legalizării relaţiilor sexuale inter-specii vorbesc de un cod etic ale cărui directive principale sunt: nu se practică sexul cu specii care pot fi vătămate (exemplu: găinile) şi nu omul nu iniţiază contactul sexual…
„Zeiţa udă”, memoriile unui zoofil au avut atât de mult succes, încât au fost, recent, republicate. Autorul, Malcom Brenner şi-a descris relaţia de nouă luni cu o femelă-delfin şi se miră cu o candoare uluitoare: „Ce poate fi dizgraţios la o relaţie în care ambii parteneri simt şi îşi exprimă dragostea reciprocă? Ştiu despre ce vorbesc, pentru că, după ce făceam dragoste, ea îşi punea botul pe umărul meu, mă îmbrăţişa cu aripile înotătoare şi ne uitam unul în ochii celuilalt pierduţi”. Brenner şi alţi activişti pentru drepturile zoofililor se arată revoltaţi pentru că minoritatea lor este tratată diferit faţă de cea a homosexualilor şi îi acuză pe aceştia pentru că refuză să se ralieze cauzei „comune”. „Pentru mine, e ca şi când aş fi homosexual în anii 50. Dacă le permiteţi să persecute zoofilii, nu credeţi că veţi urma?”, se adresează în apelul său către homosexuali Cody Beck, un tânăr iubitor (la propriu) de cai şi câini.
Zoofilia în presa de calitate din Marea Britanie
În secţia „Opinii” din presa britanică de calitate au apărut recent, la distanţă de două zile, două articole în care se dezbate tema zoofiliei.
Victoria Bekiempis, autoarea comentariului din The Guardian consideră că totul se reduce la consimţământ şi argumentează că semnalele pe care le dau unii cai, câini şi delfini în relaţia cu oamenii nu sunt concludente în sensul că ar reprezenta invitaţii la o acuplare. Bekiempis argumentează că limbajul corpului poate induce în eroare şi în cazul oamenilor, simplul gest de a da mâna cuiva fiind interpretat cu totul diferit de la o cultură, la alta.
Victoria Bekiempis, autoarea comentariului din The Guardian consideră că totul se reduce la consimţământ şi argumentează că semnalele pe care le dau unii cai, câini şi delfini în relaţia cu oamenii nu sunt concludente în sensul că ar reprezenta invitaţii la o acuplare. Bekiempis argumentează că limbajul corpului poate induce în eroare şi în cazul oamenilor, simplul gest de a da mâna cuiva fiind interpretat cu totul diferit de la o cultură, la alta.
De partea sa, în comentariul din The Telegraph, istoricul american Tim Stanley, profesor la Universitatea Oxford, este revoltat de argumentaţia feministei Bekiempis, fiindcă aceasta nu se arată nicio clipă indignată de subiect: „De nicăieri (din comentariul lui Bekiempis – n.r.) nu transpare ideea că oamenii care îşi violează câinii de companie ar trebui biciuiţi până la leşin”, spune Stanley. Acesta arată că dacă totul se reduce la ideea de consimţământ (pe care s-a bazat în bună parte şi argumentaţia militanţilor pentru drepturile homosexualilor), atunci lucrurile se complică. „Sincer, este greu să stabileşti parametrii consensului şi în cazul oamenilor. De pildă, consumul de alcool diminuează abilitatea de a consimţi conştient la orice. Dar puţini dintre britanicii necăsătoriţi fac sex fără a fi consumat în prealabil alcool”. Istoricul conchide că zoofilia (cel puţin cea care provoacă moartea animalului „partener”) ar trebui sancţionată cu scaunul electric. De pe Jurnalul National
As sugera o internare imedialta la o clinica psihiatrica a acestor dementi. Stiu ca traim intr-o lume foarte diversa si cu multe nebunii dar aceasta e prea de tot. Acesti oameni de nimic, impreuna cu homosexualii, pedofilii, necrofilii si gerontofilii au mare noroc ca unul ca mine nu detine putrea absoluta. Daca ar fi asa i-as fierbe pe toti intr-o oala mare si as dona sapun tuturor celor care duc lipsa. După mine aceste elemente ar trebui extirpate din societate intr-un fel sau altul. Sunt o rusine pentru rasa umana!!! Sunt profund ingretosat de autorii cartilor amintite dar inteleg in acelasi timp ca o diploma nu garanteaza normalitatea sau etica nimanui. Poti fi prof emerit cu creierul prajit plin de puroi si muci. Daca ar aparea un Hitler care sa taxeze aceste probleme as fi primul adept al unui asemenea partid. Atentie x-o-fililor ca vremea voastra ar putea veni si partizanii ar fi mult mai multi decat cei ce compuneau partidul Nazist. O sa ajungeti atunci sa interactionati sentimental si amoros cu leii, hienele, leoparzii, tigri, panterele, mistreții, ursii si alte animale pe care cu drag vi le-as da intr-o cusca pentru relationare si imprietenire.
RăspundețiȘtergere