De multe ori m-am gandit la diferenta dintre modul cum se desfasurau lucrurile cu un timp(oricare ar fi el) in urma si modul cum s-au concluzionat sau cum se afla in prezent. Sunt acele momente in care ne vedem pusi in diverse situatii, in care ne comportam poate cum ne asteptam sau credem ca nu ne vom vedea niciodata...e unul dintre lucrurile care ma definesc...nu uit niciodata de unde am plecat si pe unde am trecut ca sa ajung unde sunt astazi...totul face parte din farmec, fiecare pas trebuie facut si are un rol important pentru fiecare dintre noi.
Apropo de meditat, gandit si analizat, cel mai recent exemplu care imi venea in minte se lega de mine in ultimele luni...a fost o perioada frumoasa, noua pentru mine si plina de evenimente care mi-au croit calea spre perspective si situatii in care nu ma mai gasisem si pe care aveam nevoie foarte mare sa le descifrez. Am inceput sa ma gandesc ce s-a intamplat cu mine de cand am ajuns la facultate, de cand am ajuns in Bucuresti, modul cum au evoluat lucrurile...parca a trecut o vesnicie si cu toate acestea, doar o clipa...stiu sigur ca eram cu totul in alte lumi pe la sfarsitul verii si inceputul toamnei(o sa dezvolt subiectul acesta intr-o serie de noi posturi pentru ca pe zi ce trece imi dau seama de multe lucruri pe care le pot vedea intr-un final la un gen de rece...nu este recele conformist, dar este un rece obiectivizat)...aveam niste pareri si idei care incercau sa intre in realitatea in care de abia paseam...si desi toate semnele imi spuneau ca mici schimbari sunt aproape, eu le ignoram cu o incapatanare si o consecventa demna de admirat(sau poate nu...). Eram convins ca ma indrept totusi spre o cale mai buna...si aveam dreptate, doar ca acele cai au cotit brusc din traiectoria pe care mi-o imaginasem eu. Si cum totul are farmecul sau, bineinteles ca fiecare drum, are proprietatile si dificultatile sale. Aveam sa imi dau seama cum sa atasez acea noua banda a drumului pe care mergeam dupa o mica vreme, si dupa ce am reusit sa ma linistesc intr-atat incat sa devin, parte integranta a drumului meu(eram acelasi eu, dar cu o varianta pe care ma potriveam mai bine in acel context...cum as spune eu...un gen de pluriperspectivism). A urmat apoi o perioada in care imi gasisem locul si in care ma simteam pregatit sa ma confrunt cu cele mai importante provocari pentru mine de atunci...si timpul trecea pe nebanuite...Ce am invatat pana acum ? Ca toate drumurile noi par dificile pana le inveti si descoperi farmecul...trebuie doar sa ai incredere in tine, in Cel de Sus, care nu ne va lasa niciodata singuri, in linistea si ambitia personala care te impinge in fata cu zambetul pe buze spre o noua provocare cu tine insuti si nu in ultimul rand, ca atunci cand momentele mai dificile intervin, cei din primul rand sunt acolo sa te tina de mana pana iti vei stabiliza ritmul vitezei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu