Captivi.....

Lumea tinde tot mai mult catre perfectiune
Iar cu cat mai multa perfectiune
Cu atat mai multa neimplinire
mai multe lacrimi...           
Confortul si evolutia au sucit omul in ultim hal...
Alergam fara sa stim inspre ce
Vrajiti de halucinatii,
Dar fericirea e aici la noi acasa
In mamaliga cu mujdei
In mirosul crinilor cand infloresc
Si al verii cand apune
Dar cine se mai multumeste cu asta?
cand toti alergam ca niste oi dupe succese
Dar nu obtinem decat insuccese...
Si anii trec
Devenim senili si batrani, apoi pamant
Un bulgare de pamant cu nostalgia unei vieti trecute
Fara rost, captivi in propriile noastre nascociri....
Va veni ploaia si-l va sfarama, unde esti tu?   

(Dumitru S. - 25 Octombrie  2011)