“Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui”(Psalmul 99:5)
Nu-ţi pierde nicidecum simţul admiraţiei, fiindcă altfel îţi vei pierde motivaţia închinării. Dacă nu crezi că Dumnezeu este atotputernic, omniprezent şi abordabil, vei trăi într-o stare de anxietate crezând că totul depinde de tine. Te vei feri de împărtăşirea credinţei tale ca să nu fi ridiculizat sau de teamă că nu-ţi vei găsi cuvintele potrivite. Nu vei mai fi generos pentru că sursa siguranţei tale este în tine însuţi. Vei evita confruntarea cu oamenii deoarece fără siguranţa acceptării lui Dumnezeu devii sclavul părerilor oamenilor.
Trăim într-o epocă cinică ce descurajează minunile. Nu ne mai mirăm şi nu mai suntem uimiţi, deşi în adâncul nostru tânjim după asta. Când micşorezi conceptul de Dumnezeu pentru a intra în capacitatea minţii tale, te rogi fără credinţă, lucrezi fără pasiune, slujeşti fără bucurie şi suferi fără speranţă. Şi rezultatul este teama, retragerea şi pierderea viziunii. Dar există un lucru care îţi poate garanta refacerea ideii despre cât de mare şi minunat este Dumnezeu – închinarea. Dumnezeu ne-a creat în aşa fel încât atunci când experimentăm ceva ce ne inspiră mirare, trebuie să lăudăm acel lucru, să-l împachetăm în vorbe frumoase. Noi nu-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că are nevoie de asta, ci pentru că noi avem nevoie de asta. Fără închinare, percepţia noastră despre El este incompletă; uităm cât de mare este El; trecem cu vederea chemarea noastră şi devenim auto-implicaţi. Ne pierdem simţul de-a ne minuna şi a mulţumi, ne târâm prin viaţă fără să vedem şi ne bazăm pe noi înşine, încăpăţânaţi şi mândri. Aşa că haideţi să ne oprim în fiecare zi şi să spunem împreună cu psalmistul: “Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui” (Psalmul 99:5).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu