| Titlu*: | Ostatici ai luminii |
| Autor:*: | http://ionelmuscalu.blogspot.com |
| Poza: | |
| Articol*: | Ionel Muscalu Când toamna o să toarne de bucurie lacrimi, Când frunzele vorbi-vor pre limba lor de frunze, Când somnoroşi copacii vor fi cuprinşi de patimi Iubitei mele soaţe voi da sărut pe buze, Să-i amintească-n vreme că alba luminare Ce am simţit-o-n trupuri încununându-i faţa Erau frisoane calde de îngeri pe-nserare Atinşi de dulcea clipă ce ne cernea speranţa. În evadata rană a timpului cărunt Amiezele nervoase îl vor urla pe rând, Iar gândul toropit de alba tulburare Se va roti în toaca bătută cu mirare De bunii mei prieteni, ostateci ai luminii Ce vrerea lor şi-o sapă în gândul nostru, crinii. Când petele de umbră vor lumina hulubii Cu tandră glezna lor de aer erudit, Când locul de tăcere va fi ucis cu plumbii Teribilului zgomot de Graal descoperit, Urechilor de zdrenţe le-oi insulta timpanul, Iar când pe seară cerbii vor părăsi fundalul Acelei lungi poeme erotice, bla-bla, Iubitei mele mândre, preacăprioară-n paşi, I-oi săruta şi cerul şi munţii ei gingaşi. |
Powered by EmailMeForm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu