Eliberarea cetatii Timisoarei (18 octombrie 1716)

Eliberarea cetatii Timisoarei de sub ocupatia turceasca, zi de sarbatoare locala

autor: FrontPress 

Intrarea prinţului Eugeniu de Savoya în Timişoara, în urma cuceririi cetăţii de la turci, ar putea fi onorată de autorităţile de pe malurile Begăi ca o zi de importanţă locală.

“La 18 octombrie 1716, prinţul Eugeniu de Savoya îşi face intrarea triumfală în cetatea Timişoarei, eliberând oraşul de 164 de ani de stăpânire turcească. Această acţiune este socotită de istoricii militari drept o capodoperă a iscusinţei de comandant de oşti a lui Eugeniu de Savoya. De remarcat este faptul că, după ocuparea Banatului de către Habsburgi, principele Eugeniu, ca preşedinte al Consiliului Aulic de Război, s-a ocupat îndeaproape de integrarea noii provincii în statul imperial. Astfel el a îndrumat nemijlocit elaborarea celui dintâi document referitor la statutul Banatului în cadrul monarhiei habsburgice (aşa-numitul Einrichtungswerk).

În primii ani după cucerirea Timişoarei de catre armatele conduse de prinţul Eugeniu de Savoya se încearcă refolosirea şi întreţinerea fortificaţiilor turceşti. Se construiesc clădiri noi, iar lucrarile de amenajare a Timişoarei au implicat eforturi uriaşe. Printre cele mai impresionante se numără amenajările hidrotehnice. Mlaştinile şi bălţile au fost asanate şi este săpat canalul Bega, devenit navigabil.

Momentul 18 octombrie 1716 reprezintă unul de cotitură în istoria Timişoarei. După acest moment Timişoara cunoaşte o dezvoltare pe toate planurile, devenind un oraş al premierelor”, se arată în referatul ataşat proiectului de hotărâre, semnat de viceprimarul PNŢCD Adrian Orza.

Conform cotidianului Renaşterea Bănăţeană, propunerea care va fi supusă aprobării consilierilor locali este ca ziua de 18 octombrie să fie marcată anual, ca zi de sărbătoare locală.

Eugeniu de Savoya, prinţul care a schimbat pentru totdeauna istoria Banatului

Eugeniu de Savoya-Carignano, cunoscut și ca Prințul Eugen, s-a născut în 1663 la Paris într-o familie aristocrată, pentru a deveni unul dintre cei mai străluciţi strategi ai istoriei militare moderne. A crescut la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, dar după ce i s-a refuzat o carieră militară în slujba Franţei, a plecat în Austria pentru a-şi oferi serviciile Casei de Habsburg. A luat parte la mai multe campanii împotriva Imperiului Otoman, dar a fost implicat şi în luptele pentru succesiunea pentru tronul Poloniei sau cel al Spaniei. A luat parte şi la expeditii militare în nordul Italiei.

În vara anului 1716 izbucneşte un nou război între Imperiul Habsburgic şi cel Otoman. Profitând de calităţile militare excepţionale ale prinţului, creştinii reuşesc să obţină controlul Dunării prin cucerirea Timişoarei şi anexarea Banatului la Imperiu, în urma păcii de la Pojarevac din 1718. De atunci Timişoara a intrat în sfera de influenţă occidentală, devenind în următoarele două secole un oraş modern, puternic şi cu o identitate proprie.

Una peste alta, prinţul a fost unul dintre cei mai străluciți feldmareșali ai Sfântului Imperiu Roman. Lui i se datorează în bună măsură ridicarea Austriei ca mare putere în cadrul Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană, iar apoi poziția hegemonială a Țărilor Ereditare Austriece (ale Casei de Habsburg) în plan european. A murit la Viena, în 1736 , la vârsta de 72 de ani.

În memoria prinţului erou, în timpul celui de al doilea război mondial a fost înfiinţată divizia Waffen SS de vânători de munte Prinz Eugen, în martie 1942. Majoritatea voluntarilor care au luptat sub acest stindard au provenit din Banat şi Voivodina, dar şi din Croaţia sau Ungaria. Divizia a operat mai mult în Balcani, în luptele împotriva partizanilor comunişti. Sursa: FrontPress.ro