Autor: Bogdan Gabriel Torcescu-ND Bucureşti
Adevarata problema a tarii acesteia este mentalitatea oamenilor, comunismul te forta sa lucrezi cu alti oameni pentru stat, astfel omul a cautat sa se detaseze de cele impuse si sa incerce sa acumuleze mai mult pentru el, acest lucru a condus la o dezbinare masiva, caci intr-ajutorarea era doar interesata doar de fatada. Vremurile ce au urmat nu au facut decat sa accelereze gandirea gresita a societatii. Dupa revolutie a disparut limita de a acumula, iar in timpul comunismului toata viata invatai sa apelezi la orice fel de tertipuri pentru a acumula, astfel dupa revolutie nevoia de inavutire a devenit irationala.
Imaginati-va un animal care toata viata a invatat sa vaneze ca sa-si asigure ziua de maine, vanatul devine din ce in ce mai putin, lucru ce induce o psihoza a vanatorii, dar brusc ajunge mancarea atat de abundenta (la o distanta considerabila, dar accesibila) incat nu mai este necesara nici vanatoarea, animalul nu s-a adaptat ci a continuat sa vaneze si sa manance din ce in ce mai mut crescand in greutate (dezbinarea societatii se accelereaza cand animalele puternice tinute in frau pana mai devreme pun monopol pe anumite domenii de vanatoare), asftel cele mari ajung ca datorita greutatii lor ca abea sa se miste, degenereaza, iar cele mici desi pricajite sa isi ia repere din lumea celor mari lucru ce a condus si la degenerarea lor, caci si-au insusit mai intai stilul de viata nesanatos, lenes, deplorabil fiindu-le la indemana asteptand ca poate mai apoi vor reusi sa le semene mai mult ca avutie.
Asa s-a ajuns ca in clasa politica sa vedem doar „animale de mare gabarit” in momentul de fata…daca continuam exercitiul de imaginatie putem ajunge in momentul, nu peste prea mult timp, in care din varf al piramidei trofice din acel areal ajunge-nspre bazele acesteia, iar vanatorul se transforma in vanat.
In ultima parte a exercitiulul putem compara cu faptul ca hiene din tari cauta sa ne subjuge…iar lucrul acesta il permitem prin mentalitatea bolnava la care am ajuns ca societate caci conducerea este reprezentantul societatii desi nu o reprezinta…
Astfel ne intrebam cu totii ce solutii avem, totul incepe de la unitate nationala, credinta si intr-ajutorare intru ceilalti. Ca sa putem repara o problema trebuie pentru inceput sa fim constienti de existenta acesteia, putini oameni din ziua de astazi au constientizat ca adevaratele solutii la problemele de astazi nu sunt de a fugi de probleme, peste mari si tari, si ca numai ramanand aici sprea a perpetua si intari valorile vom putea insanatosi mentatlitatile si revigora constiinta colectiva a neamului.
Un punct cheie, unul vital in aceasta problema il reprezinta educatia fie ca este vorba de educatia din scoli fie ca este vorba de educatia de acasa. De cand am fost in generala, la liceu apoi iar acum la facultate am primit aceste sfaturi, si probabil cei mai multi dintre voi la fel. Pot spune unul dintre lucrurile care m-au intristat cel mai mult a fost lunile trecute cand am fost prezent la o conferinta/concurs Yahoo Open Hack Europe 2011, la care au luat parte cei mai buni tineri programatori din Romania si nu numai.
Dupa ce au fost selectate cateva echipe carora li s-au facut oferte de locuri de munca bine platite in strainatate, un domn mai invarsta ce reprezenta o elita a programatorilor din Romania dupa ce i-a felicitat pe toti cei care au fost selectati i-a sfatuit parinteste daca acum au oportunitatea sa plece din Romania sa nu cumva sa mai „priveasca inapoi” si sa isi faca un rost in alta parte „oriunde doar nu aici”.
De asemenea observam ca parintii sunt din ce in ce mai ocupati cu locul de munca, fie ca vorbim de profesorii din scoli, la care daca privim mai atenti s-au alterat o data cu societatea considerand ca se adapteaza in comunism, ulterior in democratie. Cum ar putea un copil sa invete ce sunt acelea valori si virtuti in scoala daca profesorii le spun invatati ca mai apoi sa puteti fugi de aici cat vedeti cu ochii! Daca tu ca profesor care ai rolul de a forma generatiile urmatoare le insuflii neputinta, esecul iminent si faptul ca vaporul ce se pregateste sa plece este ultima speranta, cum s-a ajuns ca unui tanar sa i se inoculeze un fals ideal, o poteca gresita in fiecare etapa a dezvoltarii sale in loc sa fie incurajat si sustinut.
Plecand de la aceste realitati pe care le intalnim la tot pasul ajungem sa ne afundam pe zi ce trece intr-un cerc vicios in care ne invartim presati de notiunea de timp, cum ca termina facultatea si fugi, acum, aici nu mai pierde timpul aici totul este pierdut, lucru care nu face altceva decat sa ne afunde mai rau in greseala si sa ne mai puna un strat de ceata pe ochi.
Cred ca primul pas spre o societate sanatoasa se face spre o educatie sanatoasa, iar pentru asta trebuie intai o reforma in educatia pedagogica, nu putem creste un pom mare, sanatos si roditor fara ca mai intai sa ne ingrijim de solul si conditiile in care urmeaza sa se dezvolte, daca il tinem intr-un sol secesos se va usca, apa o putem compara cu lipsa de substanta din invatamant.
Astfel consider ca este de datoria noastra cei care reusim inca sa mai vedem aceste lucruri, carora am refuzat sa nu vedem si sa nu gandim, sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a reforma invatamantul si prin el mentalitatea societatii.
Trebuie sa ne ocupam cu adevarat de profesori si problemele lor ca generatiile urmatoare sa nu mai sufere, trebuie sa ii instruim sa le deschidem mintea catre viitor, sa le asiguram o stabilitate financiara ca mai apoi cu mai putine problememe personale pe cap sa se poata implica mai mult, mai eficient de sistemul educational sa inceapa sa faca cu placere ceea ce faceau o data, iar punad mai mult sufle in ceea ce fac studentii vor intelege mai mult.
Eu cred in Romania, cred in romani, cred in urmasii dacilor, cred ca dintr-un popor maret nu se poate naste decat un popor maret. Astfel sunt de parere ca o data ce ai o masa critica poti schimba majoritatea, iar masa critica nu este necesar sa fie decat o fractiune din intreg.
Frati si surori, noi suntem masa critica, si oricat de subtire si anevoioasa ni s-ar parea poteca spre reusita nu va lasati, caci asta este singurul drum care duce spre „o Romanie ca soarele sfant de pe cer”!
wings or a rainbow?
I wanted to buy you wings
wings, because that seemed fine
the sky was always open
You need never fear
and then you looked like an angel
was your light and wash you clean
because you know that an angel
nothing could be guilty of
I thought of a rainbow
because you love beautiful colors
you're up to something
climb on your rainbow
are you high on everything down
gives you your rainbow peace
After a while you come back
very happy down
wings or a rainbow
are elusive in this life
my desires are too high
I can not give such a beautiful thing
therefore I write this poem
as a friend who cares
maybe it's a very small light
that a little warmth
johan