Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (introducere)
Am să te iubesc până la sfârşitul
lumii,
Nu-mi pasă ce spun calendarele mayaşe şi aztece
Nici ce declamă toţi prezicătorii şi guru
Dragostea mea nu ţine cont de religii şi secole,
Ea străbate lumea de la un capăt la altul
De sine stătătoare şi pe deplin răzbătoare
Nu-i pasă de revoluţii, războaie şi armistiţii
Nici măcar de erupţii, tsunami sau cataclisme
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii,
N-am adunat provizii şi nici ghiduri de supravieţuire,
N-am săpat tuneluri, n-am planurile nu ştiu căror catacombe,
Iubirea mea nu trebuie să iasă la suprafaţă pentru a supravieţui,
Ea trăieşte în tine şi în mine,
Ea respiră în tine şi în mine
Oriunde ne-am afla în lume,
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii,
Indiferent de fusuri orare şi aurore boreale
De eclipse de lună sau de soare,
Parţiale sau totale, de fluxuri şi refluxuri de mare
Aşa se întâmplă când sentimentele străbat vremurile
Fără să ne pese de minus şi plus infinit
Dragostea noastră stă într-un singur punct.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii,
Prin sufletele noastre trăieşte adormita Atlantidă
Tresărim uşor când prin dreptul ferestrei
Trec nepăsătoare şi reci erele glaciare,
Dar noi, supravieţuitori şi tandri,
Privim orizonturile, depărtările, nesfârşiturile
Fără să ne fie teamă, şi tocmai de aceea
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Cu rugămintea să fie dat ceasul cu o oră înainte
Iar dacă nu se poate, nu poţi să te joci cu evenimentele planetare,
Măcar întâmplarea să aibă loc în anul ăla care are o secundă în plus.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii...
Nu-mi pasă ce spun calendarele mayaşe şi aztece
Nici ce declamă toţi prezicătorii şi guru
Dragostea mea nu ţine cont de religii şi secole,
Ea străbate lumea de la un capăt la altul
De sine stătătoare şi pe deplin răzbătoare
Nu-i pasă de revoluţii, războaie şi armistiţii
Nici măcar de erupţii, tsunami sau cataclisme
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii,
N-am adunat provizii şi nici ghiduri de supravieţuire,
N-am săpat tuneluri, n-am planurile nu ştiu căror catacombe,
Iubirea mea nu trebuie să iasă la suprafaţă pentru a supravieţui,
Ea trăieşte în tine şi în mine,
Ea respiră în tine şi în mine
Oriunde ne-am afla în lume,
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii,
Indiferent de fusuri orare şi aurore boreale
De eclipse de lună sau de soare,
Parţiale sau totale, de fluxuri şi refluxuri de mare
Aşa se întâmplă când sentimentele străbat vremurile
Fără să ne pese de minus şi plus infinit
Dragostea noastră stă într-un singur punct.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii,
Prin sufletele noastre trăieşte adormita Atlantidă
Tresărim uşor când prin dreptul ferestrei
Trec nepăsătoare şi reci erele glaciare,
Dar noi, supravieţuitori şi tandri,
Privim orizonturile, depărtările, nesfârşiturile
Fără să ne fie teamă, şi tocmai de aceea
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Cu rugămintea să fie dat ceasul cu o oră înainte
Iar dacă nu se poate, nu poţi să te joci cu evenimentele planetare,
Măcar întâmplarea să aibă loc în anul ăla care are o secundă în plus.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii...
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (cuprins)
Am să te iubesc până la sfârşitul
lumii
Aşteptând apoi ca facerea să mai aibă loc o dată,
Cu Apocalipsa nu te poţi juca de-a mama şi de-a tata
Trebuie să nu mimezi tragedia ce stă să vină,
Să nu ai aerul ştiutor că totul se pregăteşte să nu mai fie,
Sărută-mă, totuşi, cu sentimentul c-o să intrăm în istorie
Fă-o patetic, din tot sufletul, şi nu trage cu ochiul să vezi ce spune lumea.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Dar vreau mai multă responsabilitate din partea ta,
Totul trebuie să fie firesc totodată, nimic fals
Până şi suspinele trebuie să fie adevărate
Vreau implicare, vreau dăruire totală
Nu jucăm aici într-o telenovelă sau în vreun vodevil
N-avem timp de repetiţii, dă totul dintr-odată.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Să nu crezi că mai avem nevoie de scenarist
Ca să împlinim ce ne-a fost dat să fie,
Nu aştepta din culise replicile epocale,
Nu vin de acolo, nu le ştie altcineva în afară de tine,
Spune-le ca pe o banală declaraţie de dragoste,
Împacă-te cu gândul că n-o să te aplaude nimeni.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Şi nu-mi pasă când şi cum o să cadă cortina,
Totul e să ne intrăm în roluri şi în piele,
Nici prea exacţi, nici prea inegali, nici foarte-foarte,
Tu să fii tu, eu să fiu eu, noi să fim amândoi
Ca înr-o dragoste care începe acum şi habar nu are când se sfârşeşte.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Aşteptând apoi ca facerea să mai aibă loc o dată,
Lasă până atunci toate emoţiile să te cotropească,
Dăruieşte-te ca şi când am fi doar noi doi pe lume,
Nu mă întreba cum e asta, n-am de unde să ştiu,
Pesemne că ar trebui s-o faci pentru prima şi ultima dată
Mai ales că nu se va trage nicio dublă.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii...
Aşteptând apoi ca facerea să mai aibă loc o dată,
Cu Apocalipsa nu te poţi juca de-a mama şi de-a tata
Trebuie să nu mimezi tragedia ce stă să vină,
Să nu ai aerul ştiutor că totul se pregăteşte să nu mai fie,
Sărută-mă, totuşi, cu sentimentul c-o să intrăm în istorie
Fă-o patetic, din tot sufletul, şi nu trage cu ochiul să vezi ce spune lumea.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Dar vreau mai multă responsabilitate din partea ta,
Totul trebuie să fie firesc totodată, nimic fals
Până şi suspinele trebuie să fie adevărate
Vreau implicare, vreau dăruire totală
Nu jucăm aici într-o telenovelă sau în vreun vodevil
N-avem timp de repetiţii, dă totul dintr-odată.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Să nu crezi că mai avem nevoie de scenarist
Ca să împlinim ce ne-a fost dat să fie,
Nu aştepta din culise replicile epocale,
Nu vin de acolo, nu le ştie altcineva în afară de tine,
Spune-le ca pe o banală declaraţie de dragoste,
Împacă-te cu gândul că n-o să te aplaude nimeni.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Şi nu-mi pasă când şi cum o să cadă cortina,
Totul e să ne intrăm în roluri şi în piele,
Nici prea exacţi, nici prea inegali, nici foarte-foarte,
Tu să fii tu, eu să fiu eu, noi să fim amândoi
Ca înr-o dragoste care începe acum şi habar nu are când se sfârşeşte.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Aşteptând apoi ca facerea să mai aibă loc o dată,
Lasă până atunci toate emoţiile să te cotropească,
Dăruieşte-te ca şi când am fi doar noi doi pe lume,
Nu mă întreba cum e asta, n-am de unde să ştiu,
Pesemne că ar trebui s-o faci pentru prima şi ultima dată
Mai ales că nu se va trage nicio dublă.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii...
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii (încheiere)
Am să te iubesc până la sfârşitul
lumii
Indiferent dacă o să se alinieze toate planetele,
Nu mă sperie informaţiile de ultimă oră,
Apocalipsa nici nu poate fi infirmată, dar nici confirmată,
Hai să nu disperăm, nu ne-ar ajuta la nimic,
Să nu băgăm toţi disperaţii lumii în seamă,
Dar, în acelaşi timp, să ne pregătim pentru orice
Şi, mai ales, pentru tot ce poate fi mai rău.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Ba chiar şi până dincolo de sfârşitul ei
Iar pentru asta m-am pregătit cum scrie la carte,
Trusa de supravieţuire stă mărturie,
Am pus acolo toate cele necesare într-o astfel de împrejurare,
Nu lipseşte nimic din ceea ce ne-ar putea ajuta
Să trecem prin marea încercare a Planetei.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Chit că va trebui să luăm în trusa de mână
Toate nimicurile din lume fără de care n-ai mai fi tu,
Toate mărgelele, oglinjoarele, rujurile şi cerceii
Toate câte-n lună şi stele, fără de care
N-ai apuca nici sfârşitul liniei de tramvai 41
Darămite ditamai cataclismul universal
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Dar te rog să nu-mi faci o scenă tocmai acum
Dacă n-o să aibă loc eşarfa-roşie, eşarfa verde şi clama de păr sidefie,
Pentru numele lui Dumnezeu, ne pregătim de urgie
Nu pentru balul bobocilor, ceaiul dansant sau petrecerea de Crăciun
Lasă şi tu un pic de la tine, zece, douăzeci de brăţări,
Şi, mai ales, lasă deoparte toate cele n perechi de pantofi.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Şi dacă ar fi să rămânem desculţi prin ea,
Totul e ca să fie gata trusa de supravieţuire,
Şi ca să vezi că mai las şi eu de la mine
Poţi să-ţi iei toate talismanele şi pietrele preţioase
Există şansa ca astea să ne poarte noroc,
Cum la o adică, estetic vorbind, poţi să-şi iei şi o pălărie
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Chiar dacă asta ar însemna să se deschidă cerurile
Iar pământul să se dea de tot la o parte
Şi să nu mai fie nimic din ce a fost
Căci am pregătit pentru tine, de la ruşi citire,
Pentru gongul final, ultima bătaie de ceas care să fie,
O sticlă de votcă şi două păhărele, pentru ultima beţie.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii...
Indiferent dacă o să se alinieze toate planetele,
Nu mă sperie informaţiile de ultimă oră,
Apocalipsa nici nu poate fi infirmată, dar nici confirmată,
Hai să nu disperăm, nu ne-ar ajuta la nimic,
Să nu băgăm toţi disperaţii lumii în seamă,
Dar, în acelaşi timp, să ne pregătim pentru orice
Şi, mai ales, pentru tot ce poate fi mai rău.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Ba chiar şi până dincolo de sfârşitul ei
Iar pentru asta m-am pregătit cum scrie la carte,
Trusa de supravieţuire stă mărturie,
Am pus acolo toate cele necesare într-o astfel de împrejurare,
Nu lipseşte nimic din ceea ce ne-ar putea ajuta
Să trecem prin marea încercare a Planetei.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Chit că va trebui să luăm în trusa de mână
Toate nimicurile din lume fără de care n-ai mai fi tu,
Toate mărgelele, oglinjoarele, rujurile şi cerceii
Toate câte-n lună şi stele, fără de care
N-ai apuca nici sfârşitul liniei de tramvai 41
Darămite ditamai cataclismul universal
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Dar te rog să nu-mi faci o scenă tocmai acum
Dacă n-o să aibă loc eşarfa-roşie, eşarfa verde şi clama de păr sidefie,
Pentru numele lui Dumnezeu, ne pregătim de urgie
Nu pentru balul bobocilor, ceaiul dansant sau petrecerea de Crăciun
Lasă şi tu un pic de la tine, zece, douăzeci de brăţări,
Şi, mai ales, lasă deoparte toate cele n perechi de pantofi.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Şi dacă ar fi să rămânem desculţi prin ea,
Totul e ca să fie gata trusa de supravieţuire,
Şi ca să vezi că mai las şi eu de la mine
Poţi să-ţi iei toate talismanele şi pietrele preţioase
Există şansa ca astea să ne poarte noroc,
Cum la o adică, estetic vorbind, poţi să-şi iei şi o pălărie
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Chiar dacă asta ar însemna să se deschidă cerurile
Iar pământul să se dea de tot la o parte
Şi să nu mai fie nimic din ce a fost
Căci am pregătit pentru tine, de la ruşi citire,
Pentru gongul final, ultima bătaie de ceas care să fie,
O sticlă de votcă şi două păhărele, pentru ultima beţie.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu