Ziua mea nu e chiar ziua mea!

Intr-adevar, ziua mea - pentru ca m-am nascut de 8 martie! - nu e chiar ziua mea, ci a tuturor femeilor si mamelor...si eu printre ele. Toata lumea primeste flori, felicitari, pupici..si eu pe acolo, dar la gramada. :)

Stiu ca inca de cand eram mica, la gradinita, 8 martie era pentru mine ziua in care serveam pe toate doamnele care intrau in sala de grupa cu bomboane de ciocolata, pentru ca asa ma punea d-na educatoare, iar cand trebuia sa-mi servesc colegii, nu-mi mai ajungeau bomboanele! Ups!

Urmeaza serviciul, unde toate colegele sunt bucuroase ca sunt nascuta pe 8 martie pentru ca - ce bine! - se poate servi ceva, de ziua cuiva! Ca sa nu mai spun ca sunt d-na invatatoare, iar de ziua mea fac serbari pentru a le sarbatori pe mamele elevilor mei.

Sotul meu este si el bucuros ca scapa cu un singur cadou, dar am eu grija sa-l coste dublu :))). Mama mea, saracuta, este tare mandra de mine si mereu imi spune ca eu sunt cadoul ei de 8 martie - e o dulce, nu? - si vrea sa stea in umbra, dar am eu grija si sora cu fratele meu sa o umplem de flori.

Dar, sa stiti, ca-mi place ziua mea, n-as schimba-o pentru nimic in lume! E a mea!!!...si a altora.. si ce??? Mie imi place sa impart cu altii ceea ce am.

Va doresc o primavara fericita, fericita, fericita, asa cum este a mea!

Află-ţi modelul în viaţă!

Cine este modelul tău?

Încearcă asta fără să te uiţi la răspunsuri:

1. alege numărul favorit între 1 - 9
2. înmulteşte-l cu 3
3. adună 3
4. ce rezultă înmulţeşte, din nou, cu trei 3 (aştept până îţi iei calculatorul)
5. ar trebui să ai un număr cu 2 sau 3 cifre
6. adună cifrele din numar.
Dă pagina mai jos.........

Acum, uită-te la lista de mai jos ca să vezi care este MODELUL tău :

1. Albert Einstein

2. Nelson Mandela

3. Margaret Thatcher

4. Tom Cruise

5. Bill Gates

6. Gandhi

7. Brad Pitt

8. Adolph Hitler

9. 100ro!

10. George Washington


Da, ştiu! Avem acest efect asupra oamenilor! Într-o zi vei fi şi tu ca noi. Să nu aspiri la ceva mai puţin!

PS: Nu mai alege numere diferite. Suntem idolul tău, obisnuieşte-te cu ideea!!! :)))))

Să ne-auzim corect!

După articolul de ieri despre i-urile la verbul A FI, am primit o solicitare de a arăta concret scrierea şi la celelalte verbe terminate in "i", adică la conjugarea a IV-a.

Regula este aceeaşi:
- la viitor şi la condiţional-optativ se scriu cu un singur "i",
- iar la conjunctiv cu doi de "ii". La aceste verbe apare si timpul prezent, pers a II-a sg, unde scrierea este tot cu doi de "ii".

....................... A CITI...............A ŞTI...............A VENI

prezent......... tu citeşti............tu scrii..............tu vii

viitor............ eu voi citi...........eu voi scrie........eu voi veni
........................tu vei citi........... tu vei scrie........tu vei veni
........................noi vom citi........noi vom scrie...noi vom veni

cond-opt.....eu aş citi.............eu aş scrie........eu aş veni
........................tu ai citi..............tu ai scrie..........tu ai veni

conjunctiv...tu să citeşti........tu să scrii..........tu să vii

Să ne-auzim corect!

Scrierea cu "i", "ii" sau "iii" dă bătaie de cap multora. De obicei, nu prea există reguli care pot fi urmate, ci scrierea cu "i" se simte, este vorba despre simţul limbii pe care îl ai sau nu.

Astăzi voi încerca să prezint verbul A FI...ori A NU FI :))))))))

Forma din dicţionar a verbului, adică infinitivul este A FI, cu un singur i
Si pentru că viitorul şi condiţional-optativul se formează cu forma de infinitiv a verbului, înseamnă că la aceste moduri vom avea FI cu un singur I.

Mulţi se vor întreba ce înseamnă modul viitor sau condiţional-optativ????
Lămurim imediat:

VIITOR............................................ Condiţional-optativ
eu voi fi................................................... eu aş fi
tu vei fi ....................................................tu ai fi
el, ea va fi ...............................................el, ea ar fi
noi vom fi .............................................. noi am fi
voi veti fi ................................................voi ati fi
ei, ele vor fi ei, .......................................ele ar fi

A se observa fi cu un singur i!!!

Când scriem verbul a fi cu doi de ii?????

La modul conjunctiv, verbul a fi primeşte ii... dar nu la toate persoanele!! Modul conjunctiv se formează cu conjuncţia să:

eu să fiu......................... noi să fim
tu să fii................... voi să fiţi
el, ea să fie ....................ei, ele să fie


Pentru cunoscători:

la imperativ:
Fii atent!
Nu fi atent! - la negativ, se scrie cu un singur i O greşeală foarte frecventă!!!


SĂ NE-AUZIM CORECT!!!!!!!

Să ne-auzim corect!

Am întâlnit de multe ori cuvântul VROIAM. Însă acest cuvânt nu există pentru că provine din două verbe: a vrea şi a voi.

Astfel că, fie ne hotărâm şi spunem VREAM, fie spunem VOIAM, nicidecum VROIAM pentru că le combinăm pe cele două.

Voiam să te sun.
Vre'am să vin la tine. ( un a lung)

Să ne-auzim corect!

OUATU' ( V)

Episodul al V-lea: Taramul fagaduintei

Dragi prieteni, autori 100Ro si vizitatori,

Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea piramidala ce s-a infiripat, "OUATU". Numai prin voi povestea se va povesti pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la o propunere

Intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti si inca nenascuti de muzele bloggerilor. Orice ar iesi din povestea aceasta: drama, psaltire, tragedie, ghid turistic, tragicomedie, SF, roman fluviu, poveste de amor, etc..., nu va conta. Important este sa mearga mai departe. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va va facea placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!

tasha spunea:

-Valeu,maica,visez,sau ce mi se intampla?nu pot sa cred!parinte,parinte...am ajuns in rai?
-Sultano,stai sa ma minunez un pic..Domnul a fost darnic cu noi,asta nu-i masina,frate!asta e farfurie zburatoare,OZN,cu forma de masina,mai sa fie!si parca n-am crezut in asa ceva...uite ca mi-e dat sa vad si clipa asta...multumesc,Tie,tata ceresc,m-ai rasplatit!nu te-am slujit degeaba!
Ionele,tata,uite ca tot iti doreai sa ajungi pe pamintul fagaduintei,aici suntem!pacat ca nu-i si maica-ta aici...ce s-ar fi minunat ! zice popa si-l trase spre el pe Ionel,care nu realiza inca ce se intampla,era prea buimacit.
-tata,cum au fost astia in stare sa faca blocurile astea asa inalte,ma doare grumazu' sa stau asa intins cu ochii in soare,astia zgarie norii,o sa vina ploaia tata,aici nu mai trebuie sa tragi clopotele sa ploua...ploia vine nechemata.
-asa e fiule,astia au de toate si soare si nori precum le e pofta...
Mardare insa era cam amarat,a apucat sa paraseasca teritoriul de competenta fara sa-si anunte superiorii,si asta nu -i suna a buna,parca vedea ca se va alege cu masuri de la IGP,ca astia nu glumesc tata,nu raportezi,platesti nesabuinta,dar..."o s-o scot eu cumva la capat...ca doar sunt in exercitiul functiunii"gandi el...si se si vazu in mintea lui cu un galon in plus pentru fapta lui de vitejie.
Eheee,Mita ,draga nu stii tu cu cine te-ai insurat! isi spune el in gand si nici una nici alta se gandi la un plan de bataie....
-Oameni buni,hai sa vedem cum facem...incotro o luam,sa nu ne pierdem cu firea...

grosso modo spunea:

Ajunsi pe taramul fagaduintei, aventurierii fara voie pareau acum tare buimaciti. Li se aratau in fata ochilor baieti holtei cu parul lung, fete grabite, magazine si buticuri rupte parca din alta lume.
Ionel, cu gatul indoit, masura cladirile inalte si se invartea ca un titirez neobosit.
Sultana, ca orice femeie, isi bulbuca ochii in fata unei vitrine in care erau expuse niste rochii cum ea nu mai vazuse pana atunci. "Valeu taica, astea p-aci umbla mai dezbracate decat imbracate. Pai din perdeaua mea din casa dinapoi as coase niste rochii mai ceva ca astea."
In acest timp, popa era cu gandurile sale: "Iaca asa arata raiu'!" Zari apoi niste fete deochiate cu fuste mai scurte ca un brau barbatesc si care ii aruncau niste priviri cum nu vazu la Mita decat in tinerete. Sari ca ars sa-i acopere ochii lui Ionel. "Aista nu-i rai; a fi taman iadu'!"
Fara sa bage de seama, o duba neagra se opri brusc in dreptul lor din care patru barbati mascati iesira si se indreptau amenintator catre ei.
"Ce matahale!" Atat apuca Sultana sa strige caci cei patru ii inhatara si jap, ii indesara in masina ca pe sarmale. Duba porni in graba, asa cum isi facu si aparitia.

tasha spunea:

Mardare era cel mai socat,cum adica isi permite cineva sa-l ia pe sus?"eee!!!dracie! asta e meseria mea",gandi el..."dar nici eu nu iau pe sus pe nimeni,inainte de a le spune cine sunt si cu ce-au gresit,mascatii astia is picati din luna?nu cunosc drepturile omului?halal civilizatie!"
-Sa stii tata ca eu nu mai pricep nimic?unde ne duc astia?pai ne tot poarta in masini in loc sa ne intrebe daca nu cumva ni-i foamne,ca eu tata zau ca nu mai poci rabda,ce buna era acum o bucata de prescura,as manca-o si goala,n-as face mofturi!
Gandul Sultanei era insa la casa,ce-or face amaratele ei de animalute,cine o avea grija lor?ca stia ii poarta ca-n filme nu-i lasa sa se dezmeticeasca defel.
-Parinte,parinte,pacatele mele,uite unde ne adusa pe toti Tzushca mea...mai bine o lasam asa de pomana celui care a pus mana pe ea,sa-i fii cazut bine si sa-mi fie pomana dupa raposatu'...se vaicari biata femeie.
-Sultano,D-zeu e cu noi!suntem in grija lui,nu te pierde cu firea...iar tu Ionele mai rabda fiule,ca s-or indura astia sa ne dea si mancare pan' la urma,marturisesc ca si mie imi cam chioraie matzele,dar pana nu vad ce vor astia cu noi,nu cred sa pot baga ceva in gura.
Bine tata,bine...fac post negru pe capu' englezoiului care ma pusa sa iau ratza tushei Sultana.
-Shut up!!!! Striga cel din fata care statea in dreapta soferului care parea a fi boss-ul.
-ce zisa? intreba Sultana?
-zisa sa tacem din gura,talmaci Ionel vorba englezului.

Dan Ioanitescu spunea:

In duba era intuneric bezna. La un moment dat se auzi zgomotul unei pupaturi "Mmmmmoaaa... tzoc" si-apoi "jap!" traznetul unui dos de palma.
Popa gandi iute:" unul din nemernicii astia doi, sper sa nu fi fost Ionel, ca-l smintesc in bataie, a-ncercat s-o pupe pe Sultana si ea i-a dat o palma.
Mardare, uluit: Tzapu al batran de popa sau zanaticu' de fiu-sau a-ncercat s-o pupe pe Sultana si ea mi-a dat mie o palma!
Sultana : "Popa a-ncercat sa-l pupe pe Mardare sau Mardare pe popa? sau Mardare pe Ionel sau zanaticul ala mic pe Mardare? Oricum, unul din ei a-ncasat-o. Ptiuuuu...!!! scarbosii dracului, Doamne apara-ma si pazeste!"

Ionel radea pe-nfundate cu gura pana la urechi si era multumit nevoie mare. Bine ca era intuneric si nu se vedea! "Las' ca merita! El m-a spus lu' tata cand fumam cu baietii in cimitir. Si-o sa mai imi pup inca o data mana singur si-o sa-l troznesc iar pe Mardare, da' mai incolo, cand n-o sa fie atent!"

Alexandru Hategan - episodul al VI-lea,
Feri - episodul al VII-lea
Pentru cei care vor fi gazdele urmatoarelor episoade dati va rog clic aiciSucces!

Să ne-auzim corect!

Eu sunt o mare apărătoare a tot ceea ce-i românesc şi în mod special a limbii române corecte. Am mulţi ani de gramatică în spate şi mulţi elevi pregătiţi pentru admitere la liceu, facultate şi, în ultimii ani, la Şcoala de Poliţie de la Câmpina. Sunt foarte multumită de politiştii mei care scriu corect. :)

De când am intrat în lumea blogului, am observat multe greşeli de scriere, însă nu am îndrăznit să le corectez, nefiind un site cu caracter didactic. Chiar deunăzi am citit pe un blog un comentariu care amintea că "Pruteanu" nu mai e, deci poate scrie cum vrea... :(

Am ajuns în punctul în care, după multe luni de tăcere şi "muşcături de limbă" şi la propriu şi la figurat, :))) să iau atitudine şi să ajut într-un fel la scrierea corectă a limbii române!
Mai era un domn profesor, însă are şi dumnealui greşelile sale, aşa că a mai pierdut din respectul meu. Eu nu spun ca n-oi avea şi eu, dar pe ce am studiat, sunt foarte sigură!

Începând de astăzi, voi prezenta pe blogul meu, cât şi pe 100ro - un blog cu atât de multe vizualizări - o regulă de scriere, axându-mă pe greşelile frecvente!

Astăzi:

Verbul A PLĂCEA:

Cum ne arată şi forma din dicţionar, verbul este a plăcea şi nu a place.

Deci, spunem:
mi-ar plăcea
ţi-ar plăcea

La fel procedăm si la:
Dacă ar apărea .... şi nu .... dacă ar apare
Mi-ar displăcea.... ..... mi-ar displace
Mi-ar părea rău.. ---mi-ar pare rău
Aş tăcea.... şi nu .... aş tace

Pentru cunoscători, toate sunt verbe la conjugarea a II-a :)

S-ar putea ca 90% dintre cei care citesc să ştie aceste lucruri, dar merită ca pentru cei 10%, să le reamintim tuturor!

Să ne-auzim corect! :)

Help - probleme autentificare!

Dragi prieteni,

Ma confrunt de doua zile cu o mare problema:
NU MAI POT SCRIE COMENTARII!!

Orice comentariu imi este "mancat" de blog pentru ca nu reusesc sa ma autentific.

Imi scriu ID-ul si parola si pot intra in Tabloul de bord, insa in momentul in care vreau sa intru pe un blog, chiar si pe cel propriu, apar ca fiind neautentificata.
Nu pot scrie niciun comentariu nici macar la mine pe blog, nici macar ca anonim.

Recunosc ca am umblat pe la Tools - Mozilla Firefox pentru a sterge niste cookies, dar chiar asa ceva nu mi-am imaginat ca se poate intampla.

Si mai e problema:
De pe calculatorul surorii mele nu se poate intra pe blogul meu..deloc..se blocheaza si apare fereastra aceea cu SEND or DON'T SEND to Windows... ea foloseste Internet Explorer...
Oare ce ar putea fi?

Apelez la ajutorul vostru pentru ca stiu ca sunt multi care se pricep la calculatoare si instalari.

Soarta mea e in mainile voastre!:

Update:

Cred ca de cand am umbalt pe cookies, de atunci nu-mi mai tine minte parola.
Nu stiu ce e teamviewer dar cred ca intuiesc: un program cu care se intra in calculatorul meu???

Eu ma pot autentifica, dar cand intru pe un blog, sus, in coltul din drepata in loc sa fie numele meu cu adresa de mail, scrie Blog Autentificare...
Pe alte site-uri si forumuri pot s ama inregistrez , imi retine parola, pot acrie, doar pe BLOG nu....

Grigore Vieru - lacrima lui Eminescu

"Daca visul unora a fost, ori este sa ajunga in Cosmos,

eu toata viata am visat sa trec Prutul."

GRIGORE VIERU

Inainte ca soarele sa apuna peste ziua lui Eminescu, "Sufletul Basarabiei" se pregatea sa plece pe drumul vesniciei. Destinul i-a fost fatal pe o margine de drum. Poetul Grigore Vieru se intorcea de la Cahul, o localitate din sudul Moldovei, unde participase la o ceremonie de omagiere a poetului Mihai Eminescu.
Nenorocirea nu intreaba pe nimeni! Vine si atat! Pe 18 ianuarie 2009, toti crestinii si-au impreunat mainile a rugaciune pentru sufletul marelui poet roman.

Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Amintirile din copilarie ale lui Grigore Vieru aveau fiorul dragostei de neam si de Dumnezeu:

"Eu sunt născut pe malul Prutului, pe lângă Rădăuţi-Prut. Biserica din sat era închisă, iar maica-mea, ca toate femeile de la ţară, deşi analfabetă complet, era o mare credincioasă şi, când venea Paştele, cocea pe ascuns pască şi făcea ouă roşii. Trebuiau sfinţite, dar unde să le sfinţeşti? Pe celălalt mal, la Miorcani, biserica funcţiona. La miezul nopţii se revărsa peste Prut zgomotul clopotelor din noaptea Învierii. Aşa sfinţea maica-mea pasca şi ouăle, în zvonul acelor clopote din satul Miorca­ni!"

S-a dus si poetul Grigore Vieru si parca de cand s-a dus mi-e dor si mai tare de el, scrierile sale ma fac sa lacrimez de fiecare data cand le citesc. Transmit atat de multa durere!

Muzica : Doina si Ion-Aldea Teodorovici
Versuri: Grigore Vieru



Curge Prutul intre noi si plange/ Ca ni-i greu, si lui la fel i-e greu/ La un val de apa, trei de sange/ Este-un Prut uitat de Dumnezeu./

Grigore Vieru
Ion Aldea Teodorovici
Doina Teodorovici

Dumnezeu sa-i ierte, in veci, pe toti!

Eminescu, suflet de crin!

De avem sau nu dreptate,

Eminescu sa ne judece!

E noaptea de Crăciun. Spre miezul nopţii, când nu se mai aude niciun foşnet de-al oamenilor, vântul, paznicul ce veghează taina acestei nopţi, coboară pe un val de zăpadă un înger din înălţimea înstelată. E îngerul Crăciunului.

În fiecare an Dumnezeu îl trimite pe pământ cu daruri pentru copii. El intră din casă în casă şi se opreşte la căpătâiul fiecărui copil. Dintr-o privire îi citeşte şi îi cântăreşte sufletul, după care scoate din desagă darul hărăzit lui de Dumnezeu.

Prima dată a intrat într-o casă frumoasă cu ferestre mari. Într-o cameră curată şi caldă , între perne, dormea o fetiţă. Îngerul s-a apropiat de ea, a cercetat-o şi a scos din sac darul potrivit pentru sufleţelul său. După ce a binecuvântat-o i-a citit dintr-o carte cuvântul lui Dumnezeu:

-Ţie, pentru că nu te cerţi cu nimeni şi nu –ţi plac vorbele urâte, îţi dăruiesc PACEA. Inima ta va fi plină de pace în toată vremea. Oamenii se vor simţi liniştiţi lângă tine şi vei potoli multe furtuni din sufletele lor.

După ce a sărutat-o pe copilă pe fruntea , îngerul a zburat mai departe . A intrat în altă casă unde un băieţel abia aţipise. L-a cântărit şi pe el cu privire, a scos darul din desagă, l-a binecuvântat şi i-a citit şi lui din cartea cea groasă:

-Ţie, pentru că nu-ţi este frică de greutăţi şi alegi de fiecare dată ce este mai greu de făcut, îţi dăruiesc CURAJUL. Vei avea o inimă curajoasă şi nu vei şti ce este îndoiala. Oamenii te vor preţui şi se vor sprijini de sufletul tău când vânturile vieţii îi vor clătina.

După ce a terminat de citit , îngerul a plecat grăbit mai departe.

A intrat apoi în casa une fetiţe care adormise de numai căteva clipe..După ce i-a cântărit cu grijă sufleţelul, i-a scos darul potrivit, a binecuvântat-o şi i-a citit:

- Ţie, pentru că nu vrei să răneşti pe nimeni, nici măcar cu privirea,îţi dăruiesc BLÂNDEŢEA . Vei avea o inimă blândă ca o rază de soare şi vei alina multe suflete chinuite.

După ce a sărutat-o pe fruntea adormită , îngerul s-a grăbit spre alţi copii. La toţi le-a căntărit sufletul şi le-a lăsat daruri pe potriva lor. A dat unora ÎNŢELEPCIUNEA, altora BUCURIA, HĂRNICIA, ISTEŢIMEA ,MILA, CUMPĂTAREA, SMERENIA, NĂDEJDEA…şi câte şi mai câte daruri.

Într-un sfârşit a ajuns şi la ultima căsuţă. Era o casă simplă, ţărănească. A intrat încetişor într-o odaie. Acolo, într-un pătuţ cu cearşafuri curate, dormea adânc un băieţel. Avea fruntea înaltă, peste care se revărsau bucle negre şi moi, tâmpla străvezie şi gănditoare. Lumina palidă a lunii ce bătea în fereastră îi scălda chipul alb şi fraged ca floarea de cireş. Îngerul l-a privit încurcat. A vrut să-i cântărească sufletul dar n-a putut. Sufletul acestui copil era mult prea mare, atât de mare, că îngerul s-a speriat şi a tresărit, neştiind ce să înţeleagă. Oare avea el prin desagă vreun dar potrivit pentru acest copil? A căutat mai atent în tolbă şi a luat în mână ceva greu, greu de tot. A tras mâna afară şi când a privit ce era în palmă s-a cutremurat. A privit apoi fruntea albă ca laptele a băieţelului, buzele subţiri, obrazul fraged, umerii plăpănzi şi a suspinat. A supinat dându-şi seama că nici mintea lui de înger nu poate pricepe toate tainele şi judecăţile lui Dumnezeu. Tremurând uşor a îngenuncheat lângă pătuţul copilului şi i-a aşezat darul pe frunte. L-a binecuvântat de trei ori şi cu voce stinsă i-a citit cuvântul lui Dumnezeu:

-Ştiu cât de mare este suflerul tău. Ştiu că în el va încăpea o lume întreagă şi că în el vei vrea să cuprinzi chiar nemărginirea Mea. Ştiu că inima îţi va arde de iubure. Că îţi vei iubi ca nimeni altul neamul din care te-ai născut, că vei iubi toate frumuseţile făcute de Mine, că vei iubi râul, ramul, că vei iubi Biserica Mea, pe Maica Mea; ştiu că Mă vei iubi pe Mine. Şi pentru că te vei asemăna cu Mine în iubire, ţie îţi dăruiesc darul Meu cel mai de preţ; îţi dăruiesc SUFERINŢA. Întreaga ta viaţă va fi muiată în adâncuri amare de lacrimi. Chiar şi cei apropiaţi ai tăi, când îţi va fi cel mai greu, îţi va da să bei fiere şi otravă. Răni nevindecate şi nemângâiate vei purta în trup şi în suflet.

Îngerul s-a oprit o clipă, a suspinat şi a citit mai departe:

-Dar din acest adânc de suferinţă va creşte un tânăr mândru ce va arde în inima sa toate dorurile şi durerile neamului său. Va creşte un tânăr voievod ce va fi peste veacuri lumina neamului său. Iar când lumea nu va mai putea încape strălucirea ta, lumina ochilor tăi se vas tinge. Atunci vei urca uşor , cu suflet blând şi luminos, slobozit de toată suferinţa, în lumina falnicilor bolţi, în palatele cele de mărgean, acolo unde nu este nici durere, nici întristare , nici suspin…

Acestea au fost ultimele cuvinte citite de înger şi printre genele rourate de lacrimi l-a privit pe copilul ce dormea şi i s-a părut că vede strălucind pe fruntea lui când o cunună de stele, când o cunună de spini. A vrut să-l sărute pe frunte , dar n-a îndrăznit. S-a aplecat cu evlavie şi a sărutat picioarele copilului care primise ca dar SUFERINŢA.

Copilul acela era MINAI EMINESCU.

Muzica: Ion Aldea Teodorovici

Versuri: Grigore Vieru




Dumnezeu prima oara/ Cand a plans printre astre/ El a plans peste tara/ Cu lacrima limbii noastre/.

Nu toti dacii au murit la Sarmizegetusa!

Nu toti dacii au murit la Sarmizegetusa!

Haideti sa ne descoperim istoria pierduta! ...pentru a iesi din faza in care ne consideram un popor mic si neinsemnat.
Sa ne amintim ca suntem singurii care nu am atacat vreodata un alt popor. Ca suntem neamul de care s-au lovit in lupta atatia de-a lungul istoriei si nu au putut trece.
Pentru ca pentru noi a fost o datorie sfanta sa ne aparam pamantul pe care zeii ni l-au harazit noua, si nu altora.

Noi n-am venit de nicaieri. Noi ne-am nascut aici, si daca cineva ne intreaba raspundem, fara sa stim de ce, ca aici vrem sa si murim!
Noi suntem urmasii dacilor... si ai romanilor, insa dacii au trait aici pe aceste locuri, pe pamantul nostru...

Dupa o discutie pe care am avut-o si cu Dan al nostru despre daci si despre genele pe care le purtam in decursul a 2000 de ani, am inteles de ce unii se simt mai daci decat altii :)... poate ca prin sangele lor curge mai mult sange dac, iar eu ca un dac liber din nordul tarii, simt ca dacii n-au murit! Nu toti!

Am avut niste discutii in contradictoriu despre daci si despre obiceiurile lor si asa a a luat nastere aceasta postare, aceste intrebari...

Au fost dacii “…cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci”, după cum spunea Herodot, sau poate doar nişte “barbari pletoşi” aşa cum îi numea Ovidiu?
Stiau dacii ca sufletul este nemuritor sau doar se aruncau in lupta din cauza ca erau beti?
Erau dacii astronomi priceputi sau au insirat niste pietre la intamplare? Aveau cunostinte despre matematica, astronomie, geometrie construind sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia care se aseamana cu cel de Stonehenge, construit acum 3500 de ani sau tot e o pura intamplare?

Este articolul de mai jos o pura inventie?

FLORENTINA IONESCU
Joi, 13 August 1998

Conducta dacica veche de 2000 de ani prin care curge inca apa potabila

In expeditia intreprinsa luna trecuta in Muntii Orastiei, echipa Institutului
civilizatiei dacice din Chisinau, condusa de Andrei Vartic, a dezgropat o
conducta de constructie dacica prin care curge inca apa, foarte gustoasa,
captata de la o distanta de 1,5 km. Tehnologia de realizare a conductei este
deosebit de ingenioasa: a fost folosit un amestec de argile, cu proprietati
bactericide, prin procedee de conveier, iar invelisul este alcatuit din doua
straturi de lut de culori diferite (in cazul unei fisuri, huma galbena indica
locul, iar cea cleioasa, verde-albastruie, astupa automat fisura). "In Roma
antica, apa era adusa prin conducta de plumb, care le scurta viata. Nu cred ca
cineva poate indica o conducta moderna, macar de la inceputul veacului, in buna
functiune. Cercetarea noastra arata cit de minunate sint tehnologiile dacilor:
apa divina curge de 2000 de ani prin conducta", ne-a declarat Andrei Vartic.
Descoperirea contrazice teoria conform careia dacii beau apa de ploaie pe care
o colectau in bazine.

Orice parere bine argumentata este o bucurie pentru mine si un castig.

Copiii sunt minunati!

Motivata fiind de Cora, am postat si eu cateva perle de-ale elevilor mei pe care le-am notat de-a lungul celor 4 ani care se vor incheia in scurt timp deoarece copiii sunt in cl a IV-a :(

Cartea se tipăreşte la tipărar. Emi, cl I

Mantia e fată sau băiat? Alex cl. I

Caietul special „Îmi place să învăţ”, l-a numit „Vreau să fiu mare deştept!” Ionut, cl I

S-a se scrie în două cuvinte când faci o treabă. Emi cl a II-a

- Cum arăta Crăiasa Zăpezii?
- Crăiasa Zăpezii arăta foarte bine! Ionut, cl a II-a

Vârfurile drepte se mai numesc unghii. Sergiu, cl a II-a

Trântorii au ca puişori tot nişte trântori. Sami, cl a II-a

- De ce găina nu poate să zboare?
- Pentru ca are multe ouă.... Diana, cl a II-a

O noapte cu adevarat instelata!!!

Anii, sunt cei ce ne spun,
Cat am strabatut pe drum.
Unii sunt la inceput
Altii, mult au stabatut,
Au coborat, au urcat
Au muncit, s-au bucurat.
Dar, mai toti , sa stie vor,
Ce-i asteapta-n in viitor !
Nu pot eu ca sa va spun
Ce va asteapta acum pe drum.
Insa ,ce imi doresc
Pentru cei , ce-i iubesc !
Imi doresc, ca-n drumul lor,
Sa gaseasca tot ce vor:
Sanatate, Bucurie,
Rabdare si Omenie,
Liniste si Incantare,
Pace, Binecuvantare,
Smerenie, Ajutor,
Bunastare si Mult Spor,
Dragoste si Fericire,
Lumina si Multumire !
La Multi Ani acum va spun,
Sa va fie drumul bun !
Ocolit de orice greu
Si -ocrotit de Dumnezeu!

LA MULTI ANI!

Stit ca va spuneam despre Starry Night...

Eu am avut o seara instelata, The Starry Night si a fost la fel de frumoasa ca cea a lui Van Gogh, la Conacul Domnesc, din Suceava.
Alaturi de sot, de prieteni, de o muzica buna, de vocea Margaretei Clipa, am trecut in 2010 cu zambetul pe buze si cu o maaaare dorinta in suflet care sper sa fi ajuns la Dumnezeu prin cerurile larg deschise in Noaptea de Anul Nou.
Am dansat pana n-am mai putut, la fel am si mancat - dar la cate bunatati erau acolo, doar le-am gustat: rata cu sos de coacaze si snop de legume, icre de Manciurea, melone cu prosciuto, terina de ton... mama!!! Ieri si azi, doar apa!!! :) si la patinoar!

Dorinta de Anul Nou

Aveti mare grija ce dorinta va puneti la miezul noptii, ca nu se stie cum se interpreteaza mai sus, lucrurile :))) Eu inca ma mai gandesc daca sa cer titulul poeziei de mai jos..:)

Doamne, fa-ma prost!

De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,
Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna...PROSTII.

Nu te ruga la ursitoare
Sa-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare:
"Iubite Doamne, fa-ma....PROST!"

De ce sa tragi ca la galera,
Sa-nveti atatea fara rost,
De vrei sa faci o cariera
Ajunge numai sa fii...PROST.

In lumea asta cu de toate,
Unde se-nvata contra cost,
Pacat ca nici o facultate
Nu da si diploma de....PROST.

Avem impozite cu carul
Dar inotam in saracie
Si ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe.....PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Sa nu-i jignesti, sa nu-i improsti!
O, Doamne, de ne-ar creste graul
Cum cresc recoltele de ...PROSTI.

Si-n lumea asta rasturnata,
Unde cei strambi sunt cei mai drepti,
Savantii nostri mor de foame
Si numai PROSTII sunt destepti. (Anonim)

Starry Night - Vincent van Gogh

Va doresc ca la trecerea dintre ani sa aveti o Noapte instelata, la fel de frumoasa ca cea a lui Van Gogh... si ca sa va iasa, puteti incerca sa o puneti cap la cap, din timp :)

LA MULTI ANI, dragi prieteni!

Mos Craciun, ce tanar si neexperimentat esti!

In Ajunul Craciunului am trait o minunata intamplare! Mi-nu-na-ta!

Am luat locul Mosului pentru o jumatate de ora si l-am ajutat putin, ducand cadourile cerute, finutului meu de 2 ani si jumatate, Sabin.
Foarte tare experienta, dar mai tare a fost ca a trebuit sa strabat o straduta mica pana a ajunge la locul cu pricina, si... mai era si intr-o ora de varf, cand toti copiii colindau pe la case.

Batranul Mos de abia mergea cu sacul pliiiiin de jucarii in spinare, tiptil-tiptil pentru a trece neobservat.. Credeti ca a trecut????

Pai cine e un punct mic si rosu care vine regulat :))))???? Mos Craciun, bineinteles, care cand ajungea in dreptul unei usi la care se colinda, colindatorul amutea... Mosul il mangaia pe crestet si-l intreba daca a fost cuminte, dar cum era cam tinerel ;) si fara experienta, uitase sa ia cu el niste dulciuri pe care sa le dea copiilor.

Astfel ca, dupa ce Mosul spuse vreo doua-trei minciuni cum ca s-ar intoarce mai diseara pe la ei, in sfarsit iese din scara blocului. Afara, Mosul devine sprinten, si vrea sa sara o balta, cu ochii la obiectivul care se afla la numai 2 scari distanta de el ... (isi spuse in gand ca a scapat, nu era nimeni pe straduta).... cand deodata, de dupa bloc, o ceata de copii, il zareste pe Mos si vin toti gramada pe el, dupa el, in fata lui, cerandu-i cadourile din sac. Mosul a iutit pasul, tinand strans de sac care nu cumva sa fie scapat in mainile cetei de colindatori. Cu toata rusinea, le-a strigat ca se va intoarce mai tarziu....

Si, ajunge Mosul, la destinatie, ud, pentru ca intre timp, calcase in toate baltile, transpirat de cat trase de sac ca sa nu i-l ia copiii, si gafaiand pentru ca urcase cele 3 etaje, sarind cate 2 trepte ca nu cumva sa se mai intalnesca si cu alti colindatori... si, cand colo, sus, nimeni nu a apreciat efortul Mosului, sa-i sara de gat, sa-l pupe, sa-i cante...
Cel mic, s-a ascuns in cel mai intunecos loc din casa, adica dupa dulap, in dormitor, si putea sa traga mama-sa sau bunica de el ca nu a iesit nici mort, timp de 10 minute... timp in care, Mosul si-a tras sufletul, langa brad, innoindu-si fortele. Trece la atac, pe principiul ca daca nu vine Mahomed la munte...merge muntele...si se duce in dormitor. Incet-incet, de dupa dulap rasare-un cap frumos de copil bucalat care tasneste in bratele bunicii, racnind.
Mosul nu-l mai intreaba daca a fost cuminte, desi stia ca nu a fost, pentru ca in urma cu 10 minute aruncase in toaleta 2 prosoape, dupa care trase apa..
Asadar, nu-l mai intreaba, ci incepe sa-l laude ce copil cuminte are in fata lui, ce destept e... stiti Goe cu mam-mare, mamitica si tanti mita???... toate 3 il laudam, incat, s-a apropiat de sac, inhatand toate cadourile, nelasand nimic si pentru alti copii. Printre laude a scapat Mosul si un "Hai, vin' la nana!", dar a rectificat repede, balbaindu-se si noroc ca cel mic era prea prins in a lua cat mai multe cadouri din sac;)
I-a si cantat Mosului, tare-tare, pentru Mosul era surd si nu auzea bine... Ba a fost de acord sa mearga langa brad ca sa faca poze cu el, si acolo i-a mai tras o cantare!


Ce sa spuna Mosul:
Ca i-a fost cam frica sa nu cumva sa fie recunoscut???
Ca finutul a observat de acum 3 saptamani ca Mos Craciun de pe blog seamana cu nana lui???
Numai ca acum, Mosul avea ochelari aburiti de la efort si de la caldura care il cuprinse, pentru ca avea saracul Mos cam o ora de cand statea in casa cu manusi de piele, barba alba si "gadalicioasa" si un fular gros in jurul gatului.
Dar n-a murit!!!! ca daca murea nu mai avea cine sa imparta bomboane la intorcere, luate de la bunica, si nici nu avea cum sa fie surprins si salutat de 2 fetite in timp ce deschidea usa, cu manusi de piele, si chiar surprins ca nu mai avea decat o bomboana la 2 fetite, asa ca intra in casa, cotrobaie si iese la usa, foarte dezinvolt si mai da fetitelor si niste bani pentru colinda.

Sper ca Ajutorul Mosului sa-si fi indeplinit misiunea si sa nu fi bulversat mai tare copiii, ca daca nu, la anul, Mos Craciun nu-l va mai lasa sa fie ajutorul lui! :))))

Vine Crăciunul!!! Simţiţi bucuria?

Vine Crăciunul!!!!
Simţiţi bucuria?

Deschideţi-vă sufletele şi braţele
pentru a vă putea îmbrăţişa familia, prietenii, cunoscuţii, necunoscuţii...

FIŢI FERICIŢI!!!...
acum când cerul coboară pe pământ,
când îngerii cântă alături de noi colindele
care vestesc Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos!

Pentru voi, o colindă culeasă de tatăl meu din satul în care s-a născut, Ilişeşti, comuna Ciprian Porumbescu... si cantata de mine... Colinda prezinta legenda plopului, legenda cailor si a boilor.

CRĂCIUN FERICIT!

Saniuta fuge!

Saniuta fuge
Nimeni n-o ajunge...

Ce-a mai fugit si saniuta mea in seara aceasta!
Ce fain a fost!
Simt si acum senzatia de liberate pe care ti-o da zborul cu sania... la fel imi simt si obrajii imbujorati si arsi de gerul de afara: -17 grade, la Suceava. Dar a meritat! Am zburat si la propriu si la figurat, timp de 4 minute cat a durat coborarea pe drumul Plevnei, coborare luminata din spate de farurile masinii conduse de sotul meu, ca altfel nu se putea - era bezna!
Vreau sa repet experienta si maine seara! E senzational! E adrenalina! E bucurie! O bucurie copilareasca, inconstienta, nebuna, nebuna...


UPDATE:

In seara aceasta am reluat drumul lung, dar plin de satisfactii, al coborarii cu magica saniuta. A fost suuuuper, de aceea am mai urcat o data dealul si l-am coborat la fel de repede...
Vedeti?
Nu ma vedeti!!!!!
...am zburat ca vantul... ba nu! ca gandul! :)

Colinda "Colea, colea, după deal"

Spuneam intr-o alta postare despre Bucovina mea, despre bunicii mei care m-au invatat sa iubesc horele, doinele si colindele noastre inca de cand eram mica, despre copiii carora incerc sa le tezesc in suflet dragostea pentru tot ce-i romanesc... despre oamenii carora vreau sa le cant toate dorurile si multumirile mele, pe care vreau sa-i inveselesc sau, de ce nu, sa-i intristez...

Astazi, as vrea sa va amintesc despre Crăciun, despre Crăciunul care nu inseamna numai goana dupa cadouri, Mos Crăciun, mese copioase, ci Craciunul care inseamna Nasterea Domnului, dar şi întoarcerea la origini, la moşii şi strămoşii nostri care sărbătoreau Crăciunul simplu, curat, din inimă, înţelegând adevăratul sens al celei mai minunate sărbători creştine, după Înviere.

Si mai ales pentru ca grupul nostru folcloric se numeste "Mioriţa", în repertoriul nostru se afla numeroase colinde autentice culese de prin sate, de pe la batrani, colinde despre transhumanţă, despre ciobanaşul din celebra balada populară "Miorita", despre mioriţa care nu numai ca îl apară pe baciul moldovean, dar şi cântă alaturi de el.

„Colea, colea după deal

Este-un beci di păcurari.

O turmă di oi păştea

El la fluieraş cânta.

Numai una miorea

Sta-n genunchi şî sî ruga

La Măicuţa Precista

S-o scapi di iarna grea

S-o scoatî din iarnă-n varî

La drăguţa primavarî.

Cî dar îi va dărui

Şî frumos o va cinsti

La Crăciun cu lapti bun

La Ispas cu dulci caş.”

Craciunul in Bucovina

Bucovina este un ţinut al misterelor, cu colinde care urcă pământul până la cer, cu oameni în costume viu colorate, care exersează de multă vreme arta ospeţiei şi a mitologiei.
In acest loc mirific, m-am născut, am crescut, m-am format ca om şi trăiesc eu.... N-aş pleca de aici pentru nimic în lume. Când văd cu câtă uşurinţa ar renunţa unii la locul unde s-au născut, cu câtă uşurinţa îşi leapăda ţara, parcă mă doare sufletul.

Sunt invatatoare şi ştiu ca acesta e misiunea mea pe pământ, insa stiu ca daca n-as fi invatat copiii despre dragostea de tara, iubirea de parinti, respectul fata de sine si fata de altii, stiu ca as fi cântat lumii intregi despre toate aceste lucruri.

De mica, am iubit doinele si horele noastre bucovinene pe care le cânta mosul meu cu atata patima atunci cand avea cate un dor la inima, tot din copilarie, de la bunica am invatat sa iubesc portul popular bucovinean, incat o rugam pe bunica sa scoata duminica, din lada de zestre, bruma de avere care ii mai ramasese de pe urma razboiului: doua costume populare vechi, tesute cu mana ei, si ma imbracam cu ele, admirandu-ma in oglindă cât de mândră eram.

Vremea a trecut, bunicii mei nu mai sunt, insa ei traiesc prin mine, prin ceea ce mi-au sadit in sufletul meu de copil. Iar eu, la randul meu, incerc de cativa ani incoace sa le transmit copiilor mei de la scoala ceea ce s-a inradacinat atat de adanc inlauntrul meu: dragostea pentru folclorul autentic bucovinen.

Mi-a fost destul de greu sa-i atrag pe cei mici sa cante folclor, insa mai greu este sa-i ţin langa mine pentru a canta, chiar si atunci cand mai cresc putin...pentru ca incep sa se rusineze de portul popular, de vorba noastra cu accent moldovenesc... dar nu ma dau batuta asa de usor si o iau de la capat, atunci cand cei mici, deveniti mari, pleaca.

Stiu ca mai sunt vreo doua saptamani pana la Craciun, insa pentru mine a inceput deja colindatul. Astazi am avut un concert la Iullius Mall Suceava, iar saptamana viitoare vom canta pe scena Casei de Cultura, Suceava. De aceea, in tumultul acesta al votarii, fraudarii, amenintarii.... vreau sa va cantam o colinda de pe la noi.
Sper s-o primiti cu bucuria cu care v-o daruiesc!