Atitudine de campion

De câteva zile încoace mă frământă subiectul despre care voi scrie în cele ce urmează. Poate n-am avut timp să scriu despre asta până acum, poate nu am avut starea necesară sau poate aşa a fost să fie. Dar cu siguranţă acesta e mometul cel mai potrivit să scriu despre un subiect care pe alţii îi lasă reci (veţi vedea de ce), dar pe mine nu. Acum aproximativ o săptămână discutam cu un prieten din Azuga pe mess (că de!, aşa e trend-ul) despre faptul că vărul lui, Claudiu David, care este pilot de raliu, nu va mai avea parte de susţinere financiară. Omul mi-a povestit asta cu o indignare teribilă. Era plin de nervi pentru că este cel mai mare susţinător al lui David, aşa cum e şi normal că doar sunt veri. Acum o să ziceţi: "Da, domne, un alt sportiv român nu are susţinere materială... Ştim povestea. Se repetă mereu cu frecvenţă de ceas elveţian!". Dar ştiţi cine e Claudiu David cu adevărat? Nu e un pilot de raliu oarecare. E campion! E român! Şi e sinăian de-al meu! Mă veţi acuza de patriotism local, de lipsă de obiectivism, dar vă voi prezenta situaţia frustă, aşa cum e ea. Claudiu David e primul român care a participat la trei etape din cadrul Campionatului Mondial de Raliuri. Asta se întâmpla în anul 2007. Şi ce credeţi că a făcut acolo? A reprezentat România, le-a arătat străinilor că şi noi putem să existăm pe harta raliului mondial! Poate nici de asta n-aţi auzit prentru că, de obicei, în buletinele de ştiri sportive apar primele informaţii de genul: ce ceas de zeci de mii de euro şi-a mai luat Mutu, pe cine a mai "agăţat" Messi, ce aberaţii mai scoate pe gură Becali, unde îl mai transferă presa pe Goian. Ştirile despre raliu apar în ultimele 30 de secunde ale bulentinelor sportive. Aşa suntem noi... Dar David nu s-a oprit aici. A revenit în ţară cu o poftă mai mare de luptă. A vrut să le arate tuturor că el este adevăratul campion, deşi în 2006 fusese la doar un punct în spatele campionului naţional. Anul ăsta a obţinut "doar" locul 2 la Raliul Braşovului. Dar, aşa cum fac marii învingători, Clau nu s-a lăsat! A continuat lupta şi a reuşit să câştige Raliul Clujului, victorie ce l-a făcut să afirme: "Back in business!". Cu toţii am fost mândri de el. Apoi, a urmat momentul de cotitură. După ce David revenise în cărţi pentru câştigarea Campionatului Naţional, a venit vestea bombă: principalul său sponsor a decis să-şi retragă susţinerea materială! Urma însă Raliul Sibiului care se desfăşoară chiar în aceste zile. Claudiu David, Mihaela Beldie (copilot) şi întregul staff tehnic cred că au avut multe nopţi de nesomn, încercând să caute soluţii şi sponsori pentru a participa şi la Raliul Sibiului. Au avut ambiţie, n-au vrut să se lase învinşi şi, cu ajutorul prietenilor, familiei, cunoscuţilor, lui Clau i s-a dat din nou şansa să le arate tuturor că el este cel mai bun. Iată ce declara Claudiu David acum doua zile înainte de începerea cursei de la Sibiu.



El, campionul, părea un om trist, dezamăgit, dar nu învins, ci decis parcă mai mult ca niciodată să arate tuturor ce poate. Dar atitudinea lui face diferenţa! Spune sus şi tare că poate uita toate necazurile pentru a-şi focaliza întreaga putere fizică şi mentală asupra cursei de la Sibiu. Asta, reţineţi, se întâmpla acum două zile, pe 17 iulie. Ieri (că acum e deja trecut bine de miezul nopţii), în jurul orei 20, primesc un mesaj pe telefonul mobil în care mi se comunica: "Prima zi d rally! loc 1, conducem detasat!". Da, nici mie nu mi-a venit să cred. În mesaj era vorba de Claudiu David! Parcă am bănuit că pilotul-minune va veni iar cu o surpriză pentru că n-am scris articolul mai devreme, deşi o puteam face. Cuvintele par a fi de prisos pentru a descrie sacrificiile unui astfel de sportiv care la capitolul atitudine ne dă o lecţie nouă, tuturor. M-am bucurat şi încă mă bucur enorm pentru el! Le-a dat un mare şut în fund celor care au încetat să-l mai sponsorizeze din motive care îmi scapă. Dar aşa e în România: valoarea nu e apreciată şi susţinută. La noi se aruncă bani pe maşini de mare fiţă, pe poşetuţe Hermes Birkin, pe săndăluţe de la Albu, pe chiloţei cu Swarovski marca Botezatu. Noi avem alte treburi. De ce să investim în campioni? Să vină alţii să ni-i "fure" şi să stăm apoi cu muci la nas plângând după ei! Cât timp sunt în ograda noastră, nu-i vedem. Când ajung la alţii, îi regretăm. Că aşa suntem noi: gândim cu alte părţi ale corpului atunci când trebuie s-o facem (pe ea, pe gândire) cu cei mulţi sau puţini neuroni (după caz) cu care ne-a înzestrat divinitatea. Oare vom reuşi să apreciem şi noi vreodată valorile autentice aşa cum se cuvine? E o întrebare la care foarte puţini s-ar încumeta să dea vreun răspuns. Nu de frică, dar de scârbă, de jenă. Pentru că un răspuns ne-ar duce pe o altă pantă alunecoasă: cea a întrebărilor retorice care ne-ar putea aduce mai mult rău decât bine (autorităţile abilitate sigur nu ne vor auzi întrebările). Până una-alta: Claudiu, suntem mândri de tine şi te susţinem orice ar fi!
UPDATE: Postarea asta am scris-o în vara lui 2008, dar nu cred că datele sunt esenţiale, ci faptele. Din motivul ăsta, am vrut să împart cu voi ceea ce i s-a întâmplat lui Claudiu...

MĂ MAI GĂSIŢI PE BLOG-UL MEU PERSONAL: EXERCIŢIU DE ATITUDINE

2 comentarii:

  1. Tot respectul si sustinerea mea pentru articol si pentru Claudiu. Ar fi de mentionat doar ca astazi suntem in 18, e adevarat, dar ianuarie... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta se intampla in orice domeniu si da, e trist ca nu se promoveaza mai mult oamenii astia, dar televiziunile vor ratting, nu sa educe publicul. Pacat

    RăspundețiȘtergere