COMOARA BUCEGILOR
(click pe imaginea de prezentare pentru a urmari acest mic album cu fotografii din Pestera Ialomicioarei)
Sa discutam asadar despre Bucegi…
Eu stiu bine ca acolo se afla o adevarata comoara... ceva care poate fi foarte placut pentru fiecare dintre noi: asa am simtit si eu, asa au simtit chiar si strainii din jurul meu, atunci cand le aratam cu adevarat '”minunile” din Bucegi. Este vorba despre cel putin doua locatii, si anume Platoul Babelor, din nefericire necunoscut la adevarata lui valoare, cu constructiile sale realizate de oameni pe care azi ii numim la modul general sihastrii: adica ajutatori retrasi din societatea umana, chiar daca ramasi in legatura permanenta cu ea si, in vale, in locul pe care il numim Padina – Pestera Ialomicioarei. Cele de aici au fost lasate tocmai pentru perpetuarea cunoasterilor vechi, obiceiurilor cele mai bune, optime trairilor de cea mai inalta calitate, fara influentele straine pe care stramosii nostri stiau bine ca le va suporta acest pamant si poporul sau locuitor de-a lungul mileniilor ulterioare. Multe „stanci” de acolo sunt modelate de mana omului, reprezentand gospodaria munteanului, in forme minunate. Chiar daca se poate vorbi despre gospodarie, la un nivel mult mai inalt mesajul vorbeste despre formarea unui nou popor, care se va naste din parintii cei vechi: poporul care se va hrani din cresterea vitelor, care va naste copii cu greutate, ii va creste si le va ursi – gandi – de bine, intr-o lume care se va forma gandind de rau… In forme pe care azi noi le numim abstracte – adica reprezentand o multitudine de lucruri urmarind trasatura generala care le uneste – vom intalni: Mama (Nascatoarea) si Copilul sau Nou Nascut, cresterea Copilului, formarea Adultului - toate aflandu-se in fata Babelor, care sunt de fapt Ursitoarele Neamului, Copilului. Mediul cel curat in care se naste, creste si se maturizeaza Copilul: Cerdacul si Ograda Casei, cu animalele comune traiului cotidian: cornutele - vaca, taurul, oaia - sarpele casei, animalele si pasarile padurilor - lupul, vulpea, vulturul – apoi brotacul si porumbelul. Toate marcheaza drumul in urcare spre Vf. Omul: este drumul de crestere si maturizare al celui care va deveni Om. Fiecare are o semnificatie aparte in viata omului, se leaga de fiecare aspect al vietii sale, indiferent daca este vorba despre concretul zilei sau reprezentari mult mai extinse, care pot cuprinde chiar un univers intreg - de care dacii erau foarte constienti ca exista, ca o casa uriasa, ca o gospodarie uriasa, care poate fi creata, intretinuta, dezvoltata, chiar daca este vorba despre a adaposti o familie sau o multitudine de familii spirituale - asa cum sunt de fapt populatiile pamantene. Daca vom avea aceasta viata curata, ordonata, frumos intretinuta vom face primirea cea mai concreta a oricaror musafiri in viata noastra. Incepand cu viata si cu casa noastra - simpla, chiar austera, caci numai asa se poate face o intretinere care sa nu oboseasca omul, dand putere preocuparilor intelectuale: de invatatura, de aplicare, de corectie comportamentala prin observarea comparativa a celor din jur si a noastra. Iata de ce vorbeam de creatie: caci daca veti merge sa vizitati Pestera Ialomicioarei, veti vedea, daca veti fi foarte atenti - dar va trebuie si o lanterna foarte puternica de camp!! elemente deosebite privind cunoasterea dacilor.
Pestera a fost modelata in interior de mana omului. Ea are inca creatii deosebite la tot pasul - important este sa le vedeti printre inconstientele cu care timpul, apa, oamenii au marcat tot ceea ce la origine a fost un adevarat „castel” curat, ordonat, frumos prin sculpturile reprezentative ale modului de trai ale getilor padureni.
Trecutul, prezentul si viitorul getilor sunt expuse atent in ceea ce se putea numi candva Sala Hartilor. Pana in anul 2001 se mai putea vedea harta Atlantidei, dar lucrarile de minima amenajare (caci grija nu este, din nefericire) si apele care se scurg vijelioase in fiecare primavara si toamna au spart si au dus la vale placile migalos sculptate. Inca se mai vede, desi cu greu, permanent sub ape, harta energetica a Romaniei (despre care vom mai discuta candva) si a restului Peninsulei Balcanice, cu care pamanturile noastre se inrudesc energetic indeaproape.
In coborare spre Lacuri (sau Cascade) se pot observa urmele inca bine conturate ale bazoreliefului Capului de Atlant (avand o structura cu totul speciala) si legatura cu ceea ce necunoasterea mileniilor intunecate din urma au numit persoanele cu mostenire precisa, de tip atlant – vrajitoare… Un alt basorelief situat deasupra Calului de Atlant, reprezentand conturul Romaniei ofera cunoscatorului o linie directa de legatura intre oamenii de aici si atlantii stravechi: nu suntem integral coboratori din popoarele migratoare, ci direct din atlanti. Popoarele migratoare au facut doar o legatura foarte necesara populatiilor de aici cu restul populatiilor din lume, iar acest lucru faciliteaza enorm poporului roman sa ajute – chiar daca este greu de crezut acum, in conditiile pe care le trăim – multe alte populatii. Si nu este singurul loc care atesta acest lucru, dar – din nefericire – pe baza caruia s-a tot brodat de-a lungul timpului o serie lunga de speculatii privind faptul ca dacii ar fi populat intreaga lume sau ar fi creat limbile Pamantului…
Pe varfurile marilor sculpturi din salile de sus sunt chiar imaginate - dar perceptibile doar cu lanterne de camp - povestile universale ale umanitatii, cum ar fi povestea (mitul) lui Prometeu: de fapt al tuturor ajutatorilor mari ai omenirii, pe care societatea ii foloseste, dar pe urma ii poate renega, daca nu mai prezinta interes pentru ea sau isi dau prea mult silinta sa scoata poporul din negurile necunoasterilor. Este de fapt mitul unui Mare Preot care influenteaza poporul prin condamnarea titanului aducator de cunoastere - lumina - de care preotul se teme si doreste sa fie renegat de popor, ca o autorizare a propriilor lui fapte... Se vede mama care implora iertarea, dar si calaul - diavolul negru - care ranjeste spre durerea nefericitilor... Pe partea opusa, sinistrata parca - cobra intelepciunii, care este departe de a fi „sarpele” extraterestru mult trambitat in zilele noastre: este de fapt legatura umana a trecutului, prezentului si viitorul nostru... de care multi vor sa ne tina azi departe, departe de propria noastra putere, departe de adevarata cumintenie inteleapta de care suntem permanent despartiti...
…Multe ar fi de povestit...
 |
| PEŞTERA IALOMICIOAREI-2009 |
Sa discutam asadar despre Bucegi…
Eu stiu bine ca acolo se afla o adevarata comoara... ceva care poate fi foarte placut pentru fiecare dintre noi: asa am simtit si eu, asa au simtit chiar si strainii din jurul meu, atunci cand le aratam cu adevarat '”minunile” din Bucegi. Este vorba despre cel putin doua locatii, si anume Platoul Babelor, din nefericire necunoscut la adevarata lui valoare, cu constructiile sale realizate de oameni pe care azi ii numim la modul general sihastrii: adica ajutatori retrasi din societatea umana, chiar daca ramasi in legatura permanenta cu ea si, in vale, in locul pe care il numim Padina – Pestera Ialomicioarei. Cele de aici au fost lasate tocmai pentru perpetuarea cunoasterilor vechi, obiceiurilor cele mai bune, optime trairilor de cea mai inalta calitate, fara influentele straine pe care stramosii nostri stiau bine ca le va suporta acest pamant si poporul sau locuitor de-a lungul mileniilor ulterioare. Multe „stanci” de acolo sunt modelate de mana omului, reprezentand gospodaria munteanului, in forme minunate. Chiar daca se poate vorbi despre gospodarie, la un nivel mult mai inalt mesajul vorbeste despre formarea unui nou popor, care se va naste din parintii cei vechi: poporul care se va hrani din cresterea vitelor, care va naste copii cu greutate, ii va creste si le va ursi – gandi – de bine, intr-o lume care se va forma gandind de rau… In forme pe care azi noi le numim abstracte – adica reprezentand o multitudine de lucruri urmarind trasatura generala care le uneste – vom intalni: Mama (Nascatoarea) si Copilul sau Nou Nascut, cresterea Copilului, formarea Adultului - toate aflandu-se in fata Babelor, care sunt de fapt Ursitoarele Neamului, Copilului. Mediul cel curat in care se naste, creste si se maturizeaza Copilul: Cerdacul si Ograda Casei, cu animalele comune traiului cotidian: cornutele - vaca, taurul, oaia - sarpele casei, animalele si pasarile padurilor - lupul, vulpea, vulturul – apoi brotacul si porumbelul. Toate marcheaza drumul in urcare spre Vf. Omul: este drumul de crestere si maturizare al celui care va deveni Om. Fiecare are o semnificatie aparte in viata omului, se leaga de fiecare aspect al vietii sale, indiferent daca este vorba despre concretul zilei sau reprezentari mult mai extinse, care pot cuprinde chiar un univers intreg - de care dacii erau foarte constienti ca exista, ca o casa uriasa, ca o gospodarie uriasa, care poate fi creata, intretinuta, dezvoltata, chiar daca este vorba despre a adaposti o familie sau o multitudine de familii spirituale - asa cum sunt de fapt populatiile pamantene. Daca vom avea aceasta viata curata, ordonata, frumos intretinuta vom face primirea cea mai concreta a oricaror musafiri in viata noastra. Incepand cu viata si cu casa noastra - simpla, chiar austera, caci numai asa se poate face o intretinere care sa nu oboseasca omul, dand putere preocuparilor intelectuale: de invatatura, de aplicare, de corectie comportamentala prin observarea comparativa a celor din jur si a noastra. Iata de ce vorbeam de creatie: caci daca veti merge sa vizitati Pestera Ialomicioarei, veti vedea, daca veti fi foarte atenti - dar va trebuie si o lanterna foarte puternica de camp!! elemente deosebite privind cunoasterea dacilor.
Pestera a fost modelata in interior de mana omului. Ea are inca creatii deosebite la tot pasul - important este sa le vedeti printre inconstientele cu care timpul, apa, oamenii au marcat tot ceea ce la origine a fost un adevarat „castel” curat, ordonat, frumos prin sculpturile reprezentative ale modului de trai ale getilor padureni.
Trecutul, prezentul si viitorul getilor sunt expuse atent in ceea ce se putea numi candva Sala Hartilor. Pana in anul 2001 se mai putea vedea harta Atlantidei, dar lucrarile de minima amenajare (caci grija nu este, din nefericire) si apele care se scurg vijelioase in fiecare primavara si toamna au spart si au dus la vale placile migalos sculptate. Inca se mai vede, desi cu greu, permanent sub ape, harta energetica a Romaniei (despre care vom mai discuta candva) si a restului Peninsulei Balcanice, cu care pamanturile noastre se inrudesc energetic indeaproape.
In coborare spre Lacuri (sau Cascade) se pot observa urmele inca bine conturate ale bazoreliefului Capului de Atlant (avand o structura cu totul speciala) si legatura cu ceea ce necunoasterea mileniilor intunecate din urma au numit persoanele cu mostenire precisa, de tip atlant – vrajitoare… Un alt basorelief situat deasupra Calului de Atlant, reprezentand conturul Romaniei ofera cunoscatorului o linie directa de legatura intre oamenii de aici si atlantii stravechi: nu suntem integral coboratori din popoarele migratoare, ci direct din atlanti. Popoarele migratoare au facut doar o legatura foarte necesara populatiilor de aici cu restul populatiilor din lume, iar acest lucru faciliteaza enorm poporului roman sa ajute – chiar daca este greu de crezut acum, in conditiile pe care le trăim – multe alte populatii. Si nu este singurul loc care atesta acest lucru, dar – din nefericire – pe baza caruia s-a tot brodat de-a lungul timpului o serie lunga de speculatii privind faptul ca dacii ar fi populat intreaga lume sau ar fi creat limbile Pamantului…
Pe varfurile marilor sculpturi din salile de sus sunt chiar imaginate - dar perceptibile doar cu lanterne de camp - povestile universale ale umanitatii, cum ar fi povestea (mitul) lui Prometeu: de fapt al tuturor ajutatorilor mari ai omenirii, pe care societatea ii foloseste, dar pe urma ii poate renega, daca nu mai prezinta interes pentru ea sau isi dau prea mult silinta sa scoata poporul din negurile necunoasterilor. Este de fapt mitul unui Mare Preot care influenteaza poporul prin condamnarea titanului aducator de cunoastere - lumina - de care preotul se teme si doreste sa fie renegat de popor, ca o autorizare a propriilor lui fapte... Se vede mama care implora iertarea, dar si calaul - diavolul negru - care ranjeste spre durerea nefericitilor... Pe partea opusa, sinistrata parca - cobra intelepciunii, care este departe de a fi „sarpele” extraterestru mult trambitat in zilele noastre: este de fapt legatura umana a trecutului, prezentului si viitorul nostru... de care multi vor sa ne tina azi departe, departe de propria noastra putere, departe de adevarata cumintenie inteleapta de care suntem permanent despartiti...
…Multe ar fi de povestit...
trebuie sa merg macar o dat acolo:)
RăspundețiȘtergereNu stiu cum se pun diapozitive aici, am facut pentru un alt site un album. Daca se doreste, pot sa ofer adresa blogului meu de Drumuri Spirituale, unde gasiti descrierile platoului si interiorului Pesterii Ialomicioarei.
RăspundețiȘtergereE prea mult deodata pentru mine. Poate ca intr-o zi dam o fuga pana acolo. :)
RăspundețiȘtergereHm... Si pe mine ma batea gandul sa postez toate studiile referitoare la pestera!!!...
RăspundețiȘtergereApoi platoul..
Sigur ca putem merge la vara, cu cea mai mare placere, poate facem un grup, caci vor si altii sa mearga. Este frumos si acum, eu as vrea sa merg cu un grup de prieteni acum, in februarie, la Babele!! Platoul este fascinant pe zapada!! chiar daca nu se poate merge decat vreo 2 300 metri dincolo de prima culme. Daca merge telecabina!!
Am reusit sa pun un album cu fotografii selectate din Pestera Ialomicioarei. Daca te mai intorci aici, uita-te si spune-mi te rog daca merge, teoretic ar trebui sa mearga.