Top 10 personaje preferate din carti

O leapsa de la Tomata cu scufita, la care trebuia sa raspund de ceva vreme. O fac abia acum. Greu. Nu am ales cele 10 personaje in ordinea preferintelor neaparat, mai mult cum mi-au venit in minte. Ca in orice top de gen iti dai seama la final ca mai puteai alege si X, si Y. Si Z.

1.Henry Chinaski : alter-ego-ul lui Charles Bukowski, un anti-erou prin definitie, alcoolic, melancolic, misogin, indragostit, pseudo-priapic si poet de geniu, dependent de trabucul de 15 centi si tigari Pall Mall, capabil sa ingurgiteze cantitati ametitoare de bere si sa creeze randuri categoric geniale, adesea obscene si crude, fiind foarte aproape de textul sferic, perfect. Uneori atingandu-l. Foarte des. Un tip pe care nu l-ai putea recomanda si care nu ti-ar putea fi prieten, dar un scriitor autentic.

2.Firmin : cui ar putea sa nu ii placa un soricel librovor, un exclus, un paria care nu este primit nici printre rozatoare (nu, fetele chitaitoare nu-l plac) si nici pentru oameni, pentru ca nu poate sa le vorbeasca limba. Desi le-a invatat cartile prin citit digestiv, intr-o viata de soarece. O carte pur si simplu frumoasa, dovada ca unii autori pot sa dea enorm de mult foarte tarziu in existenta.

3.Arturo Bandini : l-am descoperit initial in Intreaba praful, din cauza lui Bukowski, care ma indreptase spre un alt autor genial si foarte drag mie. Un pusti isteric, megaloman si mincinos, obsedat ca multi altii de posibilitatea devenirii intru scris, urandu-se cand e indragostit si scarbindu-se de sine cand nu este, un imigrant gata sa se lupte cu toata lumea pentru a-si vedea numele pe o carte mare. O silueta care s-a repetat in mii de destine, majoritatea ratate. Si fara Bukowski asta ar fi fost si soarta lui John Fante.

4.Oskar Matzerath : ce top de gen ar putea exista fara personajul tobosar al lui Gunter Grass, dintr-o carte de geniu. Pur si simplu. Vast poem in proza, ampla biografie fantastica, drama erotica, fresca istoric-imaginara, Toba de tinichea poate fi oricare si orice. Este genul de carte pe care o poti citi si reciti ca pe o sumbra si exploziva evanghelie, din nou si din nou.

5.Svejk : bravul soldat, rubicond si falstaffian, priceput la toate si la nimic, enciclopedie de povestiri de tot soiul, fumator de pipa ieftina si bautor de orice poate arde sau e bere/vin, eroul imaginat de Hasek intr-o poveste din pacate neterminata poate sa fie cel mai bun prieten, cand simti nevoia sa razi un pic. Sau mult. Sa transformi un cosmar numit razboi mondial in cadrul vastei comedii cu Svejk mot in centru... imposibil de imitat.

6.Kien : Un savant. Posibil Asperger. Sinolog de prestigiu, cu o menajera vulgara si sufocanta, gata sa il calce in picioare si sa-l arunce intr-o cosmar cat se poate de tangibil, jucand intr-o piesa absurda, pe o scena mizera, in ochii urdurosi ai unui public un pic baut. Un personaj ce se lasa din prea multa absenta inecat de orbire. Canetti a fost prea mare.

7.Atreyu : sunt unul dintre fanii vechi ai filmului, vazut prima oara pe o caseta video la a saptea mana, in limba germana. Nu vorbesc germana, asa ca am inteles Povestea fara sfarsit pe la 11 – 12 ani, cand am facut rost de carte, intr-o editie mai veche, de la Univers. O carte superba si una dintre cele mai bune pentru un copil. Atreyu a devenit imediat eroul meu, cine nu si-ar fi dorit sa fie in locul lui, in Fantasia ? Si nu, nu m-am simtit Bastian Balthazar Bux. Deloc. Vroiam sa fiu eroul, nu lectorul.

8.Rorschach : sa incalc un pic regulile si sa imi aleg un personaj de banda desenata dintr-un graphic novel descoperit cu vreo 18 ani in urma, intr-o editie franceza in 12 numere, gasita greu. Watchmen a fost un soc, o revelatie, intr-o vreme in care nu citeam decat comicsurile frantuzesti aparute dupa 90 prin librarii, retururi occidentale de top. Rorschach este aparent in universul paralel raul prin excelenta, un vigilante care aplica propriu cod al onoarei si nu ezita sa raneasca si chiar sa ucida pentru a pedepsi. Toti sunt vinovati. Un Travis Brickley cu un trecut cumplit. Un personaj tragic.

9. Habarnam : editia noua de la Humanitas a cartii lui Nikolai Nosov arata foarte bine, acum a aparut si un audiobook. Dar pentru cei din generatia mea ramane editia mare, cartonata, albastra, cu Habarnam pescuind in voie pe fond albastru. Chit ca n-o mai am, o am pe cea necartonata, cu Habarnam cocotat pe papadie. Sau ce o fi planta in cauza. Habarnam e atat de anti-sistem, anti-realism-socialist, tipator, amuzant si stupid, incat nu o sa crezi la final ca fetitele il pot transforma intr-un baietel cuminte. Si cine ar vrea sa-l vada pe Habarnam cuminte ? Stie-Tot, Gogoasa, Surubel, Piulita, Acuarela, Pilula, etc.

10. Juliette : sau Deliciile virtutii, in traducerea pe care o am, aparuta in 1993 la FF Press :) Este romanul preferat din “bibliografia” Sade, iar Juliette este genul de nimfomana superba, depravata si lipsita de scrupule, cu o morala foarte logica si distructiva, gata de orice pentru a se cufunda pana la capat in viciu. Superba. Genul de femeie pe care ai vrea sa o intalnesti, chiar daca e sigur ca te va lichida ca un trendinez un Happy Meal. Fantezia erotica de final. Si asa avem si o femeie in top.

Bonus : Cinabru – nu putea sa lipseasca tocmai eroul uneia dintre cartile mele de suflet. Un pitic diform, rau si nefericit, cumplit de singur (doar ca nu-si da seama de asta) ajunge prin magia unei bune zane sa se bucure de norocul care ii fusese refuzat. De un Dumnezeu mahmur, o ursitoare nervoasa, o mostenire genetica avant-la-lettre. Un impostor care ajunge sa traiasca tot ce ar fi fost daca, depasindu-si destinul prin vrajitorie, spre un destin trist. Urmeaza o recenzie, cat de curand.

Creionul Ikea - adagio pentru penare si hartie

Cu mult timp in urma un bun prieten mi-a facut cadou doua creioane de la Ikea. Nici nu stiam pe atunci exact ce e Ikea, ce face ea si ce gasesti pe acolo. Nu stiam mai ales ca au creioane. Nu sunt un fan al creioanelor. Sau al stilourilor. Si mai ales nu al pixurilor care curg. Am fost socat sa aflu ca Mircea Cartarescu inca mai scrie de mana, in caiete, rand cu rand, cu pixul. Nu stiu ce fel de pix, dar retin din Jurnalul sau cat se bucura cand gasea un caiet mai fin, un caiet aparte, o opera de arta papetarica (si daca nu exista, ce daca ?). Nu mi-au placut niciodata creioanele. Mi-au placut pixurile “cu tus”, cum le spuneam. Cu varful fin, cu tus negru, am primit vreo 6 sau 8 din Israel si m-au tinut ceva, pana prin facultate. Nu am mai cautat de atunci. Poate as mai gasi. Am pastrat un singur pix cu tus, uscat si sterp. De mult timp m-am dezvatat sa mai scriu de mana.

Spuneam ca am primit doua creioane Ikea. Unul l-am daruit mai departe, cuiva special. Pe celalalt l-am pastrat. Cu multe decenii in urma o revista avangardista romaneasca se numea socant P..a, iar exhibarea numelui acestui nobil si esential membru masculin pe coperta a scandalizat pana la isterie onorabilitatea burgheza. Daca mi-as face o revista astazi, i-as spune creionul ikea. Pentru ca e singurul creion care mi-a placut vreodata. Desi mai am doar unul.

Creionul Ikea nu este prea mare. Creionul Ikea este de lungimea unui deget aratator nu prea lung si care nu arata nimic, doar sta drept. Drept ca un creion. Ca toate celelalte creioane. Doar ca este Ikea. Creionul Ikea arata ca un creion de tamplar, doar ca este mai mic. Nu am vazut niciodata un creion de tamplar. Se ascute usor, pentru ca are carnea din lemn moale si adevarat, iar daca te uiti cu atentie se vad mici aschii microscopice prin ele. Prea mici pentru a te intepa. Se scrie usor, foarte usor cu un creion Ikea. Aremuchii bine gandite si este foarte usor, iar mina pare din grafit. Am crescut cu creioanele chinezesti, lungi si subtiri, rotunde, cu desene criptice si proto-pokemonice, care lasau dare cenusii pe hartie si isi pierdeau mereu varfurile.

Folosesc creionul meu Ikea mai ales in autobuze si tramvaie, cand citesc si vreau sa imi notez ceva. Am obiceiul de a nota numarul paginii interesante pe ultima foaie a cartii, sub forma pg 24, pg 46, etc. La pagina respectiva pun un mic asterix. Creionul Ikea stie sa faca toate acestea. Nu este insa bun pentru desen sau pentru retusuri, doar pentru notite. Incape usor in orice buzunar. Este absurd de comod. Doar ca ma tem ca intr-o zi, tot ascutindu-l, voi ramane fara creion.

Daca m-ati intreba ce imi doresc, ar fi o cutie din lemn, cu miros de lemn si fara lac, in care sa fie 100 de creioane Ikea, si o ascutitoare din lemn, cu lama taioasa din lemn si o guma de sters din guma. Imi place sa am un creion Ikea. Nu imi place altceva de la ei. Doar creioanele.

Piticii se muscau de ureche… Nu mai aveau creioane.